Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1007/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.6777/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.1007/
Ședința publică de la 24 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurențiiColegiul Național " " A, Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat:, (), G, (), Popesci, șiîmpotriva sentinței civile nr.1730 din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatulInspectoratul Școlar Județean T,având ca obiect:"drepturi bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 17 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor deduse judecății, constată următoarele:
Prin sentință civilă nr. nr.1730 din data de 28.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat:, (), G, (), Popesci, și, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național Al. A, Consiliul Local al Municipiului A și Instituția Primarului Municipiului A; a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanțilorB., (), G, (), Popesci, și diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cel cuvenite, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea nr.OG 15/2008, începând cu 1.10.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantelor și formulată pentru plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiate susținerile reclamanților în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, față de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. În plus, are calitate de angajator unitatea de învățământ, cu personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că, prin nr.OG 15/2008, aprobată prin legea nr. 221/2008, s-a dispus ca începând cu data de 1.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare pentru salariile personalului didactic să fie de 400 lei.
Ulterior publicării acestor acte normative, au fost emise succesiv mai multe Ordonanțe de urgență ale Guvernului prin care erau suprimate aceste creșteri salariale, acte normative declarate neconstituționale.
Instanța de contencios constituțional a reținut în considerentele celor două decizii prin care a declarat neconstituționale dispozițiile nr.OUG 136/2008 și nr.OUG 151/2008, respectiv decizia nr. 1221/12.11.2008 și decizia nr. 984/30.06.2009, că adoptarea celor două ordonanțe de urgență s-a făcut în scopul contracarării unor măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ și că prin acestea se încalcă dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituția României.
Cum creșterile salariale preconizate pentru anii 2008 și 2009 nu au fost acordate reclamanților, Tribunalul a constatat că acțiunea acestora este întemeiată.
Prima instanță a apreciat că reclamantele și nu sunt îndreptățite să primească sumele pretinse, întrucât, pentru perioada în litigiu, acestea au îndeplinit funcțiile de contabil și contabil șef, neregăsindu-se în nomenclatorul funcțiilor ce beneficiază de creșterile salariale.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat recurs, reclamantele și, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat și, Colegiul Național Al. A, Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentele persoane fizice au arătat, în dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 304/1 din Codul d e procedură civilă, că instanța de fond în mod greșit a reținut nemenționarea funcțiilor de contabil și contabil șef în anexa legii, având în vedere că au fost trecute în tabelul sindicatului cu denumirea funcției îndeplinite până în anul 2004, respectiv contabil și contabil șef, în loc de administrator financiar (personal didactic auxiliar), funcție pe care o îndeplineau la data intrării în vigoarea a Legii nr. 221/2008 și care le conferea vocația de a beneficia de creșterile salariale prevăzute de acest act normativ, astfel cum rezultă din Anexa nr. 3 din Legea nr. 221/2008.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas usținut că soluția primei instanțe este nelegală, fiind urmarea aplicării greșite a Anexei nr. 3 din Legea nr. 221/2008 în privința reclamantelor și.
Recurentul Colegiul Național A, în susținerea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, a arătat, în esență, următoarele:
- obligarea la plată s-a făcut în baza Legii nr. 221/2008, intrată în vigoare la 31.10.2008, care a aprobat cu modificări nr.OG 15/2008, lege nefundamentată în privința resurselor financiare alocate fondului de salarizare al învățământului, aprobate atât prin Legea nr. 388/2008 privind adoptarea bugetului pe anul 2009, cât și prin Legea bugetului pe anul 2008;
- dispozitivul sentinței nu prevede procentul de majorare de 37%, ca efect al legii, creând confuzia că majorarea este de 50%;
- realizarea unei discriminări inacceptabile între personalul din învățământ și alte categorii de bugetari prin admiterea acțiunii;
- acțiunea a fost admisă retroactiv, față de data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2008 - 31.10.2008;
- acțiunea nu este semnată și ștampilată de conducerea persoanei juridice a sindicatului și nu se face dovada calității reclamanților de membri de sindicat, tabelul completat de reclamanți nu este actualizat, ci este completat cu 6 luni înainte de introducerea acțiunii, care nu este pornită de sindicatul de la nivelul angajatorului, ci de sindicatul județean, cu structură de federație, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 53/2003;
- s-au acordat în mod greșit cheltuieli de judecată sindicatului, care nu are calitate procesuală activă, reclamanți fiind salariații membrii de sindicat.
