Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 883/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6258/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.883/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE împotriva sentinței civile nr.5844/27.08.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46849/3/AS/2007 în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Dezbaterile de fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2010, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea deciziei la data de 17.02.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.12.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea intimatei Societatea Română de Radiodifuziune la plata sumelor reprezentând orele de serviciu lucrate sâmbăta și duminica În intervalul noiembrie 2005 - decembrie 2007, in cuantum de 443 ore care nu au fost plătite și actualizarea cuantumului acestora cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 5844/27.08.2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea principala si acțiunea conexa precizata formulate de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Radiodifuziune; a obligat parata la plata sumei de 9024 lei reprezentând drepturi bănești pentru orele suplimentare prestate in zilele de sâmbăta si duminica si in zilele de sărbători legale, drepturi actualizate in raport de rata inflației, efectuate in perioada noiembrie 2004- decembrie 2007; a obligat parata la plata sumei de 4000 lei, cheltuieli de judecata ( onorariu expert si onorariu avocat); a obligat parata la plata sumei de 600 lei, reprezentând onorariu expert majorat către -.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părți exista raporturi de muncă, reclamantul fiind angajat al societății parate, în funcția de șofer, încă din anul 1993, având un salariu la nivelul anului 2007 de 970 lei, potrivit copiei cărții de muncă existente la dosar (fila 106).
Reclamantul a sustinut ca in perioada 2004-2007 prestat ore suplimentare, peste durata normala a timpului de lucru saptamanal, in timpul zilelor de sarbatori legale si repausului saptamanal, fara ca munca suplimentara sa fie platita sau compensata cu timp liber corespunzator in totalitate.
Desi societatea parata a negat aceasta imprejurare, sustinand ca orele suplimentare au fost platite sau compensate cu timp liber corespunzator, din documentele depuse la dosar si din raportul de expertiza efectuat in cauza a rezultat insa ca, au existat solicitari din partea conducerii de a se efectua ore suplimentare, in zilele de sambata si duminica si in zilele de sarbatori legale, din cauza lipsei de personal.
In pontajele si fisele de evidenta intocmite de societate se regasesc in parte si orele suplimentare efectuate de catre salariati, insa acestea nu au fost platite in totalitate si nici compensate cu timp liber corespunzator.
In conformitate cu prevederile art.109 alin.1 din Codul Muncii, pentru salariatii cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii fiind de regulă, uniformă de 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus, iar în funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână (art.11 O din Codul Muncii ).
Modul concret de stabilire a programului inegal - prevede art.113 din Codul Muncii - va fi negociat prin contractul colectiv de muncă sau prevăzut prin regulamentul intern; programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres În contractul individual de muncă.
Conform art.116 din Codul Muncii, angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspectiei muncii această evidență ori de câte ori este solicitată.
Tribunalul a mai reținut și prevederile art.117 al.1 din Codul Muncii, potrivit cărora munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută de art.109 este considerată muncă suplimentară.
Potrivit art.119 Codul Muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora. In aceste conditii, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul de lucru.
In lumina prevederilor legale mai sus enunțate, care reglementează durata normală a timpului de muncă și munca suplimentară, a termenilor contractuali și a materialului probator administrat, mai multe aspecte au fost reținute de Tribunal în vederea solutionării cauzei.
Din probele dosarului, respectiv din evidența orelor suplimentare si recunoasterea implicita a paratei in sensul efectuarii si platii orelor suplimentare, rezultă faptul că programul reclamantului se prelungea peste durata celor 8 ore normale de lucru ( stabilite contractual) și că exista o solicitare cel puțin implicită a angajatorului în sensul prezenței la serviciu a reclamantului peste durata normală a timpului de lucru, dedusă și din împrejurarea că angajatorul nu prezența salariaților la serviciu peste durata normală a timpului de lucru în anumite zile și că această muncă suplimentară nu a fost remunerată de angajator în totalitate și nici nu a fost compensată în totalitate prin acordarea de ore libere plătite în termen de 30 de zile după efectuarea muncii suplimentare.
Intrucat parata in instantei nu a infirmat efectuarea orelor suplimentare, ci a afirmat doar ca orele suplimentare au fost platite in totalitate sau compensate cu timp liber, instanta de fond nu a mai apreciat necesara audierea unor martori cu privire la efectuarea orelor suplimentare, ci a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru calcularea orelor suplimentare in totalitate si pentru stabilirea diferentei de achitat reclamantului pentru orele neplatite.
În această situație, avand in vedere ca parata nu s-a prezentat in instanta la ultimul termen de judecata pentru a-si exprima pozitia cu privire la suplimentul la raportul de expertiza comunicat in sedinta publica din data de 07.05.2009, Tribunalul a luat în considerare în aprecierea temeiniciei cererii reclamantului, concluziile raportului de expertiza contabila efectuat de expert (fila 1272) si ale suplimentului depus la dosar la data de 06.05.2009(fila 1345) prin care s-a stabilit ca, orele suplimentare efectuate in perioada noiembrie 2004 - decembrie 2007 au fost platite doar partial.
