Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 912/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6167/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.912R
Ședința publică din data de 19.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRASPORTURI AERIENE ROMÂNE -, având ca obiect "drepturi bănești - recurs împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2008".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul personal, și intimata Compania Națională de Transporturi Aeriene Române - prin avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea solicită recurentului să depună la dosar un exemplar al înscrisului intitulat "notă de ședință" astfel cum s-a dispus prin încheierea din data de 15.01.2010.
Recurentul precizează că acest înscris nu reprezintă motive de recurs și că a fost depus din eroare la acest dosar.
Având în vedere precizarea recurentului, avocatul intimatei arată că nu solicită comunicarea notelor de ședință.
Având cuvântul, avocatul intimatei invocă excepția inadmisibilității recursului arătând că anterior s-a mai formulat un recurs împotriva cererii de suspendare recurate. De asemenea, invocă excepția autorității de lucru judecat având în vedere că instanța s-a pronunțat deja pe această cerere.
Curtea acordă cuvântul pe excepțiile invocate de intimată.
Recurentul, având cuvântul, arată că dorește a se consemna că,în ceea ce privește dosarul acestuia, ședința a început la ora 10. De asemenea, solicită ca instanța să precizeze daca are intenția să-i permită exercitarea dreptului la apărare, și nu să-i acorde cuvântul doar pe aspectele invocate de instanță.
Curtea precizează că prin punerea de către instanță în discuția părților a anumitor excepții nu se încalcă dreptul la apărare,existând o ordine a soluționării acestora iar Codul d e procedură civilă acordă președintelui de complet dreptul de a conduce ședința de judecată.
Recurentul arată că ședința de judecată din data de 15.01.2010 a decurs în mod ambiguu, că nu s-au clarificat anumite aspecte, sens în care dorește a face anumite precizări cuprinse în notele de ședință pe care înțelege să le depună la dosar.
Recurentul arată că la termenul anterior ședința a debutat printr-o interpelare a instanței cu privire la comunicarea notelor de recurs, rezultând din dezbateri că referirea se făcea la niște note de ședință depuse de recurent la data de 11.01.2010. La interpelarea instanței, intimata a răspuns că nu a primit o copie a motivelor de recurs. Recurentul a arătat la acel termen că din greșeală a depus notele de ședință la dosar, existând două dosare identice pe rolul aceleiași secții, respectiv dosarul de față și dosarul nr-. Având în vedere faptul că la acel termen Curtea a calificat notele ca fiind motive de recurs, recurentul solicită la acest termen să i se facă precizarea dacă în continuare acestea se vor considera susțineri sau motive de recurs.
Curtea precizează că aceste note au fost deja calificate ca fiind motive de recurs, prin încheierea de ședință de la data de 15.01.2010.
Recurentul arată că la termenul anterior a invocat excepția imparțialității completului de judecată având în vedere faptul că doamnele judecător și se aflau într-o situație identică cu a doamnei judecător, precum și faptul că același complet care judeca recursul pe fond a judecat și cererea de abținere a unui membru al completului inițial. De asemenea, precizează că excepția de imparțialitate a vizat în aceeași măsură și faptul că doamna judecător se pronunțase cu numai 4 zile înainte într-o cauză identică.
Curtea arată că, în cuprinsul încheierii de ședință din data de 15.01.2010, s-a menționat că membrii completului de judecată, potrivit declarației acestora nu înțeleg să se abțină de la judecarea cauzei de față, și cât timp nu există în privința acestora vreo cerere de recuzare se va proceda la judecarea cauzei cu care au fost investiți. În ceea ce privește soluționarea cererii de abținere a doamnei judecător, aceasta s-a făcut conform prevederilor Codului d e procedură civilă și în conformitate cu dispozițiile art.98 din Regulamentul de organizare a instanțelor judecătorești.
Recurentul solicită a i se clarifica precizarea făcută de instanță la termenul anterior, cu privire la formularea excepției în termenii Codului d e procedură civilă.
Curtea precizează că instanța s-a pronunțat deja pe acest aspect în ședința din 15.01.2010, în temeiul art.129 al.4 Cod procedură civilă fiind în drept, cu privire la motivele invocate în susținerea pretențiilor părților să ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept.
Cu privire la precizarea Curții că nu înțelege a se abține de la judecarea cauzei, recurentul solicită a i se clarifica dacă acest complet are competența și poate să pună în discuție excepția de imparțialitate ce-l vizează, dacă această excepție poate fi pusă și în discuția părții care nu a invocat-o și, de asemenea, dacă poate instanța să precizeze și un alt considerent al neformulării unui cereri de recuzare care să facă distincția față de cererea d-nei jud..
