Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9123/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9123
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
***********
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr.4308 din 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență C prin consilier juridic și intimat reclamant reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat și excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurent pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență C, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind legală și temeinică. Arată că prin ordonanța nr. 23/2007, nu au fost modificate articolele care prevedeau acordarea diferențelor și c/val tichetelor de masă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 4308 de la 23 iunie 2008 admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență
A obligat pârâtul să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 15.05.2005-23.06.2008 și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul la despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate lunar pentru perioada 15.05.2005-23.06.2008, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
A obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuieli de judecată în suma de 300 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este angajată a pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență C în funcția de asistent medical, având locul de muncă la Cabinetul medical Grup Școlar, C, având încheiat contract individual de muncă.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada 15.05.2005 la zi.
În acest interval, salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr. 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă, se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, și cu 6% începând cu data de 1 octombrie 2004, față de nivelul din 30 septembrie 2004.
Potrivit anexei IV/I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru nități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct. I) și nități clinice, institute și centre medicale (pct. II).
Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 care stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I-IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea nr.270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic, astfel că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că reclamanta nu desfășoară acest tip de activități.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Pentru aceste considerente instanța a constatat întemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța a reținut următoarele:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoană fizică, ori persoana juridică, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
In cazul in care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, in laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate publică finanțată din venituri proprii.
Astfel, s-a constatat că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. art. 5 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul Muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga si nici modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare in reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masa in domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. - privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin. 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. art. 23, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domeniul sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor- sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, în articolul 139, prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat faptul că instanța de fond nu a avut în vedere toate mijloacele de probă, neținându-se cont de niciuna din adresele depuse de recurent în dosarul de fond, prin care se face dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila "clinic", unde reclamanta nu se încadrează, deoarece nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical nici activitatea de învățământ și nici cercetare științifică-medicală și educație continuă, pentru a putea beneficia de salarizarea clinică.
O altă critică se referă la faptul că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități, în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și de învățământ superior medical, efectuată de cadrele universitare, cât și activitate neclinică, unde asistența medicală nu este dublată de cercetare medicală și de învățământ superior medical.
Recursul este nefondat.
Așa cum s-a arătat reclamanta este angajată a pârâtului în funcția de asistent medical în baza unui contract individual de muncă având locul de muncă la Cabinetul medical Grup Școlar " ".
Prin OUG nr.24/2000 s-a stabilit conform anexei IV/1 că salarizarea în unitățile sanitare se face diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială altele decât cele clinice și unități clinice, institute și centre medicale. De asemenea OUG 115/2004 anexa I prevede grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice. Legea, așa cum a reținut și instanța de fond, stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând nici o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
În aceste condiții criticile recurentului în sensul că reclamanta nu poate fi încadrată la grila "clinic" deoarece prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul cabinetului medical nu desfășoară activitate de învățământ și nici cercetare științifică medicală sau educație continuă nu sunt întemeiate. Nu există în prevederile legale mai sus enunțate o asemenea diferențiere pe criteriul activității desfășurate de către salariat, iar adresele invocate de către aceasta nu pot în nici un caz conduce la concluzia că prin aceste adrese se modifică legea de salarizare.
Nici susținerea că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, cât și activitate neclinică nu conduce la concluzia că reclamanta ar trebui salarizată altfel decât ca personal clinic deoarece este salariata unei unități clinice și aceasta este singura condiție prevăzută de lege pentru a beneficia de salarizarea conform grilei "clinic" prevăzută de textele de lege.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 312 Cod pr.civilă va fi respins recursul formulat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul formulat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr.4308 din 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
13.11.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
OPINIE SEPARATĂ.
Recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente;
În ceea ce privește tichetele de masă, este adevărat că OUG nr. 115/2004, în forma nemodificată prevedea că pot beneficia de tichete de masă angajații unităților sanitare care nu se finanțează de la bugetul de stat, fără a face vre-o diferențiere cu privire la subunitățile finanțate de la buget sau din alte surse.
Nefăcând o asemenea diferențiere iar pârâtul acordând tichete de masă doar salariaților care desfășurau activitatea în spital nu și celor de la alte subunități ale spitalului și care nu desfășurau activitate în spital, acesta nu a procedat legal, astfel că se impunea acordarea acestor tichete tuturor salariaților spitalului indiferent de locul unde își desfășurau activitatea.
Această ordonanță a fost modificată însă prin ordonanța nr. 23 din 31 ianuarie 2007, care a introdus art. 41/1 care prevede că beneficiază de tichete de masă personalul din unitățile și subunitățile sanitare care începând cu anul 2007 se finanțează de la bugetul de stat, precum și medicii, farmaciștii și medicii dentiști pe perioada anilor de stagiu.
La alin. 2 al aceluiași articol sunt prevăzute categoriile de personal care beneficiază de aceste tichete potrivit alin. 1, printre aceștia neregăsindu-se și personalul cabinetelor școlare cum este cazul reclamantei.
Această ordonanță a intrat în vigoare la 01.01.2007, astfel că începând de la această dată reclamanta nu mai este îndreptățită la tichete de masă.
Susținerea instanței de fond în sensul că potrivit CCM la nivelul ramurii sanitare pârâtul ar fi obligat să acorde în continuare reclamantei tichete de masă, nu este legală.
Potrivit acestui contract, așa cum reține chiar instanța de fond, angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit legii nr. 142/1998, și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Ori finanțarea cabinetelor școlare se face de la bugetul de stat, iar potrivit legii privind salarizarea acestora și anume OUG nr. 115/2004, așa cum a fost modificată prin OG 23/2007, aceasta nu poate beneficia de aceste tichete.
Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul înlăturării obligației pârâtului de a plăti contravaloarea tichetelor de masă începând cu 01.01.2007.
Judecător,
- -
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
