Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 10/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.10
Ședința publică din 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Veronica Dorinela
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții, -, prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - T, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9.01.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționare cauzei la data de 14.01.2009.
CURTEA:
Asupra acțiunii civile formulate de reclamanții, înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1853/121/10.04.2008.
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Reclamanții au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația de 25% din salariul de bază brut lunar pe o perioadă de trei ani de la data sesizării instanței, și în continuare până la încetarea discriminării, sume actualizate conform indicelui de inflație.
În fapt, au motivat că sunt procurori la Serviciul respectiv Biroul G de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin Ordinul nr.24/7.03.2005 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și desfășoară serviciul în afara orelor de program în vederea asigurării unei continuități în exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii și a luării deîndată a măsurilor necesare în situațiile care reclamă urgență, conducătorii de parchete fiind direct răspunzători de îndeplinirea sarcinilor privind asigurarea serviciului în afara programului de lucru.
Sunt delegați să efectueze serviciul de permanență atât în orele de program cât și în afara acestuia, după orele de program, în timpul zile și nopții, precum și în zilele nelucrătoare, sau declarate nelucrătoare, în zilele de sărbători legale, fără să fie remunerați sau recompensați în vreun fel pentru aceste servicii.
În ce privește procurorii sectorului de urmărire penală serviciul la permanență este efectuat pentru cazurile în care se impune realizarea unor activități de urmărire penală cu caracter de urgență, de competența lor.
În timpul serviciului de permanență, reclamanții trebuie să fie permanent la dispoziția organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, apți pentru a desfășura prompt, activitatea pentru care sunt solicitați.
În situația în care un reclamant nu s-ar prezenta la activitatea pentru care este solicitat în timpul serviciului de permanență, este pasibil de sancțiune disciplinară.
Acest serviciu aduce atingere unui drept fundamental al omului, respectiv dreptul la libera circulație a persoanei, în sensul că procurorul aflat în serviciu de permanență nu poate părăsi localitatea, nu poate desfășura activități de natură a diminua capacitatea de concentrare, nu se poate afla în zone în care telefonia mobilă nu are acoperire.
Toate aceste restricții impun acordarea unei compensații materiale, astfel cum beneficiază alte categorii salariale.
Reclamanții, consideră că sunt discriminați în raport de alte categorii de personal, respectiv cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili care beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, din salariul de bază, stabilit conf.art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, de aceeași indemnizație de dispozitiv beneficiază potrivit art.61al.1 din Legea nr.138/1999 și ofițerii din ministerele și instituțiile publice care ocupă funcții de demnitate publică pe lângă indemnizația lunară stabilită conf.art.19 din Legea nr.154/1998.Mai mult, salariații din cadrul consiliilor locale ale municipiilor și cei ai prefecturilor, beneficiază de indemnizație de dispozitiv în baza hotărârilor consiliilor locale sau județene.
Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în al.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ordonanța Guvernului nr.137/2000 prevede la art.1 al.2 că pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
Codul muncii -Legea nr.53/2000- prevede la art.5 principiul nediscriminării: în cazul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat este interzisă. Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe criterii, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii. Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate aparent pe alte criterii decât cele prevăzute în al.2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Potrivit art.295 muncii, prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Față de considerentele de mai sus, se constată că prin indemnizația de dispozitiv se înțelege sporul de care beneficiază salariații care prin natura funcției au obligația să se prezinte la serviciu în situații urgente sau speciale, ceea ce este cazul reclamanților, în calitate de procurori.
Pârâta Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială în raport de prevederile art.36 al.2 din OUG nr.27/29.03.2006 care prevăd că respectivele cereri ale judecătorilor, procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor sunt de competența Curții de Apel București.
De asemenea, a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive:
În primul rând se impune precizarea că dispozițiile Legii nr.138/1999, potrivit art.1 se aplică personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În al doilea rând din disp.art.13 din Legea nr.138/1999- " cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază- se poate deduce că această indemnizație de dispozitiv se aplică doar militarilor și personalului civil angajat prin contract în unități militare.
Astfel, se poate observa că reclamanții nu au nici calitatea de militari și nici pe aceea de angajați civili care să-și desfășoare activitatea într-o unitate militară sau să fie în legătură cu activități de natură militară, respectiv instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin urmare, reclamanții nu au fost nici cadre militare și nici personal civil într-o instituție militară pentru a le fi aplicabile dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999.
Personal civil nu poate exista decât în instituțiile militare.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și unitățile de parchet subordonate împreună cu instanțele judecătorești compun autoritatea judecătorească, autoritate ce reprezintă interesele generale ale societății și apără drepturile și libertățile cetățenilor.