Recurenții Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A, în susținerea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, au invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive, arătând că simpla calitate de ordonator de credite nu constituie un temei suficient pentru legitimarea procesuală pasivă a organelor administrației publice locale, în raport de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995și ale art. 18 alin. 1 din nr.HG 538/2001.
În plus, au mai susținut recurenții, nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2003, în sensul că nu s-a înregistrat vreo cerere pentru alocarea sumelor pretinse prin acțiune, nici formulată de reclamanți, nici formulată de sindicatul care îi reprezintă.
Recurenții au criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată la plata cărora au fost obligați, arătând că nu s-au opus recunoașterii drepturilor bănești pretinse prin acțiune în condițiile în care instanțele de judecată decid acordarea acestora, iar apărările în fața instanței de fond nu au fost apărări de fond, ci doar excepții.
Prin întâmpinarea depusă, Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas olicitat respingerea recursului declarat de recurentul Colegiul Național
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar: tabelul nominal cu membrii de sindicat din Colegiul Național A care și-au dat acordul pentru promovarea cererii de chemare în judecată având ca obiect calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite din aplicarea Legii nr. 221/2008, adeverința nr. 4057/26.11.2009, din care rezultă că reclamantele, îndeplinesc funcția de administrator financiar.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304/1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursurile declarate de recurenții Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, și sunt întemeiate, urmând a fi admise ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Este întemeiată susținerea recurenților privind greșita interpretare a legii de către instanța de fond, care în mod eronat a reținut că dispozițiile Legii nr. 221/2008 nu sunt aplicabile în situația celor două reclamante în privința cărora acțiunea a fost respinsă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Metodologia pentru utilizarea funcției didactice auxiliare de administrator financiar (patrimoniu) și echivalarea acesteia cu funcțiile de specialitate prevăzute la cap. I lit. a) și c) din anexa nr. V/1 și cu unele funcții cuprinse în anexa nr. V/2 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002, cu modificările ulterioare, aprobată prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4847 bis din 1.10.2004, "funcția de administrator financiar (patrimoniu) se utilizează ca funcție didactică auxiliară în cadrul instituțiilor și unităților de învățământ, al unităților conexe și al altor unități subordonate Ministerului Educației și Cercetării, pentru activitățile care cuprind atribuții și sarcini cu specific financiar-contabil, normare salarizare, investiții, reparații, aprovizionare și administrative."
Funcția de administrator financiar (patrimoniu) este înscrisă la nr. 242 din Anexa nr. 3 Legii nr. 221/2008, prin menționata anexă fiind stabiliți coeficienții de multiplicare pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, după cum urmează: "valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 ianuarie - martie 2008 = 259,593 lei; valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 aprilie - septembrie 2008 = 275,168 lei; valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 octombrie - decembrie 2008 = 400,00 lei.
Prin urmare, având în vedere argumentele de drept în mod corect reținute de instanța de fond în cazul celorlalți reclamanți, care se susțin pe deplin și în privința recurentelor reclamante care îndeplinesc funcția didactică auxiliară de administrator financiar, astfel cum se atestă prin adeverința nr. 4057/26.11.2009 (fila 3 din dosarul instanței de recurs), Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursurile declarate de recurenții Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, și și să modifice în parte sentința civilă recurată în sensul admiterii cererii formulate de reclamantele și și obligării pârâților să calculeze și să vireze diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate de acestea și cele cuvenite, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu 1.10.2008, până la data pronunțării sentinței instanței de fond - 28.10.2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Celelalte recursuri sunt neîntemeiate, astfel încât restul dispozițiilor sentinței urmează a fi menținute.
