Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 854/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(7168/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.854/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.4263 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 45061/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimata pârâtă SC SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 14 dosar, lipsind recurentul reclamant .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei pârâte SC SA, depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4263/21.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC SA la plata sumei de 5630 lei, reprezentând drepturi salariale suplimentare de Paști și C aferente anilor 2004-2006.
Spre a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că:
- prin art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat;
- această prevedere a fost menținută și prin clauzele CCM aplicabil în perioada 2004-2006;
- rezultă că în anul 2003, în salariul de bază al reclamantului au fost incluse sumele reprezentând drepturi salariale de Paști și de C;
- acesta, fiind un drept câștigat, a fost menținut și pe parcursul anilor următori, fapt ce se deduce din conținutul datelor ce reies din adresele de la filele 7-8 dosar, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004-2005 înregistrat creșteri în raport cu salariul primit de reclamantă în anul 2003;
- ulterior anului 2003, negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamant, în care erau incluse și suplimentările de Paști și de C;
- Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale CCM, a interpretat clauza conținută de art. 168 în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamant;
- se constată că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație în care nu se poate susține de către reclamant că i-au fost excluse din drepturile salariale brute de care trebuia să beneficieze în perioada 2004-2006, suplimentările de Paști și de C solicitate prin acțiune;
- în concluzie, se constată că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor Contractului Colectiv de Muncă aplicabil pe perioada dedusă judecății interpretate de Comisia Paritară;
- având în vedere și prevederile art. 983.civ. acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 din CCM valabile la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar în anul 2003, nu și în anii următori;
- de altfel, salariul mediu de bază la SA nu este același în fiecare an;
- date fiind dispozițiile art. 969.civ. voința părților semnatare ale CCM a fost aceea de a păstra beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 și în cursul anilor 2004-2007;
- cu privire la înscrisul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C.", acesta nu poate fi avut în vedere, deoarece nu s-a făcut dovada respectării prevederilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 244 din Codul Muncii, în sensul că modificările CCM au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează;
- nici adresa nr. 3793/2007 emisă de Comisia Paritară nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia
- angajatorul nu a făcut dovada că suplimentările salariale se regăsesc în salariile angajaților, deși avea sarcina probei în acest sens potrivit art. 287 din Codul Muncii.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5.proc.civ. văzând și disp. art. 304/1 proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
Convingerea primei instanțe în sensul că pretențiile deduse judecății sunt nefondate se întemeiază, în principal, pe argumente ce derivă din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare despre care se face vorbire în considerentele hotărârii.
Însă, cât privește hotărârea comisiei anterior amintite, în litigiul de față se pune problema validității acesteia.
Din acest punct de vedere, trebuie arătat că, deși Tribunalul a apreciat în sens contrar, este întrutotul veridică și teza potrivit căreia respectiva hotărâre (care în realitate are caracterul unei convenții intervenită între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă de la nivelul intimatei-pârâte) nu este validă, întrucât ar putea fi apreciată ca fiind nu o convenție cu caracter interpretativ a unei clauze pretins îndoielnice din CCM (cum susține intimata-pârâtă), ci una cu caracter modificator a unei clauze clare din CCM și care nu poate produce efecte decât dacă respectă cerințele art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acesteia la organul competent potrivit legii.
Este posibilă și o asemenea ipoteză, care vine în sprijinul susținerilor recurentei-reclamante, pentru simplul motiv că art. 168 din CCM, astfel cum a fost reprodus în actele adiționale din perioada 2004-2007, poate fi considerat o clauză neîndoielnică, câtă vreme menționează explicit în primul alineat că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA". Împrejurarea că în cel de-al doilea alineat se prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui angajat, nu înseamnă în mod neapărat necesar că această operațiune ar fi valabilă și s-ar fi aplicat în perioada 2004-2007 (referirea expresă la anul 2003 se opune unei atare interpretări) și nu conduce automat la concluzia că art. 168 alin. 1 ar fi devenit neclar.
Mai mult, validitatea Hotărârii Comisiei Paritare trebuie stabilită și din perspectiva art. 38 alin. 2 din Codul Muncii, care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către sindicatul reprezentativ de la nivelul intimatei-pârâte.
Într-un asemenea context și în virtutea principiului rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 alin. 5.proc.civ. este evident că instanța de fond avea obligația să pună în discuție și să ordone, chiar dacă părțile se împotriveau, efectuarea unei expertize contabile, prin care să se răspundă la două obiective, primul corespunzător variantei în care art. 168 alin. 1 din CCM ar fi aplicabil și pentru perioada 2004-2007, iar cel de-al doilea corelativ tezei contrare, aceea decurgând din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare, potrivit cu care art. 168 alin. 1 din CCM nu a produs efecte după anul 2003.
Cum datorită art. 305.proc.civ. o asemenea dovadă este imposibil de administrat în recurs, apare ca fiind necesară casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 4263/21.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED/CD/2 ex./20.02.2009
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
