Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 863/R-CM
Ședința publică din 04 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, declarat de reclamanții, I, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, în Râmnicu V, nr.1, județul V și de pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței civile nr.397 din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, nr.1, județul V și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în calitate de monitor al cauzelor privind discriminarea.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 6 februarie 2008, reclamanții, I, și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați să le plătească sporul de lucru la calculator în procent de 15% din salariul de bază brut, pe perioada februarie 2005 - februarie 2008 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective a acestora, obligarea pârâtei de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, precum și obligarea pârâților la acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu 3 ani anterior acestei date.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, începând cu anul 2003 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore de program zilnic și cu toate acestea, nu au primit drepturile aferente acestei munci, drepturi de care alți salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție beneficiază.
S-a susținut că în domenii precum sănătatea, petrochimia și altele se plătește acest spor, invocându-se în acest sens Ordinul Ministrului Sănătății nr.414/2006 și prevederile Contractului colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică. Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauză care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare.
Reclamanții au invocat și împrejurarea că, deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestora, totuși nu beneficiază de cele cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art.142 Codul Muncii.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
CNCD nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât deoarece, potrivit dispozițiilor art.16-20 din nr.OG137/2000, republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute în același act normativ, Consiliul având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
S-au invocat și prevederile art.27 din nr.OG137/2000, potrivit cărora, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare fiind obligat să probeze existența discriminării.
Pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând următoarele apărări:
În absența unui text de lege prin care să fie recunoscut distinct sporul de calculator solicitat prin acțiune, reclamanții nu pot beneficia de un astfel de drept.
Prin reglementarea de la art.22 alin.1 din nr.OUG8/2007 s-a prevăzut că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, astfel că sporul cerut de reclamanți li se acordă deja efectiv acestora.
Pe de altă parte, nr.HG1136/2006 reglementează măsurile preventive sau de reparație care vizează durata expunerii la radiații și echipamentul de protecție, fără a reglementa un spor special.
În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamanți în sensul că salariații din alte domenii primesc sporul solicitat prin acțiune, pârâta a învederat că nici această susținere nu poate fi primită deoarece, astfel cum a motivat anterior, reclamanții beneficiază deja de sporul cerut în baza legii speciale de salarizare.
Prin sentința civilă nr.397/6 mai 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și obligați pârâții Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților despăgubiri constând în sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut, pe perioada februarie 2005 și până la data pronunțării sentinței, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților și privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului pricinii reținând următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în această calitate și cea care poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit dispozițiilor art.16-20 din nr.OG137/2000, republicată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o instituție abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare, el neputând fi ținut obligat la repararea vreunui prejudiciu prin acordarea de despăgubiri sau la restabilirea situației anterioare.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, precum și a prevederilor art.27 din nr.OG137/2000, rezultă că CNCD, cu toate că nu poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus prezentei judecăți, el trebuie să fie doar citat în cauză în calitate de monitor al pricinilor având drept obiect discriminarea și nu în calitate de parte pârâtă, situație față de care urmează să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, consecința admiterii acestei excepții de fond fiind respingerea acțiunii formulată de reclamanți împotriva pârâtului CNCD ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Sub aspectul fondului cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vâlcea. Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată prin nr.OG8/2007. Potrivit prevederilor art.6 alin.1 Codul Muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la protecția împotriva concedierilor ilegale.
De asemenea, legea reglementează protecția sănătății și a securității în muncă, sub aspectul acestora sporurile la salariu putând fi stabilite până la limita maximă permisă de lege pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, sporurile putând fi cumulate deoarece ele se datorează unor cauze diferite care generează drepturi distincte.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că sporul de calculator de 15% solicitat de reclamanți este întemeiat deoarece, aceștia desfășoară zilnic activitate permanentă în fața calculatorului, pe parcursul celor 8 ore de program.
În condițiile în care un astfel de spor a fost recunoscut și acordat prin dispoziții legale speciale unor categorii de salariați care lucrează în domenii precum, sănătatea ori petrochimia, avându-se în vedere considerentul desfășurării efective a activității zilnice la calculator, din aplicarea dispozițiilor art.27 din nr.OG137/2000 rezultă că în cauză reclamanții au suferit o discriminare în ceea ce privește neacordarea aceluiași spor pentru desfășurarea muncii în condiții identice cu cei care beneficiază deja de plata sporului de calculator.
Cât privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, sub aspectul sporului de 15%, tribunalul constată că prin dispozițiile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă s-au reglementat situațiile speciale în care se pot face înscrieri în carnetul de muncă, aceste situații nevizând și pe cele deduse prezentei judecăți.
