Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10/R/11.01.2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL B, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B, ambele instituții cu sediul în B, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 823/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamanții, reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT B "., cu sediul în B, b-dul - - nr. 107, jud. B și pârâta GRĂDINIȚA NR. 7 B, cu sediul în B,-, jud. B, având ca obiect "DREPTRURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimații-reclamanți, reprezentantul legal SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT B ". " prin președinte sindicat, lipsă fiind recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL B, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B și intimata-pârâtă GRĂDINIȚA NR. 7
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererile sunt la primul termen de judecată fixat în recurs, legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; citați cu copii ale motivelor de recurs intimații nu au depus întâmpinare; prin cererile de recurs instituțiile pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosar precizări și practică judiciară a Curții de APEL GALAȚI privind speța dedusă judecății.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursurilor declarate de pârâți și menținerea hotărârii recurată care este legală și temeinică.
Apreciază că instanța de fond în mod just a stabilit că reclamanților li se cuvin drepturile solicitate în raport de tranșele suplimentare de vechime ale fiecăruia dintre ei respectându-se astfel dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Statutul personalului didactic, respectiv Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, potrivit nr.OUG 32/2001 din 26.02.2001 care, la alineatul (4) prevede: "Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001", în mod corect s-au obligat pârâții-recurenți către reclamanții-intimați la plata acestor drepturi.
Curtea pune în discuția părților prezente excepția invocată prin cererile de recurs de către instituțiile pârâte privind lipsa de mandatare a Sindicatului Învățământului " G " din partea reclamanților.
Reprezentantul intimaților precizează că în baza dispozițiilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 din 24.01.2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 73/05.02.2003 este abilitat să apere drepturile membrilor organizației sindicale în fața instanțelor judecătorești (alineatul 1) și, potrivit alineatului (2) din același articol, nu are nevoie de un mandat expres din partea reclamanților pentru a formula acțiune în justiție. Precizează că la dosarul de fond a depus tabelul nominal cu membrii de sindicat care și-au dat acordul cu privire la cererea ce a format obiectul dosarului de fond și la filele 12 - 17 sunt depuse adeverințele fiecărui intimat-reclamant care atestă calitatea de membru al sindicatului, înscrisuri depuse de unitatea pârâtă Grădinița cu program prelungit nr. 7 Apreciază că excepția este neîntemeiată și solicită respingerea ca atare.
Curtea, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată de recurenți și pe fond.
CURTEA
Asupra recursului de față înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții, reprezentați de Sindicatul Învățământ B, G " au chemat în judecată pe pârâții Grădinița nr. 7 B, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ - pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare, până la data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtelor unități de învățământ să asigure plata acestor drepturi.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată prin Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, care în art. 48 și 49 stabilește criteriile de salarizare, iar la art. 50 alin. 1 și 2 prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime". S-a arătat că atât din aceste dispoziții, cât și din nr.OUG 68/2004, 18/2005, 4/2006 și 11/2007 privind creșterile salariale și din Ordinele ministrului educației și cercetării nr. 4848 bis/2004, nr. 3541/2006 și nr. 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale, reiese că trebuia să se acorde drepturile pretinse prin acțiune. Reclamanții au precizat că deși îndeplineau condițiile de vechime prevăzute de lege, nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe de vechime, iar dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu au fost modificate sau abrogate. În consecință, au fost prejudiciați în drepturile salariale cuvenite și s-au efectuat înscrieri eronate în carnetul de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greșită a pensiilor.
În dovedirea celor susținute reclamanții au depus adeverințe emise de unitatea de învățământ privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 și practică judiciară.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului au solicitat respingerea acțiunii. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Acțiunea este inadmisibilă întrucât pârâții nu au și nici nu pot avea calitatea de angajator, deci nu pot sta în judecată intr-un conflict de drepturi, cu alte cuvinte nu au calitate procesuală pasivă. Acțiunea este și nefondată întrucât în legea bugetului de stat pe anul 2009 se arată că pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se alocă fonduri din TVA încasate la bugetul de stat și se stabilesc sume defalcate cu această destinație pentru bugetele locale, prin urmare stabilirea acestor sume și repartizarea acestora se face de la bugetul de stat și nu din bugetele locale, iar pârâtele nu au calitate procesuală pasivă; diferențele salariale pot fi acordate doar prin rectificări bugetare și alocări de fonduri cu această destinație din bugetul prin stat; autoritățile locale nu au nici o contribuție în stabilirea salariului, a sporurilor și indemnizațiilor personalului didactic și didactic auxiliar, acestea fiind stabilite in conformitate cu legea bugetului de stat.
