Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 10002/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 10002

Ședința publică de la 17 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioana Bodri

JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea

Grefier - -

**************

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S- INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, împotriva sentinței civile nr.1349/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 1 S și intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimata reclamantă, lipsind recurentele pârâtele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S-INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S și intimata pârâtă ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 1

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă.

Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat, pentru intimata reclamantă solicită instanței respingerea recursului, având în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect fapta; cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursurilor de față.

Prin sentința civilă nr. 1349 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Consiliul local al municipiului S și Primăria municipiului S - Instituția Primarului și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce li s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 20.07.2007, reactualizate la data plății efective.

A obligat pârâții la plata drepturilor salariale neacordate reclamantei, ce decurg din aplicarea art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, respectând termenul de prescripție de 3 ani, respectiv 27 iunie 2005 - 31 august 2007, drepturi ce vor fi reactualizate de la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că art. 48 din Legea 128/1997 prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.

De asemenea, art. 49 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.

Conform art.50 alin 1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime,respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.

Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.

De asemenea, instanța a reținut că, în cauză, coeficientul de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta,deoarece acesta crește progresiv.

S-a apreciat că legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 și 40 de ani de activitate în învățământ.

Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior ) nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară, expresă sau tacită.

Prin Ordonanța nr.11/2007 s-au stabilit creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ. Astfel, ordonanța a prevăzut că în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei etape,respectiv pentru perioada 01.01.-31.03.2007, valoarea coeficientului este de 221,307 lei, pentru 01.04.-30.09.2007 valoarea este de 225,733 lei și pentru 01.10.-31.12.2007 - 259,593 lei. La art.9 s-a prevăzut că această ordonanță se aplică începând cu luna ianuarie 2007,iar ulterior aceasta a fost aprobată prin Legea nr.220/2007,act normativ care a modificat anexele privind coeficienții de multiplicare cu menținerea acelorași etape de acordare.

Față de aceste modificări legislative pârâtele au procedat la calcularea și acordarea acestor creșteri salariale, respectiv 10% începând cu 20.07.2007, apreciind că Legea nr.220/2007 nu poate opera retroactiv.

Văzând prevederile art.9 din această ordonanță instanța reține că termenul de aplicare a creșterilor salariale nu a fost modificat și potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se apreciază că prevederile acestui act normativ, așa cum a fost modificat, trebuie aplicate la data stabilită în cuprinsul său, respectiv 01.01.2007.

Mai mult decât atât, prin art. 2 din Ordinul Ministerului Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007,chiar dacă acesta a fost publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 509 din 30.07. 2007, respectiv ulterior Legii nr.220/2007 care a fost publicată în data de 17.07.2007.

De asemenea instanța a reținut că, coeficientul de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta deoarece acesta crește progresiv.

În speță, s-a reținut că unitățile de învățământ nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 care prevăd modificări ale coeficientului de multiplicare pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007, motivat de faptul că legea nu retroactivează.

Raportat la dispozițiile art. 16 pct.2 din Constituție, acțiunea formulată de reclamantă privind aplicarea dispozițiilor Legii 220/2007 este întemeiată.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Consiliul local al municipiului S și Primăria municipiului S - Instituția Primarului, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs arată că în mod eronat au fost obligați la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007.-20.07.2007 reactualizate la data plății efective, deoarece reclamanta nu este salariata Consiliului local al municipiului S, ci al Școlii cu clasele I-VIII nr. 1 S, neexistând raporturi de muncă și astfel neexistând nici obligația de a plăti anumite sume de bani personalului didactic din cadrul unității de învățământ.

Potrivit prevederilor art.11 alin.5 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic coroborat cu art.7 alin.8 din legea învățământului nr. 84/1995 calitatea de angajator o are unitatea de învățământ iar finanțarea școlilor speciale de învățământ se face de la bugetul de stat care sunt repartizate consiliului județean.

