Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 945/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 945
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA-Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, cu sediul procesual ales la și Asociații, cu sediul în B,--8 House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.69 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-, județul D, -, domiciliat în M, B-dul. -, nr.83, județul D, domiciliată în M, B-dul. 22, nr.30,. 1, județul D, domiciliată în M,-, -.1, județul D, domiciliat în M,-, -.2,.1, județul D, domiciliat în M,-, -.2,.1, județul D, domiciliată în M,-, -.2,. 16, județul D, domiciliată în M,-, -.1,. A,. 11, județul D, domiciliat în M,-, -.1,. A,. 11, județul D, domiciliată în comuna, sat,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în M,-, -.2,.13, județul D, G, domiciliat în M,-, județul D, domiciliată în M,-, -.1,. 20, județul D, domiciliată în M,-, județul D, domiciliată în M,-, -.3,. B,. 13, județul D, domiciliat în M,-, -.3,. B,. 13, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -. C,.8, județul D, domiciliată în M,- B, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimații-reclamanți, -, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în principal, admiterea excepției prescrierii acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar în subsidiar, pe fond, respingerea și a capătului de cerere privind obligarea recurentei-pârâte la plata sporurilor reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, întrucât acest spor a fost introdus în salariul de bază începând cu anul 1998, spor ce a fost majorat ori de câte ori a fost majorat salariul.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5154/120/6.10.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, -, G, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005, 2006, 2007 prevăzute de art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art.176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației, precum și obligarea pârâtei la stabilirea și acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit dispozițiilor art. 168 alin.6 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2004-2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, astfel cum rezultă din carnetele de muncă și că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art.176 alin.1 și 2, respectiv, de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură; că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede, la art.168 alin.1, acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Reclamanții au mai arătat că în anul 1997, în urma negocierilor dintre Patronat și Sindicat, drepturile reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale au fost introduse în salariu, însă, pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
Au precizat reclamanții că, în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nicio referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, fiind prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM conform căruia drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea gratuită a acțiunilor, reclamanții au arătat că dreptul prevăzut de art.168 alin.6 din pentru anii 2004-2008, este imperativ și nu este condiționat de o negociere între și, iar în eventualitatea în care aceste negocieri nu au avut loc, nu se poate invoca faptul că dreptul lor nu există, instanța de judecată având posibilitatea să stabilească cine sunt beneficiarii acelor drepturi și în ce condiții pot fi acestea achitate.
În drept au invocat prevederile art. 38, 243, 283 alin.1 lit. c și 287 din Codul muncii, art. 145, 168 alin.1, 176, 232 din CCM la nivel de societate pe anii 2005, 2006, 2007.
Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate, extras din CCM la nivel de ramură pe anul 2007, extrase din CCM la nivel de unitate pe anii 1994, 1997, 2004, 2005, 2007, adrese cu privire la salariul minim pe unitate pe anii 1997, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2007, ordine referitoare la prețul gazelor naturale, protocol încheiat între SC SA și, practică judiciară, CCM la nivel de grup de unități pe anul 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că drepturile solicitate de către reclamanți sunt neîntemeiate întrucât, din anul 1997, dreptul la aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclus în salariu, iar drept urmare, sindicatul a renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
A mai arătat pârâta că, încă din acel an, suma respectivă a fost inclusă în salariu, s-a acordat și a fost mărită ori de câte ori se măreau salariile.
In ședința publică din 8.01.2009 tribunalul a pus în discuție excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de către pârâtă prin întâmpinare, excepții ce au fost respinse.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.69 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis in parte acțiunea reclamanților, a fost obligată unitatea pârâtă să plătească reclamanților în activitate în anul 2007, suplimentul salarial reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2007, s-a respins ca nefondat capătul de cerere referitor la acordarea contravalorii a 4000 mc de gaze naturale pentru anii 2005, 2006, 2007, s-a respins ca fiind prematur introdus capătul de cerere referitor la acordarea a 100 acțiuni pentru reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie.
A mai reținut instanța de fond că, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură - grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007, la art.170 alin. 1, se acordă salariaților SA suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paști, C și ziua petrolistului precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și luna octombrie.
Cum aceste dispoziții ale CCM/2007 la nivel de ramură sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru SC SA.
A apreciat instanța de fond că, prin refuzul acordării lor, unitatea pârâtă a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților și, potrivit art. 269 Codul muncii, va fi obligată în temeiul răspunderii civile delictuale să-i despăgubească pe reclamanți.
Prin urmare, în baza art. 170 alin.1 din CCM la nivel de ramură, tribunalul a obligat pârâta la despăgubiri bănești, reprezentând suplimentări salariale - primă pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2007.
Cu privire la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, tribunalul constatat că aceste suplimentări salariale nu a fost incluse în CCM la nivel de ramură și unitate pentru angajații SC SA, neconstituind o obligație în acest sens.
De altfel, în CCM la nivel de unitate încheiat între SC SA și salariații săi pentru anul 1997, în art.176 (1), se prevede că ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
Așa fiind, cum nici în CCM la nivel de ramură, unitate și act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității pârâte să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
A mai reținut instanța de fond că, prin CCM încheiat la nivel de unitate între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, în art. 176 (1) se precizează că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, de unde rezultă că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Nu există nici un protocol ori act adițional la CCM pe ramură ori unitate prin care să se precizeze obligația intimatei la plata contravalorii cantității de 4000 mc gaze naturale.
Cu privire la acordarea unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, instanța de fond a reținut ca adevărat că, potrivit art.168 alin.5 din CCM la nivel de societate, acest drept este expres prevăzut în sarcina SC SA " în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni, negociate cu, -, precum și de facilități de participare directă la privatizare".
Numai că, prin protocolul nr. 814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC SA și se precizează în art.1 că mecanismul și procedura tehnică de distribuire a acțiunilor către salariați ( inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării acestui Protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale incidente.
Cum această procedură specială de acordare a acestor acțiuni nu a fost stabilită nici până în prezent, rezultă că restituirea lor salariaților este prematură.
Așa fiind, tribunalul a respins și acest capăt de cerere ca prematur formulat, nefiind stabilite de către părți modalitățile concrete de acordare a drepturilor potrivit unui protocol special la CCM la nivel de unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit, aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu.
Sub acest aspect, recurenta arată că, potrivit art. 9 CCM, interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10, soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ), reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă), salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -SA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997, angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și, s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că, prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă, pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998, la art.168 alin.2, există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi admis și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anul 2007, ca neîntemeiat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA-Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, cu sediul procesual ales la și Asociații, cu sediul în B,--8 House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.69 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M,-, județul D, -, domiciliat în M, B-dul. -, nr.83, județul D, domiciliată în M, B-dul. 22, nr.30,. 1, județul D, domiciliată în M,-, -.1, județul D, domiciliat în M,-, -.2,.1, județul D, domiciliat în M,-, -.2,.1, județul D, domiciliată în M,-, -.2,. 16, județul D, domiciliată în M,-, -.1,. A,. 11, județul D, domiciliat în M,-, -.1,. A,. 11, județul D, domiciliată în comuna, sat,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în M,-, -.2,.13, județul D, G, domiciliat în M,-, județul D, domiciliată în M,-, -.1,. 20, județul D, domiciliată în M,-, județul D, domiciliată în M,-, -.3,. B,. 13, județul D, domiciliat în M,-, -.3,. B,. 13, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -. C,.8, județul D, domiciliată în M,- B, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 6 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex./22.05.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond- -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
