Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 877/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 877/
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 1005/8.07.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru recurenții reclamanți, lipsă fiind intimații pârâți Curtea De Conturi A României, Ministerul Economiei Și Finanțelor, precum și participant Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită, viciul de procedură cu recurent reclamant fiind acoperit de prezența părătorului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul recurenților reclamanți depune practică judiciară și nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, motive pe acre le susține în totalitate.
Menționează două aspecte și anume, greșit instanța de fond a reținut că reclamanții nu au indicat dreptul material care să-i îndreptățească la aceste prime de vacanță, ori acesta a fost indicat și anume /99 art. 114 care menționează că dispozițiile acestei legi se aplică și autorității administrativ autonome care se subordonează parlamentului, iar reclamanții fac parte din această categorie.
Instanța nu a avut în vedere și nici nu a comentat faptul că în CCM se prevede că dispozițiile acestuia va fi extins cu prevederile Codului Muncii și Constituției și normelor Tratatelor Internaționale.
Față de motivele scrise și cele menționate oral, solicită admiterea recursului. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1005/2008 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și G toți cu domiciliul ales în Sf. G,- în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României cu sediul în B,--24, sector 1, și partea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3, sector 1 având ca obiect plata primelor de vacanță pe perioada 2001-2007 și în continuare începând cu 2008, actualizate în funcție de indicii de inflație de la data nașterii drepturilor până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați pe funcția de controlori financiari conform mențiunilor din carnetele de muncă depuse în copie la dosar mai puțin G angajat ca șofer și angajată ca secretar -dactilograf la Camera de Conturi C și prin urmare fiind personal contractual li se aplică dispozițiile Codului muncii.
Înainte de a analiza fondul litigiului instanța a reținut că asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării citat obligatoriul în cauză ca urmare a invocării de către reclamanții a discriminării, conform dispozițiilor OG 137/2000, și asupra cererii de suspendare a judecății cauzei instanța s-a pronunțat în ședința din 3 iulie 2008.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G instanța a respins-o, întrucât și acesta este personal contractual iar dreptul pretins fiind analizat prin prisma dispozițiilor legale menționate în acțiune.
La fila 314 reclamanții au precizat fiecare perioada pentru care solicită prima de vacanță întrucât nu toți erau angajați la pârâtă din 2001, modificarea perioadelor efectuându-se în funcție de mențiunile din carnetul de muncă al fiecăruia.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții se consideră discriminați pe considerentul că funcționarii publici și alte categorii de salariați (magistrați) beneficiază de primă de vacanță. Reclamanții nu indică dreptul material care îi îndreptățește la această primă, ci numai se referă la acte normative care nu au legătură cu personalul contractual din care fac parte.
Faptul că prin legi speciale s-a conferit un drept altor categorii de salariați nu îi îndreptățește să afirme că acest drept este unul fundamental prevăzut de Constituție deoarece nu trebuie confundat dreptul la concediu de odihnă plătit cu prima de vacanță.
Legea 188/1999 republicată la care reclamanții fac referire prevede că "funcționarul public este persoana numită în condițiile legii într-o funcție publică", dar funcția de controlor financiar nu face parte din anexa la actul normativ sus menționat, și prin urmare nu suntem într-o situație comparabilă, și nici similară așa cum se susține.
Actul normativ care reglementează salarizarea controlorilor financiari este OUG 160/2000 care nu prevede pentru aceștia acordarea primei de concediu, prin urmare neprevăzându-se un astfel de drept el nici nu putea fi suspendat prin legi bugetare.
Dispozițiile Deciziei 77/2007 ale ÎCCJ se referă la acordarea acestui drept funcționarilor publici printre care reclamanții nu se regăsesc.
Mai mult decât atât celor doi reclamanți - și G li se aplică dispozițiile Codului muncii care nu prevede acordarea primei de vacanță, acest drept fiind prevăzut prin legi speciale așa cum am arătat mai sus care nu li se aplică.
Reclamanții mai afirmă că toți funcționarii publici din cadrul Curții de Conturi au primit prima de concediu, dar așa cum deja s-a reținut mai sus salarizarea lor se face în baza altor acte normative.