Așadar, instituțiile care fac parte din organele autorității judecătorești, în mod evident nu sunt aceleași cu instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ci constituie o categorie distinctă de autorități publice.
Chiar termenul stabilit prin art.13 din Legea nr.138/1999, acela de indemnizație de dispozitiv, este un termen eminamente militar fiind uzitat în strânsă legătură cu activitățile de natură militară.
În concluzie se poate afirma că cererea reclamanților de acordare a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază brut lunar, nu are un suport legal, disp.art.13 din Legea nr.138/1999 nefiindu-le aplicabile reclamanților, procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Susținerile reclamanților în sensul că neaplicarea acestei indemnizații și pentru salariile lor de bază are caracter discriminatoriu, a considerat că, în cauză, nu sunt aplicabile disp.art.2 al.2 din OG nr.137/2000, modificată și completată prin OG nr.77/2003, aprobată prin Legea nr.27/2004, potrivit căruia " sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la al.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
Astfel, acordarea acestei indemnizații de dispozitiv numai anumitor categorii profesionale, respectiv doar militarilor, nu constituie o discriminare, așa cum estre aceasta definită în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată.
Dar în cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul din criteriile arătate, ci, susțin reclamanții, de principiul egalității între cetățeni materializat prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Astfel, legiuitorul a prevăzut prin acte normative speciale de salarizare diferite pe categorii de personal.
Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
De altfel, și practica Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu este angajator al reclamanților.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul, solicitând aceleași drepturi pe care le-au solicitat și reclamanții.
Prin încheierea din 24.06.2008 Tribunalul Galația declinat în baza disp.art.II din OUG nr.75/2008 competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați -Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În acest dosar Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În baza disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor.
Excepția de necompetență invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție nu este fondată având în vedere disp.art.I din OUG nr.75/2008 care prevăd că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG nr.27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea 45/2007 precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr.8/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007 sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel.
Dispozițiile se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției începute sub legea anterioară.
De asemenea excepția de inadmisibilitate invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție este nefondată având în vedere temeiul invocat respectiv neconstituționalitatea disp.art.2 și art.11 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Procedura prealabilă nu este o condiție pentru promovarea acțiunilor în materia litigiilor de muncă.
În consecință, se vor respinge ca nefondate cele două excepții invocate de pârâta Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, este apreciată ca întemeiată întrucât această pârâtă nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu poate fi obligată la plata unor drepturi salariale în favoarea reclamanților pentru care ordonator principal de credite este Ministerul Public.
În consecință, se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, curtea reține următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcția de procurori în cadrul Biroului G de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numiți prin Ordinul nr. 24/07.03.2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției este reglementată de prevederile nr.OUG27/2006,cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.2 din nr.OUG27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea de riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Rezultă că pentru asemenea categorii profesionale, modul de salarizare este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În speță, reclamanții au formulat prezenta acțiune solicitând constatarea existenței unei situații de discriminare privind neacordarea indemnizației de dispozitiv reprezentând un spor lunar de 25% din indemnizația de bază brută.
Însă, potrivit art.1 din nr.OG137/2000,au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a statuat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță nu ne aflăm în situația unui tratament discriminatoriu, reclamanții raportându-se la alte categorii profesionale care au un statut diferit, reglementat de legi de organizare diferite și cu un sistem de salarizare propriu, prevăzut ca atare prin lege.
De fapt, solicitările reclamanților pleacă de la faptul neprevederii în propria lege de salarizare a unei asemenea indemnizații de dispozitiv, considerată adecvată și necesară atribuțiilor pe care le îndeplinesc cu ocazia efectuării serviciului de permanență.
Cu alte cuvinte, vizează modalitatea de reglementare a drepturilor salariale prevăzute pentru procurori și punerea lor în acord cu atribuțiile ce le revin acestora, în referire expresă la activitatea desfășurată cu ocazia asigurării serviciului de permanență.
În primul rând o asemenea activitate reprezintă o obligație de serviciu în acord cu locul și rolul justiției în statele de drept cu răspunderea și complexitatea funcției deținute de reclamanți și, în al doilea rând, o problemă de legiferare, de competență strictă a autorității legiuitoare.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au constatat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000, în măsura în care s-ar desprinde din acestea înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință, pentru toate considerentele arătate, urmează să fie respinsă ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile inadmisibilității, a necompetenței invocate de pârâta Ministerul Public, ca nefondate.
Respinge acțiunea și cererea de intervenție formulată în contradictoriu cu pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - T, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
Asistenți judiciari
Grefier
Red.
Dact.
12 ex./
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Constantin Iancu