Curtea arată că excepția imparțialității în sensul invocat de recurent nu este reglementată ca excepție în Codul d e procedură civilă iar cu privire la cererea d-nei jud. s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.25 și 26 Cod de procedură civilă, conform cărora judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea pricinii.
Recurentul arată că la termenul anterior intimata a solicitat restituirea notelor de ședință sau ignorarea lor, iar Curtea nu s-a pronunțat pe această cerere.
Curtea precizează că nu există motiv de restituire a acestora, din moment ce au fost calificate ca fiind motive de recurs.
Recurentul arată că la termenul anterior a invocat două excepții de ordine publică, excepția autorității de lucru judecat și excepția nulității actelor de procedură, solicitând a i se preciza modul în care au fost soluționate.
Curtea precizează că excepțiile nu au fost soluționate întrucât a avut prioritate excepția nulității cererii de recurs invocată de intimată.
Recurentul solicită a i se preciza dacă notele de ședință sunt sau nu motive de recurs, având în vedere că în ședința din 15.01.2010 Curtea a calificat notele de ședință ca fiind motive de recurs.
Curtea constată că s-a răspuns la această solicitare la termenul anterior, când notele de ședință au fost calificate ca fiind dezvoltarea motivelor de recurs indicate prin cererea inițială.
Recurentul solicită a i se preciza de ce Curtea a respins excepția nulității recursului ca nefiind incidente prevederile art.306 alin.1 Cod procedură civilă, deși intimata se referise la art.302 ind.1 Cod procedură civilă.
Curtea precizează că motivarea unei hotărâri se face de către complet iar nu de către parte.
Față de modul de desfășurare a ședinței din 15.01.2010, recurentul solicită constatarea nulității încheierii de ședință, constatarea nulității măsurilor luate și reluarea judecării recursului de către un complet legal constituit.
Curtea constată că este inadmisibilă cererea recurentului, având în vedere că un complet nu-și poate anula propria hotărâre, această măsură putând fi dispusă doar de instanța ierarhic superioară, în urma soluționării căii de atac.
Intimata, prin avocat, solicită comunicarea notelor de ședință depuse la acest termen de recurent.
Deliberând, Curtea constată că obiectul acestor note de ședință îl constituie considerațiile personale ale recurentului care,neregăsindu-se printre înscrisurile a căror comunicare este prevăzută în mod expres de Codul d e procedură civilă și, neconstituind nici probe nu este necesară comunicarea acestora.
Recurentul, în baza art.180 și următoarele din Codul d e procedură civilă, solicită să se facă aplicarea acestor articole în ceea ce privește încheierea de ședință de la termenul anterior, arătând că modul de desfășurare a ședinței de judecată din 15.01.2010 se înscrie în "abuz de serviciu și fals intelectual".
Intimata, prin avocat, solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, având în vedere că art.180 nu se referă la încheieri de ședință ci la altă categorie de înscrisuri.
Curtea respinge cererea recurentului ca inadmisibilă, pentru că dispozițiile legale invocate de recurent vizează acele înscrisuri depuse ca probe de către părți pe parcursul judecării procesului, categorie în care nu se încadrează încheierea mai sus amintită iar cu privire la infracțiunile indicate, recurentul poate face plângere la Parchet.
Recurentul arată că cererea sa se referă la încheierea de ședință făcută în mod abuziv, lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului formulat iar la acest moment procesual înțelege să părăsească sala de judecată.
Curtea acordă cuvântul pe excepțiile de ordine publică invocate de recurent în ședința din 15.01.2010.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea excepțiilor invocate, întrucât nu îndeplinesc condițiile art.105 și art.108 Cod procedură civilă.
Deliberând, în baza art.163 Cod procedură civilă, Curtea respinge excepțiile invocate de recurent, respectiv excepția autorității de lucru judecat și excepția nulității actelor de procedură, în speță neexistând identitate de obiect, recursul de față vizând încheierea din data de 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, iar decizia nr.164 vizează recursul declarat împotriva încheierii din 13.10.2006 pronunțate de Tribunalul București.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la data de 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art.155 ind.1 Cod procedură civilă, menținerea măsurii suspendării cauzei civile referitoare la reclamantul în contradictoriu cu pârâta C Compania Națională de Transporturi Aeriene Române- a, motivat de faptul că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu și-a precizat obiectul cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul, invocând nulitatea încheierii mai sus menționate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.5 și art.105 alin.2 pr.civilă, art.304 pct.3 și art.105 alin 2.pr.civilă și a art.304 pct.9 și art.166 din același act normativ.
