Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 999/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 999/2009-
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Măduța Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M și de recurenții intervenienți -, cu domiciliul în SMc artier, nr. 339 județul S M, cu domiciliul în S M-. 25 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ambii cu sediul în B sector 5-, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3, CURTEA DE APEL Oradea, cu sediul în O parc nr. 10 județul B, TRIBUNALUL Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, împotriva sentinței civile nr. 144/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.144/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea reclamanților, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Satu Mare, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, precum și cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
În baza art. 246 Cod de procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.
A fost respinsă în principiu și în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele ,. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Satu Mareareținut, din actele și lucrările de la dosar, următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcțiile de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Satu Mare.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a celor de executare penală și civilă, a actelor pentru acordarea cetățeniei, precum și cei care sunt secretarii comisiei de cercetare a averilor beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat. Totodată, conform art. 3 alin. 8 din OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de aceeași indemnizație, în aceleași condiții.
Din dispozițiile legale menționate rezultă că acordarea indemnizației în cauză este condiționată de efectuarea activităților limitativ prevăzute, precum și de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2, art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005 personalul auxiliar este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, iar în cadrul secției de către președintele acesteia, atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare fiind cuprinse în fișele postului. Ca atare, oricare dintre grefierii instanței pot fi numiți să exercite pe o perioadă determinată, astfel de activități, chiar și fără a fi degrevați de celelalte activități specifice funcției de grefier. Din reglementarea activităților specifice acestor compartimente auxiliare, cuprinse în Regulamentul amintit (art. 118-125, art. 126-127) se poate observa că este vorba de activități diferite, de o muncă diferită ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, fiind vorba de o altă fișă postului decât cea specifică activității de grefier. În consecință, nu se poate afirma că se încalcă dispozițiile art. 6 alin. 2 Codul muncii invocate de către reclamanți, întrucât deși delegarea la compartimentele în cauză nu presupune vreo diferențiere de vechime, studii, pregătire profesională, nu este vorba de o muncă egală, ci așa cum s-a reținut mai sus de o muncă diferită, suplimentară, cu alt grad de responsabilitate, sporul acordându-se numai în raport de timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Din aceleași motive nu se poate reține nici existența vreunei discriminări în sensul prevăzut prin dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 și art. 14 din CEDO, tratamentul diferențiat sub aspectul salarizării personalului auxiliar de specialitate având o justificare obiectivă, rezonabilă și un scop legitim, constând în recompensarea unei activități specifice, suplimentare.
Indemnizația de 10 % nu poate fi acordată întregului personal auxiliar de specialitate, întrucât nu toată această categorie efectuează activitățile prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea 50/1996 și art. 3 alin. 8 din OG 8/2007. Indemnizația în cauză este acordată de lege în considerarea activității desfășurate și nu a calității persoanei ce o desfășoară.
În cauză, situația nu este identică cu cea la care se referă Hotărârea nr. 185/22.07.2005 Consiliului pentru Combaterea Discriminării, întrucât această din urmă situație se referă la muncă egală, respectiv la activitatea de judecată desfășurată după aceleași norme procesual civile și penale, cu același grad de responsabilitate și consecințe pe plan judiciar și extrajudiciar.
Instanța a respins și cererea de intervenție principală formulată de către intervenientele, deoarec, în interpretarea dată de doctrină și jurisprudență dispozițiilor art. 49 alin. 1 Cod de procedură civilă, se statuează că cererea de intervenție în interes propriu trebuie îndreptată împotriva ambelor părți, terțul tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului. Cererea de intervenție formulată în prezenta cauză nu îndeplinește această cerință esențială de admisibilitate, intervenientele având aceleași pretenții ca și reclamanții. De altfel, tot doctrina și jurisprudența a statuat că în materia conflictelor de muncă sau de interese o astfel de cerere este inadmisibilă (, Drept procesual civil, selectiv, Teste grilă;, Drept procesual civil etc.).
În consecință, în baza art. 49 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu. De altfel și pe fond cererea s-a impus a fi respinsă din considerentele reținute cu privire la cererea principală.
În baza dispozițiilor art. 246 Cod de procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții, -, -, -, -,solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și a cererilor de intervenție astfel cum au fost formulate.
În motivarea recursului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a reținut fără temei că personalul care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de aceste indemnizații datorită faptului că desfășoară o activitate cu grad sporit de dificultate, ba mai mult, că ar fi vorba de o muncă suplimentară.
Din probele existente la dosar nu s-a făcut dovada și nici nu se poate discuta de faptul că personalul auxiliar, ce își desfășoară activitatea în aceste compartimente, desfășoară o activitate mai complexă sau suplimentară față de ceea ce implică activitatea specifică funcției de grefier, fiecare grefier putând îndeplini astfel de activități.
În atare situație, consideră că acordarea sporului de 10% din salariul brut diferențiat în cadrul aceleași categorii profesionale a creat inechitate și este discriminatorie, încălcându-se prin aceasta principiul instituit de articolul 6 aliniatul 2 din Codul muncii - pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile articolului 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și, de asemenea, în OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004, articolul 1 aliniatul 2, care statuează principiul egalității între cetățeni.
Sunt evocate și prevederile articolului 20 din Constituția României, care stabilesc că "Dispozițiile constituționale privind drepturile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte", iar articolul 53 din Constituția României arată că restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Consideră că în mod nelegal au fost respinse acțiunea și cererile de intervenție în condițiile în care sunt discriminați la salarizare față de ceilalți grefieri fără un criteriu obiectiv și rațional.
În drept sunt invocate prevederile articolul 304 punctul 9, articolul 3041, articolul 312 aliniatele 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, articolul 6 aliniatul 2 din Codul muncii, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2000 modificată, articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolele 20 și 53 din Constituția României, articolele 1082, 1084, 1039 Cod civil.
Intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin decizia din data de 12.05.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 7/2008 a fost admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al PARCHETULUI de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor articolului 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, respectiv și ale articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități, prin care s-a statuat că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele menționate mai sus, deciziile date în interesul legii fiind obligatorii pentru instanțe conform articolului 329 aliniatul 3 Cod de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, arată în esență că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, întrucât nu îndeplinesc condițiile expres prevăzute în articolul 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996 pentru a beneficia de indemnizația de 10% din salariul brut, aceste dispoziții fiind reiterate și în cuprinsul articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, iar repartizarea grefierilor pe compartimente este atributul președintelui instanței, prin fișa postului stabilindu-se atribuțiile fiecărui salariat, în acest sens fiind și Hotărârea nr. 333/2007 a CONSILIULUI NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Examinând sentința recurată, instanța reține următoarele:
Criticile reclamanților și ale intervenienților, în calitate de grefieri, privind plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut cuvenit fiecăruia, au fost întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 19 punctul 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, respectiv OG nr. 83/2000, pe dispozițiile articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007, precum și pe dispozițiile OG nr. 137/2000 și ale articolelor 20 și 53 din Constituția României, reclamanții susținând că prin neacordarea sporului pretins sunt discriminați.
Prin decizia nr. XXIV din 12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a statuat că "Dispozițiile articolului 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor instituții din sistemul justiției, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".
Potrivit articolului 329 aliniatul 3 teza finală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Cum reclamanții nu se încadrează între categoriile expres prevăzute de dispozițiile articolului 19 punctul 3 din Legea nr. 50/1996, respectiv OG nr. 83/2000 și ale articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007, soluția pronunțată de instanța de fond privind respingerea acțiunii și a cererilor de intervenție este legală și temeinică.
Față de cele ce preced, instanța, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondatrecursul civil introdus de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, de intervenienții -, cu domiciliul în SMc artier, nr. 339 județul S M, cu domiciliul în S M-. 25 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ambii cu sediul în B sector 5-, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3, CURTEA DE APEL Oradea, cu sediul în O parc nr. 10 județul B, TRIBUNALUL Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, împotriva sentinței civile nr. 144/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: GM/23.06.2009
Complet fond:, -.
în 2 ex.: /24.06.2009
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Măduța Doina
