Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 984/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 984
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 3269/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, Constanta, R, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții intimați, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 326/PI/09.10.2008.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea cererii de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamanții intimați, prin apărător, solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului T sub nr-, reclamantii, Constanta, R, au solicitat instantei de judecata in contradictoriu cu parata Curtea de Conturi a Romaniei, obligarea acesteia din urma la plata drepturilor banesti, reprezentand indemnizatie de 75%, aplicat la nivelul retributiei de baza incepand cu data de 09.03.2005 si pana la incetarea discriminarii, in functie de perioada lucrata de fiecare reclamant, cu aplicarea indecelui de inflatie calculat de la data la care trebuia platita suma si pana la achitarea integrala a acesteia, obligarea paratilor la recunoasterea si la plata acestor drepturi salariale pentru viitor, pe toata durata existentei raportului de munca si pana la incetarea discriminarii, obligarea paratului Ministerul Finantelor Publice sa includa in buget sumele necesare platii acestor drepturi salariale.
In motivarea actiunii, reclamantii arata ca, detin calitatea de controlori financiari la Curtea de Conturi a Judetului T, ca functiile de controlor financiar/auditor public extern ca si functiile de consilier de conturi, judecator, procuror sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata cu exceptia functiilor didactice din invatanantul superior si le este interzisa exercitarea direct sau prin persoane interpuse a activitatilor de comert, participarea la administrarea sau conducerea unor societati comerciale sau civile.
Reclamantii mai arata ca desi ocupa aceleasi functii ca si controlorii de la autoritatea de audit si isi desfasoara activitatea in cadrul aceleiasi institutii, iar regelementarile legale sunt aceleasi, ei sunt privati de acordarea indemnizatiei de 75%, criteriul pe baza caruia s-a facut aceasta distinctie in acordarea drepturilor salariale, reprezentandu-l doar luarea in considerare a naturii unor obiective pe care o parte dintre controlorii financiari erau desemnati sa le verifice pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu are justificare atata timp cat specificul atributiilor de ansamblu pe care le au toti controlorii financiari in intregul lor necesita aceiasi pregatire de specialitate si experienta, responsabilitate profesionala specifica echivalenta, precum si risc identic in exercitarea sarcinilor de serviciu.
Reclamantii mai invedereaza instantei ca, distinctia ce se face tinandu-se seama de apartenenta controlorilor financiari la categoria celor implicati in auditarea fondurilor acordate Romaniei de Uniunea Europeana prin programele si SAPARD, ori doar includerea lor in anumite structuri pe scara ierarhica este lipsita de justificare obiectiva si rezonabila, fiind astfel discriminatorie in sensul art.2 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice si ale art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proprtionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat, cu toate particularitatile lui specifice.
Prin Intimpinare, parata Curtea de Conturi a Romaniei, solicita respingerea actiunii formulata de reclamanti ca neintemeiata, motivat prin aceea ca, procentul de 75%, aplicat la nivelul indemnizatiei de baza nu se aplica controlorilor financiari deoarece nu exista un text de lege in acest sens privitor la acestia, deoarece de la Autoritatea de Audit au fata de controlorii financiari atributii bine trasate prin lege, in virtutea carora le-a fost stabilit prin lege acest procent de 75%.
Se mai arata de catre parata ca, in conformitate cu prevederile art.4 si 5 din HG. Nr.170/2005, pentru a beneficia de aceasta majorare salariala este obligatoriu ca insitutiile publice sa aibă avizul Ministerul Economiei si Finantelor, singurul compentent in ceea ce priveste stabilirea structurilor si a personalului acestora care au ca obiect de activitate gestionarea fondurilor comunitare, in aceste conditii se arata ca, reclamantii nu au depus la dosarul cauzei avizul eliberat, ce constituie davada legala conform careia sunt inclusi in structura posturilor ce pot beneficia de majorarea cu 75% a indemnizatiei lunare.
Odata cu intampinarea parata Curtea de Conturi a Romaniei a formulat si cerere de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor prin care a solicitat ca in cazul in care se admite cerera reclamantilor acesta sa le restituie sumele solicitate de reclamanti, aratand ca desi acesta nu este platitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanti, are atributii de a dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal - bugetare, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
Prin Intimpinare, chemata in garantie Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice T, in scopul respingerii cererii de chemare in garantie, invoca lipsa calitatii procesuale pasive ca si chemat in garantie a Ministerului Finantelor Publice, iar in subsidiar, in sensul respingerii ca inadmisibila a cererii de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice formulata de paratul Curtea de Conturi a Romaniei.
Prin sentința civilă nr. 3269 din 09.10.2008, Tribunalul Timișa admis acțiunea, și a obligat parata Curtea de Conturi a Romaniei la plata drepturilor banesti, reprezentand indemnizatie de 75% aplicat la nivelul retributiei de baza incepand cu data de 09.03.2005 si pana la incetarea discriminarii, in functie de perioada lucrata de fiecare dintre acestia, cu aplicarea indecelui de inflatie, calculat de la data la care trebuia platita suma si pana la achitarea integrala a acesteia, precum si in continuare lunar, in conditiile legii.
