Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 970/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr. 14663/- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 970
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local la Municipiului Tg.J, împotriva sentinței civile nr. 7632/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Liber din Învățământ " " și intimata pârâtă Școala Generală " ", având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimatul reclamant și intimata pârâtă depunând delegațiile de reprezentare, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Reprezentant, pentru intimatul reclamant și intimata pârâtă, solicită suspendarea cauzei prin acordul părților.
Instanța, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242 alin.1 pct.1 pr.civ. recurentul pârât lipsind, respinge cererea de suspendare și pune în discuția părții prezente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta pârâtă.
Reprezentant lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul pe fond.
Reprezentant pentru intimatul reclamant și intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. nr. 7632/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, au fost respinse excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de intimatul Consiliul Local al Municipiului Tg-
A fost admisă acțiunea formulată de petentul Sindicatul Liber din Învățământ " ", în numele membrilor de sindicat:, G, I, și, în contradictoriu cu intimații Școala Generală " Marcea" - Tg-J și Consiliul Local Tg-J,
Au fost obligați intimații Școala Generală " Marcea" - Tg-J și Consiliul Local Tg-J, la plata către membrii de sindicat ai petentului a primelor de concediu pe perioada 2001-2006 în baza nr.OUG146/2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și pe perioada 2007-2008, în baza Legii nr.128/1997, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați intimații la plata către petent a sumei de 1.750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din nr.OUG146/2007, personalul didactic din sectorul bugetar care până la data intrării în vigoare a respectivei ordonanțe nu i s-a acordat primele de concediu de odihnă pe perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi în cursul anului 2008.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că " personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", iar potrivit art.37 alin.1 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ, "personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că membrii de sindicat -personal didacticsunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 în condițiile prevăzute de art.1 alin.3 din nr.OUG146/2007.
Cu privire la primele de concediu pe anii 2007 și 2008 acțiunea a fost admisă având în vedere dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic coroborate cu dispozițiile art.37 alin.1 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pe anii 2007-2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg J, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata acestor diferențe salariale.
Precizează astfel, că petenta nu s-a adresat cu cerere în sensul acordării acestor drepturi, iar potrivit prevederilor art.7 al.4 Cap. IV din Legea 388/2007 referitoare la bugetul de stat pe anul 2008, Statul Român alocă banii din prelevări de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, neavând autoritatea de a acorda alte drepturi salariale.
Finanțarea unităților de învățământ potrivit Legii 84/1995 se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Consiliul Local are rolul de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de la bugetul de stat pentru învățământ.
Instanța de fond nu a avut în vedere susținerile sale privind lipsa calității procesuale pasive, CCM unic la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004, nefiindu-i opozabil, deoarece nu a fost parte la semnarea sa.
Pe fondul cauzei învederează că sumele solicitate sunt nelegale, deoarece salarizarea personalului didactic se face în baza unor legi speciale, astfel Legea 128/1997 prevede la art.50 al.12 că, personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și CCM, iar art.37 lit.g din CCM, prevede acordarea primelor de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii.
Recurentul invocă prin motivele de recurs și prescripția dreptul la acțiune pentru perioada 2001-2005, întrucât dreptul la acțiune s-a prescris din cauza neexercitării acțiunii în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Curtea constată a fi fondate criticile recurentului cu privire la modul de soluționare de către prima instanță a excepției prescripției și a acțiunii pe fond, fiind nefondată critica acestuia referitoare la modul de soluționare al excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local, este conferită de atribuțiunile sale de ordonator de credite privind instituțiile de învățământ preuniversitar, finanțarea acestora realizându-se conform OUG nr. 32/2001 și ale art.167 din Legea 84/1995 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, bugete care sunt aprobate de către consiliile locale la propunerea primarilor conform dispozițiile art.38 din Legea nr. 215/2001.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În acest sens, dispoz. art. 3 și 5 arată că - unitățile din învățământ au conturi la Trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar contabilă, directorul unității de învățământ având calitatea și exercita atribuțiile de ordonator terțiar de credite, elaborând proiectul de buget al unității de învățământ, vizat de Consiliul de Administrație, proiect care odată elaborat se prezintă autorității administrației publice locale în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și proiectelor bugetelor locale, proiecte întocmite de către primar potrivit Legii nr. 215/2001.
Bugetul local este supus aprobării consiliului local apoi înaintat consiliului județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel județean și mai departe la întocmirea bugetului de stat.
Ulterior consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și de la bugetul județului, sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ, care se comunică fiecărei unități de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul acestea.
Rezultă așadar, că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât OUG nr. 32/2001 și HG nr. 538/2001 de aprobare a normelor metodologice pentru finanțarea învățământului arată că, începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază aceștia își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, se impun următoarele precizări:
Potrivit dispoz. art.283 al.1 lit.c, cererile în vederea soluționării unui conflict dem uncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cadrul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În raport de aceste dispoziții și data formulării acțiunii-29 oct.2008-, Curtea constată că pentru perioada cuprinsă între 2001 și oct.2005 acțiunea este prescrisă, în speță neoperând o cauză de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, dintre cele menționate la art.13 respectiv 16 din Decr. 167/1958.
Critica privind modul de soluționare pe fond a cererii referitoare la plata primelor de vacanță este fondată pentru următoarele argumente:
Reclamanții, în calitate de personal didactic, au susținut că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea lor dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Este nefondată susținerea reclamanților în sensul că dreptul s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr.128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși reclamanții au solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, în sprijinul susținerilor au invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl admită, modificând sentința în parte.
Se constată prescris dreptul la acțiune pentru perioada 2001 - octombrie 2005 și se va respinge cererea de acordare a primelor de vacanță pentru acestă perioadă.
De asemenea, se va respinge ca nefondată cererea de acordare a primelor de vacanță pentru perioada noiembrie 2007-2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local la Municipiului Tg.J, împotriva sentinței civile nr. 7632/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Liber din Învățământ " " și intimata pârâtă Școala Generală " ", având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
-
Red.jud. LE /2 ex./22. 02. 2010
Tehn.red. IB / 2 ex /
Jud.fond / E și I
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan
