Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9126/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9126
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
**********
Pe rol, judecarea recursului declarat de garant SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr.4381 din 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat reclamant prin Sindicatul Sanitas și pe intimat pârât SC IMOBILIARA SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent garant Spitalul Clinic Județean de Urgență C prin consilier juridic lipsind: intimat reclamant și intimat pârât SC IMOBILIARA SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat și excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurent garant Spitalul Clinic Județean de Urgență C, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 4381 de la 26 iunie 2008 admis în parte acțiunea precizata formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta IMOBILIARA de Vede și chematul în garanție Spitalul Clinic Județean de Urgență
A obligat pârâta să plătească reclamantei premiul lunar in limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual pentru perioada 15.05.2007-31.12.2007 si prima de stabilitate, proporțional cu perioada în care și-a desfășurat activitatea, respectiv 15.07.2007-31.12.2007, raportată la salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale pe luna septembrie 2007.
A admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta IMOBILIARA L și a obligat chematul în garanție SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ JUDEȚEAN C să achite reclamantului indemnizația de stabilitate proporțional cu perioada în care și-a desfășurat activitatea în serviciul acestuia, respectiv 01.01.2007-15.07.2007, raportată la salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, pe luna iunie 2007.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta reprezentată de Sindicatul SANITAS a fost salariata Spitalului de Urgență
Prin. nr. 886/2006 al Ministerului Sănătății Publice privind externalizarea serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare s-a prevăzut la art. 3 din Norme că personalul preluat de către furnizorul de servicii medicale sau nemedicale de la unitatea sanitară va fi menținut pe toată perioada contractului, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii și a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară, iar la art. 4, s-a stabilit că drepturile salariale ale personalului preluat și celelalte drepturi se păstrează pe toată durata derulării contractului și se corelează cel puțin la nivelul prevăzut de reglementările în vigoare pentru unitățile sanitare publice.
Aceste dispoziții au fost inserate și în Contractul de prestare de servicii și s-a procedat la încheierea contractului individual de muncă cu fiecare salariat.
HG. nr. 670/28 iunie 2007 acordat personalului din unitățile sanitare o primă de stabilitate egală cu salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, din luna anterioară celei in care se face plata, odată pe an in cursul trim. IV.
In aceste condiții, tribunalul constată că dreptul reclamantului izvorât din lege și, implicit, obligația corelativă au fost consemnate și în convenția de prestare de servicii.
Societatea pârâtă a înțeles exigenta obligațiilor asumate și, în cursul procesului dar înaintea dezbaterilor pe fond, achiesează la pretențiile reclamantului pentru perioada 15.07.2007 - 31.12.2007, refuzând pretențiile acestuia pentru perioada anterioară cât intre părți nu au fost raporturi contractuale de muncă.
Pentru această perioadă a fost chemat în garanție Spitalul Clinic Județean de Urgentă.
Acesta, chematul în garanție, a solicitat respingerea cererii formulată de pârâtă și a invocat Adresa ( circulara ) Ministrului Sănătății Publice nr. XI/C/65393/15 11 2007 care, la pct. 1 alin 4 prevede "prima de stabilitate nu se acordă proporțional cu perioada lucrată în cursul anului".
Susținerile chematului in garanție fiind neîntemeiate au fost înlăturate, iar cererea de chemare in garanție a fost admisă.
Drepturile salariatului decurg dintr-un ansamblu de acte normative legale sau convenționale aflate intr-o relație de subordonare fată de lege. Legea este cea care conservă drepturile salariatului atunci când (art. 38 din Codul muncii ) prevede "salariații nu pot renunța la drepturilor ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Aceste drepturi, insă, sunt condiționate de calitatea de salariat, titular al unui contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul.
Tribunalul a constatat că reclamantul are calitatea de salariat al societății pârâte numai pentru perioada anterioară datei de 15.07.2007 și, în consecință, obligația corelativă dreptului operează în sarcina angajatorului numai pentru această perioadă.