În ceea ce privește fondul cauzei se arată că în baza art. 15 alin.2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, iar potrivit art. 78 din Constituție legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării ei în Monitorul oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

De asemenea, potrivit art.11 din legea 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată prevede că ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul oficial al României - partea I sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.

Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nu poate fi invocat ca temei legal pentru aplicarea dispozițiilor. OG 17/2007, așa cum a fost modificată prin Legea 220/2007.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate se constată următoarele:

Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.

Din analiza acestui text de lege rezultă că ordonator de credite este Consiliul local al municipiului Potrivit legilor anuale ale bugetelor de stat finanțarea școlilor speciale de învățământ se face din surse provenite de la bugetul de stat care sunt repartizate consiliului județean,acesta distribuindu-le apoi unităților respective.

Se constată că OG nr.11/31 ianuarie 2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ salarizat potrivit Legii 128/1997, privind statutul personalului didactic a fost adoptată în temeiul art.1 pct.III.4 din legea 502/2006 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe publicate în Monitorul Oficial al României partea I nr.85 din 2 februarie 2007 cu modificări și completări.

Prin Legea 220/4 iulie 2007 pentru aprobarea OG 11/2007 s-au modificat, în ceea ce privește conținutul anexele 1.1, 1.2, 3,4 și 5.

În ceea ce privește anexa 1.2 valoarea coeficientului de multiplicare care este 1 nu s-a modificat în intervalul ianuarie - martie 2007, aprilie - septembrie 2007, octombrie - decembrie 2007. S-au modificat doar coeficienții de multiplicare pentru personalul din învățământul preuniversitar în funcție de vechimea în învățământ( exemplu: în OG 11/2007 la vechimea de 6-10 ani: 4,293, iar în legea 220/2007 la vechimea în învățământ de 6-10 ani:4,722).

Problema în litigiu este dacă coeficienții de multiplicare astfel cum au fost modificați prin Legea 220/2007, se aplică cu 01 ianuarie 2007 fără să se aducă atingere principiului neretroactivității legii prev.de art. 2 alin.2 și art.15 din Constituția României.

În art.115 pct.8 din Constituția revizuită care se referă la delegarea legislativă, s-a stabilit că prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.

În art.53 din Legea 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, introdus prin legea nr.189/2004 a fost adăugat alin.3 care dispune că: în cazul legilor prevăzute de art.115 alin.8 din Constituția României, republicată să se precizeze în cadrul dispozițiilor finale, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.

Revenind OG 11/31 ianuarie 2007 se constată că prin Legea 220/2007 nu s-a adus nici o modificare art.9, astfel că ordonanța se aplică de la data cuprinsă în cuprinsul său și nu de la data de 17 iulie 2007, așa cum susține recurentul.

Textele legale invocate de recurent, respectiv art.15 alin.2 din Constituția României, art.11 alin.1 și 2 din legea 24/2000 sunt corecte, însă acestea trebuie coroborate și cu celelalte dispoziții anterior precizate, respectiv: art.115 pct.8 din Constituția revizuită și art.53 alin.3 din legea 24/2000 introdus prin legea 189/2004.

În mod corect instanța de fond a invocat în motivarea soluției adoptate și Ordinul nr. 1350 din 20 2007emis de Ministerul Educației și Cercetării, pentru aprobarea Metodologiei de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007. În art. 2 din Ordin se arată că prevederile prezentului ordin intră în vigoare începând cu luna ianuarie 2007, dispunându-se publicarea în Monitorul Oficial. Ordinul nu a fost contestat și de prevederile lui a beneficiat personalul didactic aflat în aceeași situație cu reclamantul, astfel că dispoz. art.16 din Constituție constituie un alt argument în susținerea admiterii acțiunii reclamantului.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civilă se vor respinge recursurile ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâtele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S- INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, împotriva sentinței civile nr.1349/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 1 S și intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud.

2 ex/E/02.12.2008

fond:

Președinte:Ioana Bodri
Judecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Cristina Raicea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 10002/2008. Curtea de Apel Craiova