Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9403/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9403
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr. 4269 din 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți LICEUL CU PROGRAM SPORTIV " P " C, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă.
Se învederează de asemenea că recurentul reclamant, SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR Das olicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.4269 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, B, CARLA, A, în contradictoriu cu pârâții LICEUL CU PROGRAM SPORTIV " " C, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că unitatea administrativ teritorială pârâtă și Consiliul Local nu au calitate procesuală pasivă, între acești pârâți și reclamanți neexistând vreun raport juridic de muncă și prin urmare, ei nu pot fi obligați la plata drepturilor bănești rezultând din raportul de muncă încheiat între reclamanți și pârâtul Grupul Școlar ICM nr. 2
Pentru aceste considerente,Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C și Primăriei C - Instituția Primarului, cu consecința respingerii acțiunii față de acești pârâți.
Pe fondul cauzei, instanța reține că Lg nr 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art. 1 al 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile,publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr. 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
In același sens, prin Decizia nr. 14/18. 02. 2008,admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiilor art. 1 al 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens arată că instanța a încălcat și aplicat greșit legea și în mod greșit a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Consiliului Local și Primăriei C, în condițiile în care potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea.
Sub acest aspect există prevederi și în Legea Învățământului nr.84/1995 republicată și în Legea nr.215/2001 privind administrația locală republicată, art. 167 și respectiv 36, iar calitatea procesuală pasivă a primarului rezultă din calitatea sa de ordonator de credite.
Întrucât au solicitat contravaloarea tichetelor de masă pe o perioadă de 3 ani, trebuia să se rețină că aceste părți au calitate procesuală pasivă, iar cu privire la fondul cauzei arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea.
Există prevederi legale pentru acordarea tichetelor de masă atât în Legea nr.124/1998 art. 1, dar și în contractele colective de muncă unice la nivel național pe anii 2005 - 2006 și respectiv 2007 - 2010, art. 41 alin. 2 și respectiv 42 alin. 2, unde la "alte venituri" sunt incluse tichetele de masă, precum și prevederile din Constituția României art. 1(5) și 41 (2 și 5 ).
În Carta Socială Europeană Revizuită, adoptată la 3 mai 1996 la Strasbourg - Partea a V-a art. - Nediscriminarea. Respectarea drepturilor recunoscute în prezenta Cartă, trebuie asigurată fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,origine națională sau socială, sănătate, apartenență la o minoritate națională, naștere sau orice altă situație.
Convenția din 4 noiembrie 1950 pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale amendată prin Protocoalele nr.3,45 și 8 și completată prin Protocolul nr.2 publicat în Monitorul Oficial al României -Partea I nr.135 din 31 mai 1994, prevede la art. 14 " Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, sănătate, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Instanța în mod greșit s-a raportat numai la art. 41 alin. 2 din Constituție, fără însă a preciza motivele pentru care a respins susținerile recurentului privind alineatul 5 din același articol potrivit căruia " Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, sunt garantate".
Cu atât mai mult, Constituția garantează și caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă, și-n acest sens au avut loc negocieri, astfel că trebuiau să beneficieze de aceste drepturi și acțiunea trebuia admisă, iar instanța nu și-a manifestat rolul activ prevăzut de art. 129 Cod pr. civilă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și cu privire la fond, să fie obligate pârâtele la plata contravalorii tichetelor de masă pe o perioadă de 3 ani, anterioară depunerii cererii.
În drept, invocă prevederile art. 129, 299, 304 pct. 9, 3041și 312 Cod pr. civilă, art. 283 lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr.168/1999, art. 28 din Legea nr.54/2003, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006, 2007 - 2010, art. 11 și 30 din Legea nr.130/1996, art. 1 alin. 5 și 41 alin. 2 și 5 din Constituția României, Carta Socială Europeană revizuită și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, nu s-a depus întâmpinare cu privire la motivele de recurs.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și, din oficiu, potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite.
Astfel, nu este întemeiată critica privind greșita soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale pasive, chiar dacă Consiliul Local asigură finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar și primarul este ordonator de credite, în condițiile în care s-a avut în vedere inexistența unor raporturi de muncă între părți, prin raportare la modul în care s-a efectuat investirea instanței prin acțiunea de față.
În acest sens, s-au avut în vedere normele legale referitoare la tichetele de masă care nu au un caracter imperativ, ci unul dispozitiv și lasă la latitudinea angajatorului dacă acordă sau nu tichete de masă, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sub acest aspect, se reține că este corectă concluzia instanței că acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecția socială a salariaților.
Instanța a apreciat just că în buget nu au fost prevăzute sume cu această destinație și o dovadă contrară nu a fost efectuată în cauză, chiar dacă art. 41 alin. 2 din Constituția României și art. 5 și 6 din Codul muncii garantează egalitatea de tratament și dreptul la protecție socială.
Este adevărat că în motivele de recurs se invocă faptul că prin contractul colectiv de muncă, unic la nivel național, pentru perioada 2005 - 2006 și 2007 -2010 părțile au negociat acordarea tichetelor de masă prin art. 41(2) și 42(2), în care se prevede la " alte venituri" - "b tichetele de masă acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților".
Chiar dacă, așa cum prevede Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații și executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru toți, în ambele texte invocate în recurs, se face referire la prevederile legale și înțelegerea părților, or în speță, nu s-a făcut dovada unei înțelegeri a părților în sensul acordării tichetelor de masă.
Prevederile legale amintite anterior nu au un caracter imperativ și lasă la latitudinea angajatorului acordarea sau nu a tichetelor de masă, iar prevederile din contractele colective de muncă nu impun obligații în sarcina angajatorului cu privire la acordarea tichetelor.
În aceste condiții, instanța a apreciat judicios că nu se poate reține existența unei situații de discriminare, în raport de alte categorii profesionale bugetare, care nu se află în situații identice și comparabile, iar salarizarea acestora este asigurată din bugete distincte.
În cauză, nu se poate reține că nu a fost respectat dreptul la negocieri colective, așa cum este garantat prin art. 41 din Constituția României și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, în condițiile în care prin negocierile colective care au avut loc nu s-a instituit o obligație în sarcina angajatorului, fiind lăsată la aprecierea sa acordarea sau nu a tichetelor de masă.
Cu atât mai mult, instanța a făcut referire la decizia nr.XIV din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii și a statuat că art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează, în sensul că alocația individuală de hrană privind tichetele de masă, nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă.
De aceea, nu se poate reține că s-a făcut o aplicare discriminatorie a legii și că s-a încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice ceea ce în speță nu se regăsește, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparțin altor ministere, chiar dacă sunt instituții bugetare diferite.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii consacrat de ar. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă uniformitate,așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În consecință, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică se menține, iar criticile invocate nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, care să atragă casarea sau modificarea acesteia, astfel că în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr. 4269 din 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți LICEUL CU PROGRAM SPORTIV " P " C, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
21.11.2008
Jud.fond
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