Aceeași calitate de salariat o are reclamantul pentru perioada anterioară dar in raport cu angajatorul Spitalul Clinic Județean de Urgentă C, angajator care a fost obligat în temeiul raporturilor contractuale de muncă.
Însuși ordinul 886/2006 al Ministerului Sănătății Publice ( aceeași autoritate care emite și adresa nr. XI/C/65393) accentuează condiționarea dreptului de calitatea de salariat ( art. 4 - "drepturile salariale și celelalte drepturi se păstrează pe toată durata derulării contractului" ) ori această calitate, în cursul anului 2007, reclamantul o are in raport de doi angajatori.
Ipoteza prevăzută în adresa ministerului nu are in vedere situația schimbării angajatorilor prin preluarea personalului, urmare a unui demers de descentralizare a serviciilor.
Așadar, respectiva adresă nu este opozabilă societății pârâte cu atât mai mult cu cât această adresă este emisă ulterior asumării obligațiilor de către părțile din contractul de prestări de servicii.
Si totuși, mijlocul procesual prin care pârâta se apără împotriva pretențiilor reclamantului din acțiunea precizată (cele privind prima de stabilitate pentru întreg anul 2007) și anume formularea cererii de chemare in garanție, impune un comentariu suplimentar.
Potrivit art. 60 alin 1 Cod pr. civilă "partea poate să cheme in garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte in cazul când ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
Instituția chemării in garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Prin urmare, obligația de garanție sau de despăgubire, care justifică incidenta instituției discutate există nu numai in materie contractuală, cum este cazul actelor juridice de vânzare cumpărare dar și în cazul oricărei transmisiuni de bunuri, singura condiție fiind ca remiterea lor să fie cu titlu oneros.
in garanție are caracter subsidiar. Nu este de conceput admiterea cererii de chemare in judecată decât in situația in care se admite acțiunea, in întregime ori măcar in parte, iar nu și în cazul in care acțiunea se respinge ( se are in vedere ipoteza în care cererea de chemare in garanție este formulată de pârât).
Finalitatea cererii de chemare in garanție este diferită de a cererii din acțiune, prin ea urmărindu-se rezolvarea in cadrul aceluiași proces, si raport juridic dintre pârât și chematul in garanție.
Ea este o veritabilă acțiune civilă, ce conferă terțului independentă procesuală.
Din perspectiva acestor caracteristici s- examinat cererea de chemare in garanție formulată în cauză.
In cauza dedusă judecății, având în vedere considerentele grevate pe calitățile de angajator - salariat, acțiunea reclamantului a fost admisă pentru perioada ulterioară încheierii contractului de prestare de servicii ceea ce, raportat la întreaga perioadă pentru care se solicită dreptul, contează ca o admitere in parte.
Pentru perioada anterioară, cea in care calitatea de angajator a avut-o spitalul clinic, acțiunea este lipsită de temei legal, neexistând raporturi juridice dintre reclamantul persoană fizică și societatea pârâtă.
Din această perspectivă, acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Această situație in fapt pune in discuție admisibilitatea cererii de chemare in garanție ( pentru acțiunea in care pretențiile reclamantului, in tot sau in parte, se resping ).
Am arătat mai sus că în cazul respingerii acțiunii, cererea de chemare in garanție este de neconceput.
Față de această situație in fapt și in drept, tribunalul a dat totuși expresie principiului celerității principiului civil, deliberând asupra dreptului pe care reclamantul îl are împotriva terțului chemat in garanție, chiar dacă nu a înțeles să se îndrepte, el însuși, împotriva acestuia printr-o acțiune distinctă.
Un asemenea demers este posibil dat fiind caracterul cererii de chemare in garanție, specific veritabilei acțiuni civile.
Nu se încalcă principiul disponibilității în procesul civil (privind dreptul procesual al reclamantului care nu a interes să se judece cu spitalul) deoarece hotărârea judecătorească (hotărâre ce-i profită) se obține nu ca urmare a propriei atitudini procesuale, ci ca urmare a cererii pârâtului.