Având în vedere caracterul de despăgubiri al drepturilor care se vor acorda prin prezenta hotărâre reclamanților, tribunalul a reținut că în carnetele de muncă nu se înscriu decât sumele cu titlu de drepturi salariale și nu de despăgubiri rezultate ca urmare a constatării discriminării. Astfel fiind, a fost respins capătul de cerere privind obligarea la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Sub aspectul capătului de cerere referitor la acordarea a 3 zile de concediu în plus la concediul de odihnă, tribunalul a constatat că reclamanții beneficiază anual, potrivit dispozițiilor Legii nr.567/2004 de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar față de situația că nici prin reglementările prevăzute la art.5 - 8 din nr.HG1028/2006 și nici prin Legea nr.319/2006 nu se prevede obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar, a fost respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanții și pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul lor reclamanții au criticat sentința pentru aceea că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind acordarea dreptului solicitat și pe viitor, și pentru că în mod greșit au fost respinse capetele de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că recurenții aduc argumente în sensul că sporul de calculator solicitat li se cuvine în mod legal în virtutea principiului constituțional al egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, pentru a nu se ajunge la o discriminare directă sau indirectă.
Prin recursul formulat, Curtea de APEL PITEȘTI critică sentința susținând că lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că salarizarea reclamanților-personal auxiliar de specialitate este reglementată de nr.OG8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007, act normativ care nu cuprinde nici un text de lege prin care să se recunoască distinct sporul de calculator de natura celui solicitat prin acțiune.
Prin dispozițiile art.22 alin.1 din nr.OG8/2007 s-a prevăzut deja sporul de 15% din salariul de bază pentru personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe, proporțional cu timpul efectiv lucrat în astfel de condiții, ceea ce înseamnă că sporul solicitat de reclamanți le este deja acordat acestora.
S-a mai arătat că urmare expertizei de specialitate, s-a emis buletinul de determinare nr.26/2005 al Direcției de Sănătate Publică B - Biroul de Medicină a în baza căruia Ministerul Justiției a emis Ordinul nr.910/C/30.03.2007, prin care au fost prevăzute locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personal care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat (printre care se regăsește și categoria de personal auxiliar la care se referă art.22 din nr.OG8/2007).
Acest spor se plătește o singură dată în cazul existenței cumulative a condițiilor de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Pe de altă parte, nr.HG1136/2006 reglementează măsurile preventive sau de reparație care vizează durata expunerii la radiații și echipamentul de protecție necesar, fără a reglementa însă un spor salarial special în acest sens.
În consecință, s-a arătat că greșit instanța a reținut existența unei discriminări prin neacordarea sporului reclamanților, comparativ cu sporul acordat prin dispoziții legal speciale altor categorii de salariați din domeniul sănătății sau petrochimiei.
Verificând sentința pronunțată, în raport de actele de la dosar și de criticile invocate, se constată că recursul declarat de Curtea de APEL PITEȘTI, este fondat, iar cel declarat de reclamanți este nefondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, pentru personalul auxiliar de specialitate, prin art.48 din Legea nr.50/1996 s-a prevăzut că "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, cu compartimentele de multiplicare sau alte locuri de muncă, se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul lucrat efectiv în aceste condiții".
Ulterior, prin art.22 din nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, la alin.1 s-a prevăzut că "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Potrivit art.22 alin.23 din nr.OG8/2007, locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al Ministrului Justiției, al Președintelui al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii.
Rezultă din interpretarea acestor texte legale că în situația în care activitatea reclamanților se desfășoară în mai multe tipuri de condiții vătămătoare, sporul de 15% nu poate fi acordat decât odată.
Cum reclamanții primesc deja acest spor pentru alte condiții vătămătoare de muncă, noua pretenție nu are bază legală.
Cu această completare, având în vedere dispozițiile legale mai sus invocate, se constată că este întemeiată critica formulată de recurenta Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul că sporul solicitat se plătește o singură dată în cazul existenței cumulative a condițiilor de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, instanța de fond reținând în mod greșit existența unei discriminări în neacordarea acestui spor reclamanților comparativ cu sporul recunoscut și acordat prin dispoziții legale speciale altor categorii de salariați care lucrează în domenii, precum sănătatea ori petrochimia, atâta timp cât reclamanții beneficiază deja de sporul solicitat, în baza legii speciale de salarizare.
Mai mult decât atât locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al Ministrului justiției sau al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii, în lipsa unui asemenea ordin, sporul solicitat neputând fi acordat de către instanță.
Și în situația în care recurenții ar fi făcut dovada că lucrează la calculator aproape tot programul de lucru, soluția ar fi fost tot aceeași pentru considerentele sus expuse.
Referitor la susținerea recurenților în sensul că în mod greșit nu li s-au acordat cele trei zile în plus la concediul de odihnă, se constată că este de asemenea neîntemeiată.
Art.142 din Codul Muncii prevede că salariații care lucrează în condiții grele, vătămătoare sau periculoase - beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare, numai că reclamanții beneficiază de concediul legal de odihnă în baza unor legi speciale.
Astfel, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare, potrivit art.65 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate. Acest text de lege cuprinde dispoziții cu caracter special care au prioritate față de dispozițiile din Codul Muncii.
În acest sens este și art.1 alin.2 din Codul Muncii în care se arată că normele din cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, dar numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească despăgubiri constând în sporul de lucru pe calculator, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de Curtea de APEL PITEȘTI și se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea, ca nefondată.
Totodată, pentru argumentele ce justifică admiterea recursului declarat de Curtea de APEL PITEȘTI, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.397/6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind TRIBUNALUL VÂLCEA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, recursul reclamanților, I, și formulat împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./3.06.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