Ulterior, la data de 11.01.2010, prin înscrisul intitulat,note de ședință,
Recurentul a invocat inadmisibilitatea suspendării judecării unei cereri formulate în dreptul muncii, ca urmare a aplicării prevederilor art.155 ind.1 din pr.civilă.
Invocând dispozițiile art.295 alin1,art.287,art.288,art.163 din Codul Muncii art.172 și art.174 din pr.civilă, recurentul a arătat că, cel puțin în ceea ce privește obligațiile salariatului cu privire la formularea unei cereri de chemare în judecată a unui angajator, acestea sunt limitate la simpla dovedire a existenței unor raporturi de muncă între părți.
Cum condițiile formulării unei cereri de chemare în judecată a unui angajator, sunt stabilite de către legiuitor -susține recurentul- ca o condiție
și suficientă doar prin simpla dovedire a existenței raporturilor de muncă,orice alte solicitări prealabile suplimentare, constituie un adaos la lege, ceea ce instanța nu are competența să facă.
S-a mai precizat și faptul că, întreaga specificitate a activității de soluționare a conflictelor de muncă duce la concluzia inadmisibilității suspendării cauzei prin aplicarea prevederilor art.155 ind.1 pr.civilă, care este în flagrantă contradicție cu principiul celerității, anulându-i toate efectele, precum și faptul că prin reluarea nelegală a cauzei, toate garanțiile unui proces echitabil au fost încălcate, astfel încât prevederile art.6 din Convenție nu au fost respectate.
Prin încheierea de ședință de la data de 15.01.2010,Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimată prin avocat.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Nu poate fi reținută incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.5 pr.civ.,textul de lege instituind prin acest motiv de recurs regimul de drept comun al nulităților procedurale,însă recurentul nu a indicat în concret care este actul lovit de nulitate,vătămarea produsă,imposibilitatea înlăturării acesteia și nici dacă este vorba despre o nulitate absolută sau relativă,astfel încât, critica vizând incidența în speță a acestui motiv de recurs va fi înlăturată.
Nici incidența în speță a dispozițiilor art. 304 pct.3 pr.civ. nu poate fi reținută, deoarece textul vizează situația în care instanța a cărei hotărâre se atacă a soluționat o cauză ce nu intră în competența sa,iar din verificarea actelor dosarului nu rezultă că instanța de fond a încălcat vreo normă de competență absolută sau relativă.
Va fi înlăturată și critica vizând motivul de recurs reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. având în vedere următoarele aspecte:
Deși în cererea de recurs recurentul a invocat dispozițiile art.166 pr.civ.
acesta nu a indicat în concret care este hotărârea în raport de care înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat astfel încât nu poate fi reținută lipsa de temei legal sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii din perspectiva indicată de recurent.
Pe de altă parte,invocând excepția inadmisibilității suspendării judecării unei cereri formulate în dreptul muncii ca urmare a aplicării dispozițiilor art.155 ind.1 pr.civ.,Curtea constată că recurentul critică practic, pe această cale,încheierea recurată,din perspectiva nelegalității și netemeiniciei acesteia, aspect ce se circumscrie ipotezei reglementate de dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civ.
Însă,textele de lege invocate de recurent în înscrisul depus la data de 11.01.2010 în susținerea inadmisibilității mai sus arătate nu sunt de natură să ducă la o concluzie în sensul celor susținute de recurent,deoarece,potrivit art.291 Codul Muncii, dispozițiile referitoare la jurisdicția muncii -inclusiv cele referitoare la judecarea cauzei în regim de urgență,sarcina probelor și administrarea acestora- se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Cum desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată de către recurentul reclamant prin neîndeplinirea obligațiilor ce i-au fost stabilite în cursul judecății,de către instanța de judecată, urmare a pronunțării deciziei nr.3050/R/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.155 ind.1 pr.civ.
Chiar dacă prin decizia civilă nr.1465/R/2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI
a dispus înlăturarea măsurii suspendării judecății pentru neîndeplinirea obligației de a preciza data nașterii dreptului la acțiune pentru fiecare capăt de cerere deoarece data nașterii dreptului la acțiune este o problemă de drept a cărei soluționare revine instanței,măsura menținerii măsurii suspendării sub celelalte aspecte subzistă, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, împotriva încheierii de ședință din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37887/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRASPORTURI AERIENE ROMÂNE -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER
Red.:
Dact.G /2ex.
18.03.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Opriș Daniela Elena