De asemenea a fost admisă cererea de chemare in garantie formulata de care reclamanti si de parata Curtea de Conturi a Romaniei a chematului in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor si in consecinta obliga chemata in garantie sa asigure fondurile necesare privind plata sumelor solicitate de reclamanti.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Legea nr.200/2005 de aprobare a OUG nr.22/2005 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, pe langa aceasta institutie a fost infiintata Autoritatea de audit pentru fondurile acordate Romaniei de Uniunea Europeana prin programele si SAPARD si pentru fondurile ce vor fi acordate in perioada postaderare.
Reclamantii, desi ocupa aceleasi functii ca si controlorii de la Autoritatea de audit si isi desfasoara activitatea in cadrul aceleiasi institutii, iar reglementarile legale sunt aceleasi, instanta apreciaza ca sunt privati de acordarea indemnizatiei de 75% prevazuta de HG nr.170/2005, criteriul pe baza caruia s-a facut aceasta distinctie in acordarea drepturilor salariale reprezentand, doar luarea in considerare doar o parte dintre controlorii financiari care erau desemnati, ceea ce nu are justificare, atata timp cat specificul atributiilor de ansamblu pe care le au toti controlorii financiari in intregul lor necesita aceiasi pregatire de specialitate si experienta profesioanala specifica, precum si risc identic in exercitarea sarcinilor de serviciu.
Masura neplatii drepturilor salariale solicitate, incalca in mod regretabil inclusiv dispozitiile constitutionale, in consecinta instanta retine temeinicia si legalitatea pretentiilor pecuniare solicitate de reclamantii.
Odata cu aderarea Romaniei ca stat membru al Uniunii Europene, iar aceasta calitate atrage dupa sine atat drepturi cat si obligatii pentru tara noastra.
In acest context, in dreptul intern legislatia comunitara a dobandit o importanta deosebita, autoritatile publice, dar si jurisdictiilor nationale, revenindu-le un rol esential in asigurarea aplicarii si respectarii acestor norme europene, sens in care trebuie a se retine art.249 alin.2 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, dar si prevederile constitutionale si obligatorii in aceasta materie, precum si disp.art.292 - 293 din Legea nr.53/2003.
Astfel, vazand inclusiv normele si temeiurile de drept invocate, instanta retine faptul ca aplicarea directa a dreptului comunitar, inseamna o aplicare deplina, justa, uniforma si in acelasi timp obligatorie, a regelemntarilor sale in toate statele membre, incepand cu data intrarii in vigoare, astfel ca, instantele judecatoresti nationale, au obligatia aplicarii dreptului comunitar prin asigurarea reala a efectului direct si deplin.
Dreptul material solicitat de fiecare reclamant s-a nascut din lege, respectiv HG nr.170/2005 si Legea nr.490/2004 si atribuie acestora prerogativa exclusiva in virtutea careia, acest interes manifestat expres prin actiune, sa solicite subiectilor pasivi, toti avand calitate procesuala pasiva, virarea, respectiv plata efectiva a drepturilor salariale cuvenite.
Prin, prisma obiectului cauzei dedusa judecatii, intre auditori si controlori (apartinand cu toti aceleiasi categorii), nu poate exista un tratament diferentiat sau criterii de apreciere diferite, deoarece toti indeplinesc o functie similara, cu atributii similare.
Avand in vedere Directiva 2000/EC/78 privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare - aquis-ul comunitar in domeniul prevenirii si combaterii discriminarii, publicat in Oficial al Comunitatilor Europene nr.L 303 din 02 decembrie 2000, - in vederea definirii si constatarii discriminarii directe, tratamentul diferentiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate in situatii doar comparabile, iar nu neaparat in situatii chiar similare.
Prin sistemul de salarizare, se intelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor si formelor salarizarii care determina conditiile de stabilire si acordare a salariilor(salariul avand in componenta: salariul de baza, indemnizatii, sporuri si adaosuri, conform art.155 din muncii).
Ori, sistemul salarizarii este guvernat de doua principii fundamentale: cel al egalitatii de tratament (art.154 muncii) si cel al diferentierii salariilor numai in raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea si cantitatea muncii, respectiv conditiile de munca.
Astfel, principiul egalitatii de tratament in salarizare implica recunoasterea aceleasi obiective si elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate intr-o situatie comparabila. Deci, toate persoanele care se afla in aceiasi situatie a depunerii unei activitatii in munca intr-o functie cel putin similara daca nu identica, trebuie sa li se recunoasca, pentru unul si acelasi element faptic generator de drept salarial, acelasi element salarial.
Din moment ce controlorii financiari sunt intr-o situatie comparabila cu auditorii sub aspectul exercitarii atributiilor si incompatibilitatilor aferente functiei, rezulta ca acestia nu pot fi tratati diferit, in mod discriminatoriu fata de auditori, prin refuzul acordarii indemnizatiei de 75%.
