Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9688/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9688
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC AUTOMOBILE ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 943/04.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă.
Se învederează de asemenea că recurenta pârâtă SC AUTOMOBILE ROMÂNIA SA, a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 15.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Automobile România SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate de către reclamant prin depășirea programului de lucru cu 30 minute / zi lucrătoare în perioada 10.05.2006- 20.01.2007, iar SINDICATUL LIBER, "AUTOMOBILE Caf ormulat cerere de intervenție în interesul reclamantului
In motivare, a arătat că este salariat în cadrul unității pârâte și membru al sindicatului. Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005 - 2009, pârâta a prevăzut la art. 19 o clauză nelegală prin care programul de lucru în cadrul unității este de 8 ore și 30 de minute, pauză de masă, clauză ce contravine dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură prin care programul de lucru trebuie să fie de 8 ore, incluzând o pauză de masă de 15 minute în program.
Asupra legalității clauzei prevăzută la art. 19 din contractul colectiv de muncă s-a pronunțat Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 1029/17 05 2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de intimată, astfel că, începând cu data de 20.01.2007, pârâta a procedat la respectarea programului normal de lucru.
In drept, cererea a fost fondată pe dispozițiile art. 117 alin 1 Codul Muncii, art. 109 art. 108 din Codul Muncii, art. 62 lit. c din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În cauză pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul nu a prestat o muncă suplimentară în timpul pauzei de masă, în acest interval alocat mesei, nedesfășurând activități care să conducă la îndeplinirea sarcinilor de muncă. A apreciat că cererea reclamantului ar fi fondată numai pentru depășirea programului cu 15 minute, întrucât atât în Codul Muncii, cât și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură construcții de mașini pe 2001-2004, la art. 21 se prevede posibilitatea acordării unei pauze mai mari de 15 minute cu condiția prelungirii corespunzătoare a zilei de lucru.
In dovedire, a fost depus la dosarul cauzei extras din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, act adițional la contractul colectiv de muncă din 09.06.2006 și act adițional la contractul colectiv de muncă din 26.01.2007.
Prin sentința civilă nr.943 din 04 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC Automobile România SA.
A obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare în perioada 10.05.2006 -20.01.2007, proporțional cu timpul în care reclamantul a desfășurat activitate la sediul unității,sume ce urmează a fi actualizate în raport de data fiecărei scadențe,la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al societății pârâte și membru al sindicatului intervenient. Drepturile bănești solicitate în prezenta cauză, vizează perioada 10.05.2006-20.01.2007
Examinând cererea reclamantului, instanța a constatat că:
Prin contractul colectiv de muncă la nivelul unității pârâte încheiat pentru anii 2001 - 2004, fost stabilită la art. 19, o clauză potrivit căreia salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 de minute,care nu este inclusăîn timpul normal de lucru.
Deși timpul afectat desfășurării activității a rămas de 8 ore, programul de lucru a fost prelungit cu 30 de minute, prin neincluderea pauzei de masă în program.
La adoptarea contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2009 fost menținută clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza de masă este de 30 minute, fără a fi inclusă în programul normal de lucru.
Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2001 - 2004 ( art. 21 ) prevede că " alariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru. Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului. Se poate acorda o pauză de masă mai mare de 15 minute cu condiția prelungirii corespunzătoare a zilei de lucru".
Textul se regăsește în redactare asemănătoare și la art. 21 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2005-2007.
Conform dispozițiilor art. 8 alin 2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este vădit caracterul nefavorabil și dezavantajos al prevederilor art. 19 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2001- 2004 și pe anii 2005 - 2009, în condițiile în care efectul acestei dispoziții este prelungirea timpului de lucru cu 15 minute fără plata drepturilor bănești corespunzătoare.
Se constată că timpul efectiv de muncă impus prin programul de lucru la nivelul unității pârâte depășește cu 15 minute timpul legal de muncă stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Cele 15 minute neincluse în programul de lucru constituie muncă suplimentară, în sensul art. 117 alin 1 Codul Muncii. Plata acestor ore suplimentare se face conform dispozițiilor art. 120 alin. 1 Codul Muncii.
Cum pârâta nu s-a conformat atât dispozițiilor art. 8 din legea 130/1996 cât și dispozițiilor 117 alin 1 și art. 120 alin 1 din Codul Muncii, instanța constată întemeiată în parte acțiunea, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantului drepturile bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute / zi lucrătoare, pentru o perioadă de 3 ani anterioară datei introducerii acțiunii până la 20.01.2007.
Drepturile bănești corespunzătoare unor astfel de situații sunt prevăzute și se circumscriu altor prevederi decât cele referitoare la plata drepturilor salariale, astfel că obligația de plată ce decurge din considerentele de mai sus va fi proporțională cu timpul în care reclamantul a desfășurat activitate la sediul unității.
Ținând cont de dispozițiile art.161 alin.4 din C. sumele cuvenite vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare și până la data plății efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta-pârâtă invocă în motivele de recurs faptul că prin CCM 2001-2004 pe unitate în art. 19 s-a stabilit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 min. pauză care nu este inclusă în timpul normal de lucru.
Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului.
De asemenea,în cadrul societății mai erau alocate 2 pauze de câte 10 min. fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore) astfel, nu se afecta în nici un mod timpul efectiv de lucru.
și-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termenul stabilit de către părți și nu există o hotărâre care să constate nulitatea acestei clauze, astfel că nu se mai pot solicita pretenții.
Având în vedere și dispoz. art. 108 și 130 din, reclamantul nu a prestat o muncă suplimentară, în timpul pauzei de masă nedesfășurând o activitate care să conducă la îndeplinirea sarcinilor de muncă, astfel că timpul efectiv era de 7 ore și 40 min. pe zi.
Potrivit CCM 2005-2009 pe unitate s-a menținut clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza dem asă să fie de 30 min. și să nu fie inclusă în programul normal de lucru.
Chiar dacă prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzută de art. 19 din CCM, ulterior Sindicatul a solicitat ca această clauză să rămână neschimbată.
După pronunțarea dec. 25/10.01.2007 prin care s-a respins recursul recurentei, la data de 20.01.2007 s-a introdus pauza de masă în timpul de lucru de 15 min. iar prin Actul adițional din 26.01.2007 s-a convenit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 min. pauză care este inclusă în programul normal de lucru, iar angajații care lucrează pe fluxurile de fabricație beneficiază de 2 pauze tehnologice de câte 2 minute fiecare.
Față de timpul efectiv de lucru de 7 ore și 45 min. /zi prevăzut în CCM la nivel ramură de construcții în cadrul unității, până la data de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 min. fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore ) astfel că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute, iar actualmente, după modificarea CCM/ unitate rezultă că timpul efectiv de lucru este de 7 ore și 24 minute.
Avându-se în vedere că societatea a plătit către intimatul-reclamant drepturile stabilite prin sentința recurată, în situația admiterii recursului, a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii se solicită întoarcerea executării.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiune, reclamantul, salariat al a solicitat obligarea angajatorului la plata salariului aferent timpului suplimentar lucrat peste programul normal de lucru.
A solicitat, în principal, obligarea angajatorului la plata salariului corespunzător unei durate de 30 minute zilnic în care au prestat muncă suplimentară.
Angajatorul recunoaște că salariații au fost prezenți zilnic la serviciu 8 ore și 30 de minute, din care 30 minute zilnic erau afectate pauzei de masă.
În subsidiar, reclamanții au solicitat plata salariului aferent unui timp de muncă suplimentar de 30 minute zilnic.
incidente în cauză sunt: Contractul CCM, ramură construcții de mașini 2001-2004, CCM ramură construcții dem așini 2005, CCM ramură construcții dem așini 2006-2007, CCM unitate 2005-2009.
Potrivit CCM ramură 2001-2004 salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru( art.21), potrivit CCM ramură 2005, salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru ( art.21) iar potrivit CCM ramură 2006-2007, salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal del ucru.
Criticile recurentei-pârâte sunt nefondate deoarece contractele colective dem uncă la nivel der amură construcții dem așini din anul 2001-2006, prevăd că salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal del ucru.
Se constată că, reținându-l pe salariat la serviciu timp de 8 ore și 30 min. și achitându-i salariul numai pentru timpul efectiv lucrat, angajatorul nu a respectat dispozițiile CCM pe ramură, iar salariatul a prestat în cele 15 minute muncă suplimentară.
Angajatorul a stabilit în mod greșit salariul, raportat la activitatea desfășurată în 8 ore, excluzând de la plată cele 15 minute aferente pauzei dem asă, deși aceasta face parte din programul normal de lucru, iar pentru această durată salariatul trebuia să beneficieze de plata salariului.
Nu poate fi primită nici critica, că deși prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a art.19 din CCM/ unitate 2005-2009, sindicatele au negociat ca dispoz. art.19 să rămână neschimbate, deoarece contractele colective de muncă la nivel der amură construcții dem așini din anul 2001-2007 prevăd că salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru și se aplică direct salariaților din unitățile ramurii respective, chiar dacă CCM la nivel deu nitate nu prevede aceeași clauză și nu este nevoie să se constate nulitatea absolută a clauzei din CCM/ unitate.
Se constată că prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzută de art.19 din CCM 2001-2004 ( decizia 25/10.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA ).
Nu are relevanță faptul că Sindicatele, la nivel de unitate au renegociat aceeași clauză cu aceeași dispoziție a art.19, deoarece, așa cum s-a precizat Contractele colective la nivel de ramură de construcții de mașini din anii 2001-2007 prevăd dispoziție mai favorabilă.
Critica privind pauzele tehnologice nu poate fi primită, deoarece nu s-a făcut dovada de către recurentă că anterior datei de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 min. fiecare și care erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore și nici faptul că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute.
De altfel, pauzele tehnologice nu pot fi asimilate cu o formă a timpului de odihnă-pauza de masă - acestea fiind impuse exclusiv de procesul tehnologic specific recurentei.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC AUTOMOBILE ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 943/04.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
05.12.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu
