Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 8641/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 8641
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Spitalul Municipal M, Autoritatea de Sănătate Publică G, Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 446/17.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că,
recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, iar părțile au solicitat judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se trece la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea adresată Secției Conflicte de Muncă a Tribunalului Gorj, la data de 09.11.2007 si înregistrată sub nr-, petenta a chemat în judecată intimații Spitalul M, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății și Autoritatea de Sănătate Publică, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/ 1998, sume ce nu au fost acordate pe perioada 01.04.2004 - 01.10.2005 și 01.11.2006 - 03.01.2007.
In motivarea cererii, petiționara a arătat că, în baza Legii nr.142/ 1998 salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă, de cadou și a celor de creșă, însă pârâții nu le-au achitat aceste drepturi, deși au calitatea de salariat lucrând într-un sector bugetar, iar prin neacordarea acestor drepturi, are loc o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați bugetari care încasează asemenea tichete, astfel încât sunt încălcate Constituția României și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe baza acestor dispoziții legale, angajații din sectorul sanitar ai DSP G au primit de la aprobarea legii tichete de masă, cu excepția personalului angajat în aceleași condiții la DSP G care își desfășoară activitatea la dispensarele școlare și la grădinițele cu program prelungit, astfel încât, s-a comis un act discriminatoriu deoarece desfășoară activitate în aceleași condiții de muncă sub aspectul duratei programului, al complexității și responsabilității muncii, respectiv, supravegherea, îngrijirea și tratarea preșcolarilor din colectivități organizate.
Intimatele Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică Gaf ormulat întâmpinare prin care au invocat lipsa calității procesuale pasive, cu motivarea că alocația individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, este suportată integral de către angajator, în speță Spitalul M în cadrul căruia a fost angajată petenta.
S-a mai arătat că începând din anul 2007, s-au prevăzut expres și limitativ categoriile de personal din unitățile sanitare ce pot beneficia de tichete de masă, petenta neîncadrându-se în categoriile respective.
Analizând excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de intimatele Autoritatea de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice, instanța consideră că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor nr.HG 529/2002, privind finanțarea unităților sanitare și a instituțiilor din rețeaua Ministerului Sănătății, acesta din urmă are calitatea de ordonator principal de credite, iar conducătorii Autorității de Sănătate Publică G, au calitatea de ordonatori secundari de credite, ce aprobă indiferent de sursa de finanțare, bugetul de venituri și cheltuieli, al unităților sanitare teritoriale, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite.
Instanța mai reține că pentru personalul încadrat în cabinetele medicale școlare, cheltuielile de personal sunt asigurate de Ministerul Sănătății, prin G, respectiv transferul de la bugetul de stat.
Prin sentința nr.446/17 01 2008, Tribunalul Gorj -secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Autoritatea de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice.
A admis acțiunea formulată de petenta împotriva intimaților Spitalul M, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății Publice și Autorității de Sănătate Publică
A obligat intimații să plătească petentei contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 01.04.2004 - 01.10.2005 si 01.11.2006 - 03.01.2007.
Tribunalul, analizând cererea în raport de actele depuse la dosar, reține că aceasta este întemeiată cu următoarea motivare:
S-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/ 1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În speță, petenta are calitatea de salariat din cadrul Spitalului M - Cabinetul Medical Școlar, respectiv o instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.
Conform art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la o protecție socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Astfel, se apreciază că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.
Susținerea intimatei că nu pot fi acordate tichetele de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație nu poate fi reținută, având în vedere că acestea reprezintă o măsură de protecție a salariaților din sectorul bugetar.
Astfel, se apreciază că intimații au obligația de a acorda aceste tichete petiționarului și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop în calitatea de angajatori.
De asemenea, se constată că prin acordarea acestor tichete de masă unor salariați din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat și chiar din aceeași instituție, se creează o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 142/1998, art. 269. și art. 41 din Constituție, instanța constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă și obligați intimații să plătească petentei contravaloarea tichetelor de masă, pentru perioada 01.04.2004 - 01.10.2005 si 01.11.2006 - 03.01.2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâții Ministerul Sănătății Publice,Autoritatea de Sănătate Publică G,Spitalul Municipal M,Ministerul Finanțelor Publice.
Recurenta Autoritatea de Sănătate Publică Gai nvocat ca prim motiv de recurs lipsa calității procesuale pasive deoarece calitate de angajator o are Spitalul Municipal M,în structura căruia se află cabinetul medical școlar unde este angajată reclamanta.Art.1 din Legea nr.142/1998 face referire la salariații care au încheiat contract individual de muncă iar reclamanta nu a avut niciodată încheiat contract cu Autoritatea de Sănătate Publică
În motivarea recursului a mai susținut recurenta că sentința recurată este nelegală pentru motivele prevăzute de art.304 pct.4 Cod procedură civilă deoarece instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a admis acțiunea reclamantei deși pentru finanțarea cabinetelor școlare,unde își are locul de muncă reclamanta există dispoziții legale exprese,HG nr.529/2002,care prevăd că aceste unități sunt finanțate integral din bugetul de stat iar prin legile bugetului de stat pe anii 2004-2007 s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice,indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare,inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii,înființate pe lângă unele instituții publice,cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă.