Din cele aratate mai sus rezulta ca, prin neacordarea acestei indemnizatii, controlorii financiari sunt in mod evident discriminati, deoarece se afla in aceiasi situatie juridica si faptica care fundamenteaza si genereaza acest drept salarial si pentru restul personalului respectiv auditori.
Ca atare, existenta discriminarii directe a controlorilor financiari reclamanti rezulta si din dispozitiile art.7 si art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului (care garanteaza dreptul tuturor la protectie egala a legii impotriva oricarei discriminari si dreptul la o renumeratie echitabila si satisfacatoare), art.7 din Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garanteaza dreptul la conditii de munca juste si prielnice si la egalitate de tratament in salarizare, fara nici o distinctie), art.14 din Conventia Europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la aceasta Conventie (care interzic discriminarile), ar.4 din Carta Sociala Europeana Revizuita (ratificata prin Legea nr.74/1999) care garanteaza dreptul la o salarizare echitabila, art.5, art.6, art. 8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c si f, art.154 alin.3, art.165 si art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garanteaza plata integrala a drepturilor de natura salariala, fara discriminari, restrangeri sau limitari), art.20, art.16 alin.1, art.53 si art.41 din Constitutie 8care garanteaza aplicarea principiului nediscriminarii si in raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din continutul complex al dreptului constitutional la munca) si care nu poate face obiectul unor limitari discriminatorii.
Potrivit art.2 pct.1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, exercitiul drepturilor este aparat impotriva oricaror discriminari, iar conforma 19 pct.2 in exercitiul drepturilor si libertatilor sale, fiecare persoana este supusa doar ingradirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurarii, recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti, in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.
Dealtfel si art.6 alin.2 din legea nr.53/2003 prevede ca, pentru munca egala este obigatorie o renmuneratie egala, aspect ce se afla in contradictie cu situatia de fata.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, instanta urmeaza aoa dmite intrucat Ministerul Economiei si Finantelor are printre sarcinile ce rezulta din Legea acestuia de organizare si functionare si pe aceea de a asigura institutiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este si parata in speta, sumele necesare pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii, fie prevazute prin bugetele anuale, fie prin rectificari de buget. Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finantele publice, Ministerul Economiei si Finantelor, coordoneaza actiuni care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregatirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie. De asemenea, raspunderea Ministerului Economiei si Finantelor rezulta si din prevederile art.3 din HG nr.208/2005 si ale art.3 din HG nr.386/2007.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului declarat de Curtea de Conturi a României, s-a arătat că potrivit sentința pronunțată de Tribunalul Timișa fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, reclamanții nu sunt titularii dreptului salarial dedus judecății, și nu se poate prevala în susținerea pretențiilor bănești de Legea 490/2004, actele normative de salarizare aplicabile reclamanților fiind OUG 160/2000, Legea 233/2006, OG 27/2007, și OG 14/2008. Recurenta a mai arătat că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a face diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale, iar principiul "la muncă egală, salariu egal", nu înseamnă identitate în salarizare. S-a mai menționat și faptul că inexistența discriminării a fost dovedită prin hotărârile nr. 381/11.03.2008 și 434/22.07.2008, prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a hotărât că neacordarea majorării salariale de 75% la indemnizația lunară a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României față de controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit, nu constituie o faptă de discriminare conform OG 137/2000.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat în motivarea recursului declarat, că nu are calitate procesuală pasivă în raport de art. 20 alin. 1 din Legea 500/2002, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea, constată întemeiate recursurile pentru următoarele motive:
Legea 94/1992, reprezintă cadrul legal pentru organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României. Prin legea 200 din 23 iunie 2005
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992, s-a înființat Autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare. Organizarea și atribuțiile Autorității de audit, sunt stabilite expres în art. 12-19 din Legea 94/1992 republicată în 282 din 29 aprilie 2009. Aceste atribuții sunt diferite de atribuțiile Curții de Conturi a României menționate în Cap. III din Legea 94/1992, astfel încât nu se poate reține faptul că atribuțiile personalului din Autoritatea de audit sunt aceleași cu atribuțiile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, Autoritatea de Audit fiind singura autoritate națională competentă să efectueze audit public extern, în conformitate cu legislația comunitară și națională, asupra fondurilor prevăzute laart. 12din Legea 94/1992 republicată.
iar acordarea sporului de 75% prevăzut de legea 490/2004 coroborată cu HG 170/2005, nu generează o situație discriminatorie pentru personalul Curții de Conturi, soluția pronunțată de instanța de fond fiind dată cu interpretarea eronată a legii.
Având în vedere cele expuse, Curtea cu majoritatea voturilor membrilor completului de judecată, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, va admite recursurile pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 3269/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, și va modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți și pârât, având în vedere soluția dată acțiunii principale, aceasta va fi respinsă în temeiul art. 60 din Codul d e procedură civilă.
Curtea mai constată că cererea de suspendare a executării sentinței atacate a rămas fără obiect, motiv pentru care o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 3269/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
Respinge cererea de suspendare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
p. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
În concediu de odihnă
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. /02.07. 2009
Tehnored. /02.07. 2009
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
