Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 930/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIzIA CIVILĂ Nr. 930/M Dosar nr-

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător

JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu

JUDECĂTOR 3: Dorina

Grefier:

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat dereclamantul SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI PERSOANELOR CONTRACTUALE DIN CADRULîmpotriva sentinței civile nr.1069/M din data de 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2008 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 10 noiembrie 2008.

CURTEA:

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 1069/2008, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

A respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov de soluționare a cauzelor.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 3 martie 2005, formulată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

A respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială B, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect plata către personalul contractual, a contravalorii tichetelor de masă pentru anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a dispus următoarele:

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța constată că pentru perioada ianuarie 2001 - 3 martie 2005 operat sancțiunea prescripției, conform prevederilor Decretului nr.167/1958 și ale art.166 din Codul muncii care stipulează ca dreptul material la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Reclamanții - reprezentați de sindicat, sunt salariații B, fiind încadrați pe perioadă nedeterminată.

În ceea ce privește fondul cauzei instanța reține că prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masă se prevede la art.1 că,salariații din cadrul unităților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.

Prin urmare, raportat la textul de lege sus invocat nu a putut reține că obligația care revine în acest sens angajatorului este imperativă, ci dimpotrivă are un caracter dispozitiv.

Este firesc și ține de voința părților ca o societate comercială sau regie autonomă, care realizează beneficii să acorde aceste alocații în limitele prevăzute de lege, dar acest aspect ține de fiecare angajator în parte.

Pentru angajații din sistemul bugetar lucrurile stau diferit, întrucât toate sumele pentru acordarea acestor alocații se prevăd în legi bugetare, în lipsa fondurilor nefiind posibilă acordarea acestora anumitor angajați.

În Legea bugetului pe anul 2004, respectiv art.46 din Legea nr. 507/2003, dar și în următoarele (art.40 din Legea nr. 511/2004) s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activității finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.

Prin urmare atâta timp cât prin legile bugetare care s-au succedat în timp s-a prevăzut expres că nu se aprobă sume în vederea acordării tichetelor de masă pentru instituțiile publice nu se poate reține nici culpa angajatorului, întrucât nu are fonduri proprii de care să dispună, și prin urmare și sub acest aspect acțiunea nu poate fi admisă.

Mai mult decât atât, acordarea tichetelor de masă se face în limita prevederilor bugetului de stat și a celor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.

Deși reclamanții își motivează cererea pe discriminarea lor în raport de alte categorii salariale, tribunalul nu poate reține această apărare în raport de cele deja expuse, mai mult decât atât dreptul de acordare a tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu reprezintă un drept fundamental prevăzut de Constituție, ci un drept subiectiv, iar acordarea acestora este condiționată și de posibilitatea angajatorului de a suporta aceste costuri. Totodată art.16 din Constituție nu este încălcat întrucât principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce nu se poate reține în situația de față, reclamanții fac parte din categoria de personal din cadrul aparatului unei primării și prin urmare situația angajatorilor din domeniul privat poate fi alta în privința acordării acestor tichete, tocmai pentru considerentele deja expuse, care nu creează însă o situație discriminatorie în raport cu dispozițiile constituționale invocate.

Prin urmare legea nu prevede în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda aceste drepturi fiind vorba de o normă dispozitivă, astfel încât pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Împotriva sentinței a declarat recurs Sindicatul Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B în numele membrilor săi cu statut de personal contractual, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs se invocă, în esență, că dispozițiile art. 1 din legea 142/98 a fost interpretat greșit. Instanța nu poate tolera aplicarea diferită a acestui text de lege între categorii de salariați din unitățile bugetare.

Se reiterează susținerile invocate și la judecata în fond a cererii prin care se invocă un tratament discriminatoriu față de alți salariați din sectorul bugetar.

Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este întemeiat.

Motivele de recurs se fundamentează pe o interpretare a noțiunii de egalitate de tratament a tuturor salariaților din sectorul bugetar, consacrată de art. 41alin.2 din Constituție.

Astfel, se arată că în mod greșit nu a reținut instanța de fond că tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială și în baza art. 41 din Constituție trebuie acordată de drept, iar limitarea sau restrângerea acestui drept reprezintă o încălcare a principiului egalității de tratament consacrată de art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și o încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție.

Instanța, învestită cu soluționarea prezentului recurs în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu poate verifica neconstituționalitatea unui text de lege.

Ceea ce invocă, de fapt, recurenții ca motive de recurs nu reprezintă critici ce vizează interpretarea legii, ci chestiuni de constituționalitate a unui text de lege, aspecte ce nu pot fi analizate decât pe calea excepției de neconstituționalitate a textului de lege de către Curtea Constituțională.

Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.

În speță, art. 1 Legea 142/1998 prevede acordarea tichetelor de masă dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă. În considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se pot reține restrângeri de drepturi recunoscute în condițiile Codului Muncii și nici discriminări.

Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.

Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale invocate de recurenți interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite" ( - decizia 102/11.03.2003).

În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, ori așa cum s-a reținut și de instanța de fond, nu există dispoziție legală în legile bugetelor de stat pentru anii 2003 - la zi, (perioada constituie obiectul litigiului), pentru sume cu această destinație (art. 40 Legea 511/2004, art. 39 alin. 4 Legea 631/2002).

În ceea ce privește interpretarea art. 1 din Legea 142/1998, instanța de fond a adoptat un raționament logic, corect, în sensul că a reținut că din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.

Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.

În consecință, nu poate fi învinovățit angajatorul că nu a făcut demersuri în vederea alocării și virării fondurilor necesare acordării tichetelor de masă.

În ceea ce privește critica referitoare al discriminarea acestei categorii de personal raportat la alți salariați care primesc tichete de masă, instanța constată critica nefondată, pentru argumentele mai sus expuse.

În consecință, recursul va fi respins și sentința menținută, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul reclamant Sindicatul Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială B, cu sediul în B- împotriva sentinței civile nr. 1069/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 10 noiembrie 2008.

Președinte,

- - - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

Red.-/26.11.08

Tehnored.AN/27.11.08 - 2 ex.

Jud. fond CT /NM

Președinte:Daniel Marius Cosma
Judecători:Daniel Marius Cosma, Anca Pârvulescu, Dorina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 930/2008. Curtea de Apel Brasov