În ce privește recursul formulat de recurentul Colegiul Național A, Curtea reține ca fiind lipsite de relevanță susținerile recurentului privind lipsa fundamentării Legii nr. 221/2008 sub aspectul resurselor financiare alocate fondului de salarizare al învățământului. Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale pretinse de reclamanți nu constituie un motiv să justifice nerespectarea unui drept recunoscut de lege, drept a cărui realizare poate fi obținută inclusiv pe calea acțiunii în justiție.
Nici cea de a doua critică nu poate fi reținută, câtă vreme prima instanță a soluționat cauza cu respectarea principiului disponibilității, pronunțându-se numai asupra cererilor cu care a fost învestită, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă.
Cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual în care se desfășoară judecata, instanța neavând posibilitatea de a modifica obiectul cererii.
Prin urmare, cum reclamanții nu au făcut referire la vreun procent de majorare, ci doar la coeficientul de multiplicare prevăzut, începând cu data de 1.10.2008, de Legea nr. 221/2008, după cum nici instanța nu a menționat în dispozitivul sau în considerentele sentinței atacate un asemenea procent, nu poate fi primită susținerea recurentului potrivit căreia s-ar putea crede că majorarea acordată este de 50%, iar nu de 37%, dispozițiile hotărârii ce trebuie aduse la îndeplinire fiind confuze sub acest aspect.
Nu poate fi reținută nici critica privind crearea unei discriminări inacceptabile între reclamanții cărora le-a fost admisă acțiunea și celelalte categorii de bugetari.
Astfel, a distinge nu înseamnă în orice situație a discrimina, la situații diferite fiind justificată aplicarea unui tratament diferențiat.
Nu orice diferență de tratament face a se reține starea de discriminare, ci numai acea diferență care se constată între persoane aflate în situații analoge, fără o justificare rezonabilă și fără să fie necesară într-o societate democratică.
Curtea constată că salarizare diferențiată a personalului didactic și didactic auxiliar a fost instituită în baza unor situații obiective diferite în raport de conținutul concret diferit al activității desfășurate.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia acțiunea a fost admisă retroactiv, față de data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2008 - 31.10.2008.
Cum, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c) din nr.OG 15/2008, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile înscrise la pct. 3 al articolului unic al Legii nr. 221/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, nu se poate reține aplicarea retroactivă a legii, atât vreme cât prin chiar dispozițiile sale se prevede acordarea majorărilor salariale de la data de 1.10.2008.
Și celelalte motive de recurs sunt nefondate.
Curtea reține că acțiunea a fost semnată de avocat, care a fost împuternicit să redacteze și să semneze cererea de chemare în judecată, precum și să reprezinte sindicatul în fața instanței, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise pe delegația depusă la fila 11 dosarului instanței de fond, semnată și ștampilată de reprezentantul Sindicatului Învățământului Preuniversitar
Tabelul nominal al membrilor de sindicat reclamanți - personal didactic și didactic auxiliar la Colegiul Național A, atestă atât calitatea acestora de salariați ai unității de învățământ, cât și calitatea de membri de sindicat care și-au dat acordul expres pentru a fi reprezentați în justiție de sindicat în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Organizațiile sindicale au dreptul de a introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor și de a-i reprezenta pe aceștia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor lor.
Sindicatul Învățământului Preuniversitar T poate sta în proces în baza art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 și poate să-i reprezinte în justiție pe membrii săi, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajator. Textul legal nu face distincție între organizațiile sindicale, astfel încât nu se poate reține că Sindicatul Învățământului Preuniversitar T nu ar fi putut să reprezinte în justiție salariații care și-au exprimat acordul în acest sens, cât timp s-a făcut dovada că salariații semnatari ai tabelului depus la dosar sunt membri ai sindicatului care a formulat acțiunea în justiție.