Astfel, rezulta ca, pentru perioada noiembrie 2004 - decembrie 2007, reclamantul a lucrat un numar de 2072 de ore, in zilele de sambata si duminica, din care au fost platite doar 1626, ramanand de achitat un numar de 446 de ore in valoare de 6823 de lei, iar in zilele de sarbatori legale reclamantul a lucrat un numar de 162 de ore, din care au fost platite doar 128, ramanand de achitat un numar de 34 de ore in valoare de 735 de lei.
Ca urmare, pentru orele efectuate si neachitate, reclamantul are dreptul la plata unei diferente banesti de 7558 lei, valoarea actualizata in raport de rata inflatiei a acestei sume, fiind de 9024 lei.
In aceste condiții, potrivit art.120 Codul Muncii, în cazul reclamantului, compensarea nemaifiind posibilă, aceasta are dreptul la aplicarea prevederilor art.67 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru munca suplimentară efectuată și pe cale de consecință instanta de fond a admis cererea principala si pe cea conexa precizată și a obligat pârâta la plata acestor ore în conformitate cu art.67 din Contractul Colectiv de Muncă sumele fiind stabilite prin aplicarea sporurilor prevazute de articolul mentionat.
Astfel, potrivit art.67 lit.a din CCM la nivel de unitate orele lucrate suplimentar si necompensate cu timp liber se platesc dublu, la valoarea acestora adaugandu-se un spor de 100% (exemplificare: (salariul de baza lunar/numarul de ore al programului normal de lucru) x numarul de ore efectuate x 200 % ).
Potrivit art.67 lit.a din acelasi document, orele lucrate suplimentar in zilele de sarbatori legale se platesc triplu, la valoarea acestora adaugandu-se un spor de 200% (exemplificare: (salariul de baza lunar/numarul de ore al programului normal de lucru) x numarul de ore efectuate x 300 % ).
Desi parata a sustinut ca sumele stabilite de expert nu au fost calculate corect, intrucat expertul a tinut cont la modul de calcul si de prevederile art.67 din Contractul Colectiv de Muncă, instanta de fond nu s-a putut pronunta in sensul refacerii expertizei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-intimată SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond își motivează hotărârea prin faptul că exista cel puțin o solicitare implicită a angajatorului în sensul prezenței la serviciu a reclamantului peste durata normală a timpului de lucru dedusă și din împrejurarea că angajatorul nu prezența salariaților la serviciu peste durata normală a timpului de lucru în anumite zile și în mod eronat concluzionează că această muncă nu a fost remunerată de angajator în totalitate și nici nu a fost compensată în totalitate prin acordarea de ore libere plătite în termen de 30 de zile după efectuarea muncii suplimentare.
Așadar, societatea intimată a admis faptul că s-au efectuat ore suplimentare și mai mult a probat, prin înscrisurile depuse, plata acestora sau acolo unde este cazul compensarea cu timp liber corespunzător acordat în condițiile CCM, iar pe cale de consecință apreciaza ca nefondată concluzia instanței.
În baza Raportului de expertiză contestat de s-a concluzionat că, în intervalul noiembrie 2004 - decembrie 2007, reclamantul a lucrat un număr de 2072 de ore în zilele de sâmbătă și duminică din care au fost plătite doar 1626, rămânând de achitat un număr de 446, iar în zilele de sărbători legale reclamantul a lucrat un număr de 162 de ore din care au fost plătite doar 128, rămânând de achitat un număr de 34 de ore.
În mod eronat instanța de fond își întemeiază hotărârea pe faptul că nu s-a prezentat la ultimul termen pentru a-și preciza poziția cu privire la suplimentul la raportul de expertiză și concluzionează că pentru aceasta Tribunalul a luat în considerare concluziile raportului de expertiză și ale suplimentului prin care s-a stabilit că orele suplimentare plătite în intervalul dedus judecății s-au plătit doar parțial.
După cum a arătat, apreciază ca eronată hotărârea instanței întrucât nu a luat în considerare Obiecțiunile la raportul de expertiză depuse de la dosar pentru termenul din data de 18 decembrie 2008 și nici Concluziile scrise depuse de asemenea de pentru termenul din data de 07 aprilie 2009.
În cuprinsul Obiecțiunilor a contestat raportarea expertei contabile la foile de parcurs ținute de reclamant, întrucât a apreciat că acest fapt viciază răspunsul la primul obiectiv al expertizei și în mod corelativ și pe cel de-al doilea, ducând astfel la anularea raportului.
