Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
- art. 50 alin.1 CCM -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 104
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, și, împotriva sentinței civile nr.1842/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenții reclamanți depunând împuternicirea avocațială, avocat, prezent fiind și recurentul reclamant, iar pentru intimata pârâtă a răspuns avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură s-a depus în termen procedural întâmpinare cu exemplar pentru comunicare, după care, se comunică apărătorului recurenților întâmpinarea, pentru a cărei observare nu se solicită un nou termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Dolj în totalitate, în sensul admiterii cereri introductive și acordarea drepturilor prevăzute de art.50 alin.1 din CCM.
Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Avocat pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.1842/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-,a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, -, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Petenții au fost concediați în temeiul art.65 și art.66 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării activității.
Conform art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2008 al, "la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere.
La alin.4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale Planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate rezultă că art.50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Din acest motiv, părțile care încheiat CCM, au înțeles să stipuleze la alin.4 al art.50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Mai mult, în Amendamentul la Planul social din 09.01.2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariațiilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
De altfel, părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Precizează astfel că în conformitate cu Planul Social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze,în funcție de vechimea în muncă de indemnizații de concediere, calculate conform art.50 din CCM. Au beneficiat de plăți compensatorii calculate însă la nivelul salariului brut aferent anului 2004, deși acesta fusese indexat la 1.01.2005. Indemnizația de concediere pe anul 2007 trebuia calculată luându-se în considerare salariul mediu brut pe anul 2007 de 2000 lei.
În ceea ce privește pachetul financiar acordat cu ocazia disponibilizării, drepturile prev.de art.50 din CCM trebuiau completate cu cele ale Planului Social, amendamentul la acesta fiind nul conform art.38 din Codul muncii, agentul economic fiind obligat să acorde și salariile prev.de CCM la art.50 și nu să le omită de la acordare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect că art. 50 din CCM instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin contractul colectiv de muncă, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia iar la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Așa se explică menționarea la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social.Folosirea termenului de completare nu înseamnă o cumulare a drepturilor stipulate de art.50 din CCM cu cele mentionate în Planul Social.În realitate este vorba doar despre un singur drept, dreptul la compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind detaliate în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, înAmendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voința comună a părților la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă
Potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil și în materia interpretării contractelor colective de muncă, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante", iar în problema cumulului indemnizațiilor de concediere reglementate de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă cu cele reglementate în Planul social părțile contractante și-au exprimat expres și neechivoc intenția atât la momentul redactării contractului colectiv de muncă, cât și prin amendamentele la Planul social.
Plata unei indemnizații de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispozițiile din Planul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Planului social sunt în mod evident mai favorabile salariaților concediați.
Este nefondată și critica privid modul de calcul al indemnizațiilor de concediere primite de recurenți cu ocazia disponibilizării,întrucât la data concedierii acestora, erau aplicabile prevederile Amendamentului la Planul Social/9.01.2006,potrivit cărora salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere,se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi,în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții reclamanții, -, și, împotriva sentinței civile nr.1842/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud. MP/25.01.2010
Tehn.red. IB /2 ex/
Jud F/ T și F
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