Curtea constată că este lipsită de temei și susținerea potrivit căreia Sindicatul Învățământului Preuniversitar T are structura unei federații, după cum neîntemeiată este și critica privind greșita reținere de către instanța de fond a calității reclamanților de membri de sindicat la data formulării cererii de chemare în judecată, câtă vreme unitatea de învățământ recurentă nu a adus nici o dovadă din care să rezulte, cel puțin în privința unora dintre reclamanți, pierderea calității de membru de sindicat între data semnării tabelelor nominale depuse la dosar și data înregistrării cererii la prima instanță.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la greșita acordare de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată pretinse de Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor decurgând din legislația muncii, contractele colective de muncă ori contractele individuale de muncă în fața instanțelor judecătorești, prin apărători proprii sau aleși.
Cum Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas uportat cheltuielile pentru angajarea apărătorului ales, ce i-a reprezentat în justiție pe reclamanți, acesta este îndreptățit la recuperarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului de la părțile căzute în pretenții, în conformitate cu dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, text legal căruia în mod corect prima instanță i-a dat eficiență.
Nefondate sunt și recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului
Astfel, Curtea constată că, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată cererea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului
Față de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, se reține că, în procesul alocării de fonduri pentru plata drepturilor salariale ale personalului didactic și personalului didactic auxiliar, Primarul este ordonatorul principal de credite, iar consiliul local aprobă bugetul local.
La propunerea primarului, consiliul local aprobă bugetul local, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, precum și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar, astfel încât nu se poate considera că nu există identitate între persoanele obligate în raportul juridic dedus judecății și recurenți, chiar dacă nu există raporturi de muncă între membrii de sindicat și consiliul local sau primar.
Câtă vreme prezentul litigiu este un conflict de muncă, ce se soluționează potrivit dispozițiilor speciale ale Codului muncii privind jurisdicția muncii, care se completează cu normele de drept comun înscrise în Codul d e procedură civilă, iar prevederile Legii nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, Curtea constată ca fiind lipsită de suport susținerea recurenților în sensul că acțiunea reclamanților nu putea fi admisă, întrucât nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul criticilor privind omisiunea reclamanților de a chema în judecată Ministerul Finanțelor, respectiv DGFP T, ca reprezentant al Statului, Curtea costată că, în procesul civil, reclamantul este acela care stabilește cadrul procesual în care se va desfășura judecata, cu respectarea principiului disponibilității.
Prin urmare, cum pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, astfel cum în mod corect a stabilit instanța de fond, se reține că nici această susținere nu poate fi primită.
În fine în ce privește cheltuielile de judecată, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut culpa procesuală a recurenților pârâți, care prin neîndeplinirea obligațiilor decurgând din lege au determinat salariații titulari ai drepturilor, reprezentați de sindicat, să promoveze prezenta acțiune.
Sub acest aspect, nu prezintă relevanță nici lipsa unui refuz expres cu privire la acordarea drepturilor salariale pretinse și nici modul în care pârâții s-au apărat în proces, câtă vreme, ca urmare a rămânerii în pasivitate a acestora, reclamanții nu și-au putut realiza drepturile recunoscute de lege.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul celor mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de către recurențiiColegiul Național Al. A, Consiliul Local al Municipiului AșiPrimăria Municipiului A- Instituția Primaruluiîmpotriva sentinței civile nr.1730 din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiInspectoratul Școlar Județean Tși Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat:, (), G, (), Popesci, și.
Admite recursurile formulate de către recurențiiSindicatul Învățământului Preuniversitar T,și împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamantele și și obligă pârâții către acestea să calculeze și să vireze diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu 1.10.2008, până la 28.10.2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red/Tehnored:
2 EX./ 25.01.2010
Jud. fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Bodea Adela Cosmina
