Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 873
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului I și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 681 din 16.04.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, C și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, care substituie pe avocat, pentru intimatele, C și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat trei cereri de recurs, toate declarate în termen și motivat. C formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului I este declarat în termen având în vedere că pe dovada de comunicare a hotărârii primei instanțe nu este trecută data comunicării.
Avocat pentru intimate arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimate solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Arată că motivele de recurs sunt nelegale și netemeinice fiind în contradictoriu cu dispozițiile legale aplicabile în cauză. Precizează că personalul civil care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul militar beneficiază de aceleași sporuri prevăzute pentru personalul militar. Mai arată că recurenții au recunoscut că au beneficiat de aceste sporuri tocmai pentru că își desfășoară activitatea în aceiași condiții ca și personalul militar. Consideră că se impune respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond. Mai solicită să se aibă în vedere și întâmpinarea depusă la dosar. Cu cheltuieli de judecată, sens în care va depune la dosar până la sfârșitul ședinței dovada efectuării acestora.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 10105/99/23.12.2008, reclamantele, C și, au chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului I și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate la plata sporului de fidelitate începând cu data de 01.11.2003 până la momentul plății efective și primelor de concediu aferente anilor 2004, 2005, 2006, 2007 și 2008, actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă. Totodată au mai solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei să cuprindă în buget sumele necesare plăților iar Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acestor plăți.
În motivarea acțiunii reclamantele arată că sunt angajate în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I, având calitatea de personal contractual. Reclamantele consideră că, având în vedere prevederile art. 49 din Legea 138/1999 personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47 este îndreptățit să primească sporul de fidelitate și prima de vacanță, în aceleași condiții în care le primesc și polițiștii.
Reclamantele au considerat că în mod abuziv li s-a refuzat acordarea acestor drepturi, întrucât își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și polițiștii, aspect confirmat de acordarea sporului de dispozitiv și a sporului pentru condiții deosebite.
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Direcția Națională de Administrație Fiscală depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții.
În motivarea excepției pârâtul a arătat că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu exista nici un raport juridic obligațional, obligația achitării către reclamante a drepturilor salariale solicitate revenind în exclusivitate angajatorului.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Juridică, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate, nici a primelor de concediu, astfel încât personalul civil din nu poate beneficia de plata drepturilor solicitate, cu atât mai mult cu cât OUG24/2000 nu instituie dreptul la sporul de fidelitate și prima de vacanță pentru personalul civil din acest Minister.
Totodată Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 01.11.2003 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii prezentei acțiuni, având în vedere disp. art. 1 din Decretul 167/1959 și ale art. 166 alin. 1 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.681/16.04.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.11.2003 - 01.12.2005.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, C, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului I și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului I să achite reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate cuvenit pentru perioada 01.12.2005 - 16.04.2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului I să plătească reclamantelor prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pentru anii 2005 - 2008, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
A respins cererea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect plata drepturilor bănești pentru perioada 01.11.2003 - 01.12.2005, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor la cuprinderea în buget a sumelor necesare plății sporului de fidelitate și primelor de concediu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost considerată neîntemeiată, deoarece potrivit Legii 500/2002 și nr.HG 208/2005 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului României cu privire la sistemul bugetar cum ar fi pregătirea proiectelor legilor anuale și ale celor de rectificare.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestora.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin disp. art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea 288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectivă.
Totodată instanța a considerat întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Administrației și Internelor în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.11.2003 - 01.12.2005 deoarece, conform prev. art. 166 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu prev. art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescriu în termenul general de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Reclamantele au calitatea de personal contractual în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I, salarizarea acestora făcându-se conform OUG24/2000. Cu toate acestea la art. 49 din Legea 138/1999 se arată că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47 care desfășoară activitate în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare active.
Având în vedere că reclamantele lucrează în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiind de sporuri de dispozitiv în procent de 25 % și spor pentru condiții pericol deosebit, instanța a considerat că le sunt aplicabile disp. art. 49 din Legea 138/1999.
Totodată instanța a apreciat că nu sunt întemeiate susținerile pârâtului Ministerul Administrației și Internelor care, în întâmpinare, arată că drepturile salariale de reclamante nu sunt prevăzute de lege.
Astfel, prima de vacanță ce se acordă polițiștilor este reglementată de disp. art. 28 alin. 1 lit. a din Legea 360/2002, precum și de art. 37 alin. 2 din OG38/2003, iar sporul de fidelitate este reglementat de art. 6 din OG38/2003.
Chiar dacă primele de vacanță cuvenite polițiștilor au fost suspendate până la 31.12.2006, prin acțiunile promovate în justiție, polițiștilor li s-a recunoscut dreptul la prima de vacanță anuală.
O situație similară se regăsește și în cazul sporului de fidelitate, acordarea acestuia fiind suspendată prin disp. OUG118/2004. Acest spor a fost suspendat doar pentru anul 2005, însă prin acțiunile promovate în justiție polițiștilor li s-a recunoscut acest drept.