Din interpretarea dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr.14/1982 pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, rezultă că foaia de parcurs reprezintă un document de evidență primară în baza căruia se verifică cursele realizate, kilometrii parcurși, alimentările și consumurile de carburanți, dar nu reprezintă un înscris - probă referitor la orele de program efectuate suplimentar.
În condițiile în care rezultatul expertizei contabile comunicat drept răspuns la primul obiectiv nu este fidel realității, fiind luate în calcul probe depuse de reclamant ce nu au relevanță juridică întrucât sunt documente nesemnate și neînsușite de managementul superior al salariatului, în mod corespunzător hotărârea pronunțată de Tribunal nu se poate întemeia pe acesta fără a deveni astfel neconformă cu realitatea.
Apreciază că pentru a formula un răspuns corect și întemeiat ar fi trebuit avute în vedere condicile de prezență, pontajele și ștatele de plată, doar acestea fiind relevante pentru stabilirea orelor de program suplimentare efectuate și respectiv plătite de angajator.
Totodată, experta nu a avut în vedere și dispoziții legale exprese și imperative privind necesitatea calculării mediei orelor de muncă pentru perioada de referință stabilită conform CCM la nivelul.
Pentru toate aceste argumente apreciază ca evident faptul că numărul orelor suplimentare constatate în Raportul de expertiză contabilă ca fiind prestate de intimatul reclamant și neplătite de nu poate fi reținut și imputat, întrucât este viciat de înscrisurile avute în vedere la calcularea acestuia, iar pe cale de consecință hotărârea pronunțată, fundamentată pe o expertiză viciată, nu poate fi reținută ca temeinică și fondată.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins.
Dupa cum se poate observa, cele doua critici aduse de recurenta sentintei tribunalului vizeaza, pe de o parte, intocmirea raportului de expertiza pe baza foilor de parcurs, in loc de a fi avute in vedere condicile de prezenta si pontajele, iar pe de alta parte faptul ca experta nu ar fi avut în vedere dispoziții legale exprese și imperative privind necesitatea calculării mediei orelor de muncă pentru perioada de referință stabilită conform CCM la nivelul.
Curtea observa ca foile de parcurs au fost depuse la dosar chiar de catre recurenta parata, ca acestea contin mentiuni privind data si ora plecarii in cursa, precum si data si ora revenirii din cursa, ca unele dintre aceste foi de parcurs poarta, iar celelalte ar trebui sa poarte semnatura sefului de garaj si ca, in acest fel, reprezinta probe concrete in sustinerea pretentiilor reclamantului privind plata orelor suplimentare.
Instanta de fond a subliniat in mod corect faptul ca parata a recunoscut efectuarea de ore peste programul normal de lucru, pe care le-a si platit in parte, ceea ce inseamna ca acest indiciu trebuia coroborat cu orice alt mijloc de proba. si condicile de prezenta nu ajuta cu nimic in speta si nu ar fi putut servi drept baza pentru intocmirea raportului de expertiza, pentru ca in cuprinsul acestora figureaza invariabil 8 ore/zi.
Angajatorul este raspunzator pentru modul de intocmire a acestor evidente, inclusiv foile de parcurs fiind verificate tot de catre persoanele cu atributii in acest sens din cadrul societatii, astfel ca in mod corect expertul a procedat la intocmirea raportului pe baza acestor foi de parcurs.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei, precum ca din interpretarea dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr.14/1982 pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, foaia de parcurs ar reprezinta un document de evidență primară în baza căruia se verifică doar cursele realizate, kilometrii parcurși, alimentările și consumurile de carburanți, fara a putea reprezinta un înscris - probă referitor la orele de program efectuate suplimentar.
Ordinul nr. 14/1982 are ca obiect normarea consumului de carburant si de aceea face referire numai la acest aspect, dar foile de parcurs, in calitate de inscrisuri din evidenta angajatorului, constituie mijloc de proba pentru orice alt element pe care il contin, cum este cazul orelor de plecare si de revenire din cursa.
In ceea ce priveste sustinerea recurentei, in sensul ca experta nu ar fi avut în vedere dispoziții legale exprese și imperative privind necesitatea calculării mediei orelor de muncă pentru perioada de referință stabilită conform CCM la nivelul, Curtea observa ca recurenta nu a indicat care sunt acele dispoziții legale exprese și imperative incidente in cauza, si nici care este relevanta lor juridica, prin raportare la prevederile Codului muncii.
de aceste considerente, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei recurate, ca fiind legala si temeinica.
Vor fi incidente disp. art. 274.proc.civ. recurenta, in calitate de parte cazuta in pretentii, urmand a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimat, in cuantum de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-intimată SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE împotriva sentinței civile nr.5844/27.08.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46849/3/AS/2007 în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./tehnored.
2.ex./01.03.2010.
Tribunalul București
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