În ședința publică din data de 03.11.2009 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta deoarece un salariat nu ar putea cere să i se stabilească drepturi decurgând din raportul de muncă în care este subiect o alta persoană.
Prin Sentința Civilă nr. 823/05.11.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
A admis acțiunea formulată de reclamanți și i-a obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29.05.2006, până la data pronunțării - 05.11.2009, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În motivare instanța reține că reclamanții, au calitatea de cadre didactice în cadrul Grădiniței nr. 7 B, având vechime în învățământ mai mare de 30 de ani, aspecte ce reies din adeverințele depuse la dosar.
În această calitate au solicitat să li se plătească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, instanța reține următoarele:
Art. 13 din nr.OUG 32/2001 prevede că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
La rândul său unitatea administrativ teritorială este, conform art. 21 din Legea nr. 215/2001, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Ținând seama că art. 21 al Legii nr. 215/2001 prevede că " espăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local", iar obiectul acțiunii este plata drepturilor salariale pentru personalul didactic din sistemul de învățământ preuniversitar de stat, instanța constată că pârâții au calitate procesuală pasivă.
În drept, se reține că art. 50 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Tribunalul constată că prin Legea nr. 128/1997 personalului didactic din învățământul preuniversitar i s-au acordat două categorii distincte de tranșe de vechime și anume: tranșe de vechime la salarizare (în raport de care s-au stabilit coeficienții de ierarhizare a salarizării) și tranșe suplimentare de vechime.
După intrarea în vigoare a legii au fost emise o serie de acte normative în baza cărora coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile didactice au fost indexați, fiind înlocuiți ulterior cu noțiunea de "coeficienți de multiplicare".
coeficienți diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care aceasta crește progresiv, astfel încât creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Întrucât modificarea coeficienților de ierarhizare (multiplicare) în raport de tranșele de vechime nu evidențiază o creștere suplimentară de 1/25, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe, este evident că legiuitorul a intenționat ca pe lângă creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta să acorde un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ.
Față de cele reținute, tribunalul apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, în raport de vechimea ce depășește 30 de ani.
Întrucât drepturile pretinse sunt drepturi salariale care, potrivit art. 283 lit. c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, se constată că acestea li se cuvin reclamanților de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv nu mai înainte de 29.05.2006.
Fiind vorba despre drepturi salariale neplătite, conform art. 161 alin. 4 Codul muncii se impune actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite fiecărui reclamant, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
În motivare au arătat că instanța de fond nu a sesizat că Sindicatul Învățământului, G " nu are mandat de reprezentare pentru reclamanți, deci nu poate sta în instanță ca reprezentant al acestora.
De asemenea au criticat soluția dată de prima instanță sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale, acestea fiind stabilite în conformitate cu Legea de stat, anual, prin hotărâre a Guvernului.
Instituțiile recurente nu au calitatea de angajator al reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâte, deci nu au calitate procesuală pasivă.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale, pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondate.
Intimații reclamanți nu au depus întâmpinare.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acestea sunt nefondate față de următoarele considerente:
Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
În speță reclamanții au semnat un tabel, aflat la pagina 11 dosarului de fond, prin care și-au exprimat acordul ca sindicatul să introducă această acțiune în numele lor, ca urmare susținerea recurenților că Sindicatul Învățământului, G " nu are mandat de reprezentare pentru reclamanți, deci nu poate sta în instanță ca reprezentant al acestora, este nefondată.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâților-recurenți, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
Chiar dacă între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare este vorba de un litigiu de muncă.
Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al instituției care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.
Ca urmare calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanelor care aprobă și execută bugetul astfel modificat.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de CONSILIUL LOCAL B, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B, ambele instituții cu sediul în B, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 823/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 3: Alina Savin |
Grefier, |
: - -/18.01.2010
: 5 ex.//17 Februarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 3 ex.//__.02.2010
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