A mai arătat recurenta că acțiunea este nefondată deoarece neacordarea tichetelor de masă nu este din culpa angajatorului,nu s-a creat nici un prejudiciu în patrimoniul salariatei pentru a fi angajată răspunderea angajatorului în condițiile art.269 Codul muncii.
În drept recurenta a invocat dispozițiile art.299 și următ. din codul d e procedură civilă.
Recurentul Spitalul Municipal Mas usținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea întrucât,potrivit prevederilor art.1 din Ordinul Ministrului Sănătății nr.653/2001 privind asistența medicală a preșcolarilor,elevilor și studenților,asistența medicală în acest caz se asigură de cabinetele medicale și stomatologice din grădinițe,școli și unități de învățământ superior,înființate ca urmare a reorganizării dispensarelor medicale din aceste unități,integrate în structura spitalelor teritoriale și finanțate de la bugetul de stat.
A mai arătat recurentul că și anexa 1-11 HG.nr.529/2002 prevede în mod expres că sunt finanțate de le bugetul de stat cabinetele medicale și stomatologice din grădinițe,școli și unități de învățământ superior iar prin legile bugetului de stat pe anii 2004-2007 s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice,indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare,inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii,înființate pe lângă unele instituții publice,cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Recurentul a mai susținut că prevederile art.23 din OUG nr.115/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr.125/2005 reglementează că personalul încadrat în unitățile sanitare publice,finanțate integral din venituri proprii realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă și nu personalul sanitar plătit din bugetul de stat.
De asemenea prevederile OG.nr.23/2007 prin care se modifică salariile personalului contractual din unitățile sanitare din sectorul sanitar,în art.6 dispune că beneficiază începând cu anul 2007 de tichete de masă personalul contractual din unitățile și subunitățile sanitare care se finanțează de la bugetul de stat precum și medicii dentiști pe perioada anilor I-VI de rezidențiat.
2 din același articol enumără categoriile de personal care beneficiază de tichete de masă în condițiile amintite și aceste categorii sunt:
a) personalul medico-sanitar și auxiliar din cabinetele de planning familial din structura spitalelor.
b) medici și personalul sanitar din unitățile sau secțiile de spital cu profil de recuperare distrofici,recuperare și reabilitare,neuropsihomotorie sau pentru copii bolnavi de /,reorganizate potrivit legii;
c) personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile și compartimentele de primire a urgențelor și în cadrul spitalelor de urgență;
d) personalul de specialitate din dispensarele și cabinetele medicale de TBC,centrele și laboratoarele de sănătate mintală,boli infecțioase din structura spitalelor,definite ca activități de interes deosebit în realizarea obiectivelor strategiei de sănătate publică.
Acest articol enumără expres și limitativ categoriile de salariați din unitățile sanitare publice plătiți de la bugetul de stat care beneficiază,începând cu anul 2007 de tichete de masă și astfel tichete de masă nu i-au fost acordate reclamantei dar nu din vina angajatorului.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Sănătății Publice a invocat ca motiv de recurs lipsa calității procesuale pasive deoarece,în conformitate cu dispozițiile Legii nr.142/1998 angajatorii pot acorda salariaților o alocație de hrană sub forma tichetelor de masă,suportată integral pe costuri de către angajator. Reclamanta nu are încheiat contract de muncă cu Ministerul Sănătății astfel că acesta nu are calitatea de angajator.
Instanța de fond în mod greșit a respins această excepție doar pentru considerentul că ministerul are calitatea de ordonator principal de credite deoarece Codul muncii nu stabilește în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti drepturile ce decurg din raporturile de muncă ci stabilește această obligație în sarcina angajatorului.
A mai susținut recurentul că acțiunea este inadmisibilă având în vedere faptul că reclamanta solicită contravaloarea tichetelor de masă iar în toată această perioadă a fost angajata unei instituții bugetare și prin legile anuale ale bugetului de stat s-a dispus că în bugetele instituțiilor publice,finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetul asigurărilor de șomaj,indiferent de subordonare,nu se pot prevedea sume pentru acordarea tichetelor de masă. Deși instanța ia act de aceste dispoziții legale și de textul prin care legiuitorul recunoaște în mod condiționat de existența fondurilor -acordarea tichetelor de masă,în mod surprinzător interpretează acest text al legii ca fiind o obligație stabilită de legiuitor în sarcina ordonatorului principal de credite.
HG.nr.529/2002 prevede în art.1 că finanțarea unităților sanitare și a instituțiilor din rețeaua Ministerului Sănătății și Familiei se asigură,în condițiile legii,de la bugetul de stat,din bugetul Fondului de asigurări de sănătate și din alte venituri,potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În temeiul acestor dispoziții nu se poate dispune că a avea calitatea de ordonator de credite echivalează cu cea de angajator și totodată nu nse poate dispune în sensul că,deși se ia în considerare calitatea de salariat al unei instituții bugetare echivalează cu dreptul de a beneficia de aceste tichete prin încălcarea mai multor acte normative.