Eronat se susține că prima de vacanță se acordă tuturor categoriilor de personal și prin urmare se încalcă principiul egalității cetățenilor, pentru considerentele deja expuse, întrucât nu poate fi vorba de o egalitate în sensul celor invocate, deoarece nu toți salariați desfășoară aceiași activitate ca și grad de complexitate și responsabilitate, și tocmai de aceea legiuitorul nu a prevăzut decât pentru anumite categorii de personal acordarea acestui drept.
Potrivit art.4 din 188/1999 republicată în cazul funcționarilor publici este vorba de raporturi de serviciu care se și se exercită pe baza actului administrativ de numire emis în condițiile legii.
Faptul că reclamanții (personal de specialitate conform art.115 din Legea 94/1992) au aceleași incompatibilități ca și funcționarii publici nu conduce la concluzia că li se aplică prevederile referitoare la prima de vacanță.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții, și G criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond, în mod eronat a reținut că în cauză nu există nici o discriminare menționată în disp. art. 2 din OG 137/2000, și reclamanții nu au indicat dreptul material care să îi îndreptățească la aceste prime de vacanță.
Se mai arată că reclamanții în calitate de angajați cu contract de muncă la Camera de Conturi, beneficiază pentru activitatea desfășurată de o indemnizație sau salariu după caz, la fel ca și funcționarii publici și alte categorii de personal beneficiari ai dreptului salarial sub forma primei de vacanță. Dreptul material care îi îndreptățește pe reclamanți la o asemenea acțiune se naște tocmai din dispozițiile art. 188/1999, care se aplică corespunzător și autorităților administrative autonome, inclusiv salariaților Curții de Conturi.
Un alt temei de drept la care fac referire recurenții este art. 59 alin 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010. Neacordarea acestei drept atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG 137/2000, coroborat cu art. 269 din codul muncii, pe care își mai fundamentează de altfel acțiunea.
Se mai arată cu privire la reclamanții și G, că instanța în mod greșit a reținut că li se aplică dispozițiile din codul muncii și nu beneficiază de acordarea primei de vacanță, ignorând faptul că și aceștia intră în categoria personalului Curții de Conturi a României.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a pronunțat o sentință legală și temeinică, procedând la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
În ceea ce privește, temeiul de drept invocat în cauză de reclamanți, trebuie observat că drepturile acestora, se prevalează pe dispoziții din legea 188/1999 cu referire la statutul funcționarului public. Ori reclamanții nu au calitatea de funcționari publici, iar drepturile salariale stabilite printr-un text de lege, cu destinație expresă pentru o anumită categorie de personal, nu pot fi aplicate prin extindere și la altă categorie de salariați.
Unul din principiile salarizării în cadrul autorităților și instituțiilor publice, prin derogare de la principiul negocierii, este acela al prestabilirii prin lege a salariului. Ori în speță nu există nici un text de lege care să confere reclamanților dreptul la primă de vacanță.
Referitor la celălalt temei de drept al acțiunii, respectiv disp. art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de muncă la nivel național, pe anii 2007 - 2010, acesta a fost invocat și interpretat în mod greșit întrucât dispozițiile acestuia sunt în sensul că "se poate stabili în raport de posibilitățile economico - financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță." Ori din interpretarea acestui text cu valoare normativă, se înțelege că acordarea primei de vacanță este o posibilitate, condiționată de posibilitățile economico-financiare ale angajatorului, și nu o obligație. Pe de altă parte acordarea primei de vacanță fără o reglementare specială, numai în aplicarea dispoziției generale stipulată în CCM la nivel național, aduce atingere gravă, principiului de care s-a amintit mai sus și anume acela al prestabilirii salariului prin lege, în cazul instituțiilor publice.
În ceea ce privește principiul discriminării reclamanților față de alte categorii profesionale, cum ar fi funcționarii publici, care sunt beneficiari ai acestui drept stabilit prin lege, trebuie menționat că art. 27 din OG 137/2000, a fost declarat neconstituțional.
Instanța trebuie să respecte la pronunțarea prezentei sentințe și deciziile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art.27 din OG 137/2000 deoarece potrivit art.31 alin.3 din Legea 47/1992 "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acorda prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției". Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale suntsuspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Față de aceste considerente instanța va respinge recursul reclamanților ca nefondat și în consecință va menține sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, și G împotriva sentinței civile nr. 1005/8.07.2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 01 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 10.10.2008
Dact AG 15.10.2008/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