Faptul admiterii cererii de chemare in garanție profită, insă, pârâtului, împotriva căruia s-a declanșat acțiunea civilă.
Nu se poate retine nici ideea că, admițând cererea de chemare in garanție și obligând chematul in garanție către reclamant, in condițiile in care însuși reclamantul nu înțelege să formuleze o asemenea cerere, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece problema in studiu nu privește întinderea dreptului (cât se cere) ci, mai degrabă, sursa dreptului (de la cine se cere).
Respingerea cererii de chemare in garanție pe ideea respingerii cererii principale (respingerea in parte, in corelație cu admiterea in parte), ca inadmisibilă, ar duce la menținerea unei stări de nesiguranță si provizorat pentru toate părțile, in discordantă cu scopul procesului civil, ar duce la inițierea unor noi litigii, atâta timp cât asupra situației in fapt și in drept a avut loc, totuși, o judecată (cognitio) ce impune pronunțarea unei hotărâri.
Nu in ultimul rând, tribunalul a constatat că intr-o veritabilă acțiune civilă (dată fiind independenta cererii de chemare in garanție) chematul in garanție, legal citat, nu a formulat nici o apărare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că recurentul a fost obligat la plata indemnizației de stabilitate pentru perioada 01.01.2007-15.07.2007, capăt de cerere inexistent conform precizării la acțiune depuse de reclamant.
Recurentul susține că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității.
Cererea de chemare în garanție poate fi admisă numai în măsura în care este admisă acțiunea principală.
Dincolo de aceste aspecte, recurentul precizează că, potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 670/2007, prima de stabilitate se acordă o dată pe an, în cursul trimestrului IV al anului. În trimestrul IV reclamanta nu mai era angajata recurentului, iar sumele de bani trebuie solicitate de la angajatorul din perioada respectivă.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Recursul vizează exclusiv modul de soluționare a cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție cu privire la plata primei de stabilitate reglementate de dispozițiile HG nr. 670/2007.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei precizare a cererii de chemare în judecată, menționând expres faptul că solicită obligarea pârâtei SC SRL la plata primei de stabilitate pentru perioada 01.01.2007- 31.12.2007.
Potrivit art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Textul sus-menționat reglementează principiul disponibilității și interzice practic judecătorului de a se pronunța dincolo de limitele în care a fost învestită instanța, dincolo de limitele cadrului procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În cauza de față, instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri inexistente, obligând chematul în garanție să achite reclamantei indemnizația de stabilitate pentru perioada 01.01.2007-15.07.2007, deși reclamanta precizase expres că solicită obligarea pârâtei SC SRL.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, artea p. poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârât nu poate supune analizei instanței decât un raport juridic între pârât și chematul în garanție, astfel că soluția instanței de fond, prin care chematul în garanție a fost obligat la plată către reclamantă, dincolo de faptul că încalcă principiul disponibilității, încalcă și dispozițiile procedurale referitoare la cererea de chemare în garanție.
Prin neobservarea dispozițiilor art. 129 alin. ultim și art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, s-a produs atât terțului chemat în garanție, cât și reclamatei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței.
Devin astfel aplicabile în cauză dispozițiile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 hotărârea este supusă casării.
În situația de față, recursul promovat de chematul în garanție repune în discuție și acțiunea principală în ceea ce privește plata primei de stabilitate, problema de soluționat în cadrul prezentei cauze fiind aceea de a stabili dacă obligația prevăzută de nr.HG 670/2007 privind plata acestei prime se stabilește sau nu proporțional cu perioada lucrată de reclamantă în cadrul celor două unități.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează să caseze în parte sentința și să trimită spre rejudecare cererea de chemare în judecată privind acordarea primei de stabilitate și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de garant SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr.4381 din 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă prin Sindicatul SANITAS și intimatul - pârât SC IMOBILIARA SRL de Vede.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
07.11.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