Pe fondul cauzei,recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat dispozițiile legale în mod eronat acordând reclamantei contravaloarea tichetelor de masă deși în realitate legiuitorul a instituit regula conform căreia tichetele de masă nu sunt supuse impozitării și a dispus că nu se pot acorda tichete de masă sub formă bănească. În caz contrar legiuitorul ar fi prevăzut care este cota de impozitare în condițiile în care se acordă în loc de tichet de masă,suma aferentă.
În conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă la art.6 se precizează că tichetele de masă pot fi utilizate numai pentru achitarea mesei sau pentru achiziționarea de produse alimentare. În condițiile acordării contravalorii acestor tichete se anulează însăși prevederea legală deoarece prin acordarea contravalorii acestor tichete de masă se oferă posibilitatea achiziționării de produse de orice fel nu doar alimente și pentru acest motiv scopul acestei legi fiind nul.
A mai arătat recurentul că OG.nr.23/2007 prin care se modifică salariile personalului contractual din unitățile sanitare din sectorul sanitar,în art.6 dispune că beneficiază începând cu anul 2007 de tichete de masă personalul contractual din unitățile și subunitățile sanitare care se finanțează de la bugetul de stat precum și medicii dentiști pe perioada anilor I-VI de rezidențiat dar reclamanta nu se încadrează în niciuna din categoriile de personal medico-sanitar enumerate la art.41 ind.1 din OG nr.23/2007.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că nu are calitate procesuală pasivă deoarece este ordonator principal de credite dar pentru instituțiile din subordine și nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții,atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei având doar Ministerul Sănătății Publice.
A mai susținut recurentul că nu poate fi confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat,deoarece rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat,pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale,cu respectarea procedurii reglementate de art.21-21 din Legea finanțelor publice nr.72/1996 respectiv art.26-31 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine la fel ca și Ministerul Sănătății iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice,creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru finanțare unui alt ordonator principal de credite. De asemenea creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt capitol.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite,așa cum este și Ministerul Sănătății,proiect pe care este obligat să-l depună la guvern,care,după ce și-a însușit acest proiect îl va supune spre aprobare Parlamentului.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate să aloce și să vireze fonduri pentru plata sumelor solicitate,chiar dacă ar fi obligat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,acestea putând fi solicitate de exclusiv de către ordonatorul principal de credite prin inițierea unei proceduri de rectificare bugetară,respectiv de către Ministerul Sănătății Publice.Nu MEF este cel care inițiază procedura de rectificare bugetară și nici nu acordă credite bugetare doar în baza unor hotărâri judecătorești,ci Ministerul Sănătății Publice (art.6 coroborat cu art.35 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În drept a invocat dispozițiile art.304 ind.1 din codul d e procedură civilă.
Intimatul,deși legal citat în cauză,nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Recursurile formulate de pârâții Autoritatea de Sănătate Publică G, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerului Sănătății și Familiei sunt fondate deoarece nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Art.1 din Legea nr.142/1998 prevede că angajatorii pot acorda o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă,suportată integral pe costuri de către angajator iar calitate de angajator al reclamantei o are doar pârâtul Spitalul Municipal M deoarece cu acesta are încheiat contract individual de muncă.
Astfel că instanța de fond în mod greșit a instituit obligația de plată a contravalorii tichetelor de masă în sarcina tuturor pârâților.
Chiar dacă Ministerul Sănătății are calitatea de ordonator principal de credite nu se poate institui în sarcina sa o obligație care revine exclusiv angajatorului.
Pentru acest motiv,Curtea constată că motivul de recurs invocat de acești recurenți privind lipsa calității procesuale pasive este fondat,și va admite recursurile formulate de acești pârâți,în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă,va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea față de aceștia.
Nu va mai analiza motivele de recurs privind fondul cauzei deoarece cauza este soluționată pe excepție în conformitate cu art.137 Cod procedură civilă.
Recursul formulat de pârâtul Spitalul Municipal M este nefondat pentru următoarele considerente:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși recurentul - pârât în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate curecurentul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Recurenta a invocat în apărarea sa dispoz. Anexei 1 pct.11 din nr.HG529/2002 potrivit cu care cabinetele medicale din grădinițe și școli sunt finanțate de la bugetul de stat, iar recurenta a invocat în susținerile sale prevederile Anexei nr.2 din aceeași Hotărâre de Guvern, respectiv pct. II, potrivit cu care spitalele sunt unități sanitare finanțate integral din venituri extrabugetare din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Interpretând numai aceste dispoziții, se constată că recurenta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul muncii.
Din pct. de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Lg. nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că, reclamanta are încheiat contract de muncă individual cu pârâtul Spitalul Municipal
În considerarea celor expuse, văzând și dispoz. art. 269. în conformitate cu prevederile art. 312 al. 1.pr.civilă, recursul pârâtului urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimații Autoritatea de Sănătate Publică G, Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 446/17.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Respinge recursul intimatului Spitalul Municipal
Modifică în parte sentința în sensul că, respinge acțiunea formulată față de intimații Autoritatea de Sănătate Publică G, Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
10 11 2008/4 ex
Jud.fond.
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă
