Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 929/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 6704/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.929/
Ședința publică din 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul . împotriva sentinței civile nr.5034 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA fostă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/16.02.2009 pe care o depune la dosar, lipsind intimata SC SA fostă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentului cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul G, prin avocat solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, pentru completarea probatoriului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.5034 din data de 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta " -
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Tribunalul a soluționat mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune, pe care a respins-o în raport de prevederile art. 283 al.1 lit.c din Codul muncii și obiectul cererii de chemare în judecată, ce îl constituie drepturi salariale și nu o neexecutare a unor clauze din Contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, potrivit art. 168 din CCM,aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, clauză menținută și prin clauzele din CCM, aplicabil în anii 2004-2006.
S-a reținut că în salariul de bază al reclamantului au fost incluse în anul 2005 sumele reprezentând drepturi salariale de Paști și de Acesta fiind un drept câștigat a fost menținut și pe parcursul anilor următori, împrejurare ce se deduce din conținutul datelor ce rezultă din adresele de la filele 7 și 8 dosar, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004-2005 a înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamant în anul 2003.
Comisia paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale CCM, a interpretat clauza art. 168 din CCM, aplicabil pe anii 2004-2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamanți.
Tribunalul a reținut că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut al reclamantului. Prin actul adițional la CCM încheiat la 15.02.2003 s-a modificat al.2 al art.168, stabilindu-se că pentru anul 2003 suplimentările de drepturi salariale prevăzute la art. 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin art. 168 al.1 din CCM încheiat pe anul2004 s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în al.2 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază. În contractele colective încheiate în anii 2005, 2006, 2007 s-a menținut al.1 al. art. 168, dar la al.2 al acestui articol s-a precizat că în anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Tribunalul a reținut că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate conform clauzelor din CCM, aplicabil pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia paritară și având în vedere și prevederile art. 983 Cod civil, a respins acțiunea ca neîntemeiată. În raport de soluția pronunțată pe cererea principală a respins și capătul de cerere privind actualizarea cu rata inflației.
Împotriva sentinței de mai sus, a declarat recurs, motivat în termenul legal reclamantul G, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că a solicitat instanței de fond obligarea pârâtei SC (fostă ) la plata drepturilor salariale suplimentare în sumă de 6.300 lei si nu 600 lei cum greșit s-a reținut de către instanța de fond, reprezentând prime de Paști si de C, pe anii 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Recurentul consideră hotărârea instanței de fond ca fiind nelegala si netemeinica, fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de muncă la nivelul societății pe anii 2005-2007, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost incluse în salariu de baza al fiecărui salariat.
Instanța a apreciat în mod greșit ca: "salariul minim acordat pe anii 2004-2005 a înregistrat creșteri in raport de salariul primit de reclamanta in anul 2003", în condițiile în care reclamantul a fost angajat la pârâtă numai din 05.05.2005.
O alta inadvertență regăsită în cuprinsul întregii hotărâri recurate este și aceea că partea care a introdus acțiunea în instanță nu este de sex feminin, ci masculin, instanța de fond folosind doar termenul de reclamantă.
Susține recurentul că din lecturarea prevederilor art.168 din Contractele colective de munca la nivel de societate pe anii 2005-2007, rezultă că primele de Paști si de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat, doar pentru anul 2003, întrucât textul nu se referă și la anii 2005-2007, cum în mod greșit a interpretat instanța de judecată pentru anii următori, respectiv 2005-2007, aceste drepturi salariale suplimentare nemaifiind incluse în salariu și implicit nemafiind achitate.
Arată recurentul că la dosarul cauzei nu exista nici o dovada ca primele de Paști și de au fost achitate,din adresele depuse la dosar rezultând doar care este salariul de bază mediu la nivel SC SA, ceea ce nu face dovada achitării de către reclamant a drepturilor salariale suplimentare.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și nu a dispus efectuarea unei expertize contabile din care sa rezulte dacă aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salarii.
Majorările salariului de baza mediu și negocierile având ca obiect salariul de baza mediu sunt probleme distincte de drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, instanța prezumând în mod greșit că pârâta ar fi dorit sau chiar a acordat aceste drepturi.
Susține recurentul că articolul 168 din CCM la nivel de societate pe anii 2005 - 2007, este foarte clară în sensul că drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de baza doar în anul 2003.
O alta critica adusă sentinței recurate, se referă la interpretarea dată de Comisia Paritară prevederilor art.168 din contractul colectiv de muncă, aplicabil pe anii 2004 - 2006, în sensul că părțile semnatare au înțeles să includă în salariul de baza și drepturile reprezentând prime de Paști și de C, această interpretare fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale.
Arată recurentul că în mod greșit instanța fondului a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, în speță fiind necesară efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească dacă aceste drepturi salariale suplimentare solicitate prin acțiune de către reclamant au fost sau nu incluse în salarii, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize contabile.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, în calitate de fost salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea SA la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și C pe anii 2005-2007), invocându-se în susținerea acestor pretenții disp. art. 168 alin. 1 din CCM la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA.
Tribunalul și-a întemeiat soluția de respingere a cererii prin interpretarea dată de către comisia paritară a clauzei art. 168 din CCM, aplicabil pe anii 2004-2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamant.
Tribunalul a reținut că interpretarea comisiei paritare provine chiar de la semnatarii actului juridic, fiind obligatorie pentru părți.
Este real faptul că tocmai în scopul clarificării clauzei confuze a fost convocată Comisia Paritară în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului.
Interpretarea dată de comisia paritară s-a realizat însă ulterior termenului pentru care a fost încheiat contractul și după ce recurentul reclamant nu mai era angajatul intimatei pârâte.
Curtea apreciază că pentru verificarea susținerilor intimatei privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și C prin plată este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind disp. art. 305.proc.civ.), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) pr. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile reclamantului sunt justificate.
Din chiar probele administrate în cauză rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamantului, în raport de prev. art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul SC "" SA, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost achitate sau nu foștilor salariați.
Față de dispoz. art.305 pr. civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.(1) pr. civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea suplimentării probatoriului cu expertiză contabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul,împotriva sentinței civile nr.5034 din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA fostă
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C
GREFIER,
Red.
Tehnored. IG
2 ex./16.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