În acest context, instanța a constatat întemeiată solicitarea reclamantelor de obligare pârâților la plata sporului de fidelitate și a primei de vacanță.
Legat de capătul de cerere privind plata sporului de fidelitate începând cu data de 01.11.2003, având în vedere prevederile Decretului 167/1958, instanța a obligat pârâții la plata acestora începând cu data de 01.12.2005.
Sumele datorate s-a dispus a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de reclamante, în temeiul art. 1088 Cod civil.
Pentru considerentele prezentate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea reclamantelor, pârâtele fiind obligate la plata primelor de vacanță pentru anii 2005 - 2008 și a sporului de fidelitate pentru perioada 01.12.2005 - 16.04.2009, actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului I și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat, Ministerul Administrației și Internelor susține că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual din sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG24/2000 și nu de cele ale OG38/2003 sau ale Legii 138/1999.
Mai arată recurentul că, deși potrivit art.49 din Legea 138/1999 personalul civil din, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata sporului de fidelitate ori a primelor de concediu.
De asemenea, OUG 24/2000 nu instituie dreptul la spor de fidelitate ori prime de concediu pentru această categorie de salariați.
Mai mult, personalul contractual civil din nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art. 26 alin.1 din Legea 218/2002, în timp ce personalul contractual civil îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă.
Susține recurentul că în mod eronat a reținut instanța că polițiștii, deși sunt salarizați în baza OG38/2003 au păstrat drepturile conferite de Legea 138/1999, act normativ care li s-a aplicat pe perioada cât au avut statut de personal militar, nu și în prezent, când au statut de funcționari publici cu statut special.
Ca atare, greșit a concluzionat instanța de fond că personalul civil din beneficiază de spor de fidelitate și de primă de concediu.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantelor.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct.9 și 304 ind.1 Cod proc. civ.
În motivarea recursului declarat, Inspectoratul de Poliție al Județului I susține că au fost interpretate greșit disp. art.49 din Legea 138/1999, deoarece acestea se referă la personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, ori reclamantele sunt angajate ale I care, potrivit Legii 218/2002, este unitate teritorială, unitatea centrală fiind Inspectoratul General al Poliției Române.
Totodată, susține recurentul, polițiștii au calitatea de funcționari publici cu statut special, deci nu au calitatea de militar, astfel încât personalului contractual din cadrul unităților teritoriale ale Poliției Române nu le sunt aplicabile drepturile polițiștilor; mai mult, în Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu sunt prevăzute sporul de fidelitate și prima de concediu pentru cadrele militare în activitate.
În consecință, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantelor.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod proc. civ.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în motivarea recursului declarat, susține că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesual pasive, având în vedere că între Ministerul Finanțelor Publice și reclamante nu există nici un raport juridic, obligația achitării către reclamante a drepturilor salariale solicitate revenind în exclusivitate angajatorului.
Consideră că în mod greșit a reținut instanța de fond dispozițiile art.1 din OG22/2002, care se aplică doar în cazul existenței unui titlu executoriu, ori la momentul pronunțării hotărârii nu exista nici un titlu.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerul Finanțelor Publice, reclamată de petenți în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este, sens în care Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Finanțelor Publice.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Finanțelor Publice, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
Intimatele au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată, în primul rând, că recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului I sunt fondate.
Astfel, reclamantele, personal contractual din cadrul I, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.49 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art.49 din Legea 138/1999,Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Pe de altă parte, conform art.47 din Legea 138/1999, Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", iar conform art.1 din Legea 138/1999, aceste ministere și instituții centrale sunt Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
Ca atare, art.49 din Legea 138/1999 se referă la personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
Însă, în speță, polițiștii nu mai sunt cadre militare, ci funcționari publici civili cu statut special, potrivit art.1 din Legea 360/2002, iar acordarea în favoarea lor a primei de concediu și a sporului de fidelitate s-a făcut ulterior, prin art.37 alin.2 și art.6 din OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Ca atare, având în vedere că prin Legea 139/1999 nu se instituia dreptul la primă de concediu ori spor de fidelitate în favoarea polițiștilor (la acel moment cadre militare), dispozițiile art.49 din acest act normativ nu pot fi aplicabile personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor după intrarea în vigoare a Legii 360/2002 privind Statutul polițistului și ale OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Raportat acestor considerente, Curtea de Apel constată că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ. și, în consecință, urmează ca în baza art.312 Cod proc.civ. să admită recursul pârâților
Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului I și să modifice în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor având ca obiect plata sporului de fidelitate cuvenit pentru perioada 01.12.2005-16.04.2009 și a primelor de concediu pentru anii 2005-2008, actualizate în funcție de indicele de inflație.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că acesta este nefondat. Astfel, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că pârâtul coordonează acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamante finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumelor necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Finanțelor Publice nu a fost obligat să plătească reclamantelor drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul Ministerului Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului I împotriva sentinței civile nr. 681/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele, C și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului I și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect plata sporului de fidelitate cuvenit pentru perioada 01.12.2005-16.04.2009 și a primelor de concediu pentru anii 2005-2008, actualizate în funcție de indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
22.10.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași: -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
