Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1075/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1075
Ședința publică din data de 13 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă denumire SC SA) B - prin reprezentant legal Cabinet Avocatură și Asociații, cu domiciliul ales în B, sector 1, nr. 19,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 649 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna M, sat M nr. 14, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat G, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 157 din 13.06.2008, și intimatul-reclamant reprezentat de avocat, conform împuternicirii avocațiale din 13.06.2008 emisă de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SA B, depune la dosar un set acte, respectiv: adresa nr. 1231/17.03.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de; adresa nr. 46/01.04.2008 emisă de către Comisia Paritară a SC SA din 31.03.2008; Hotărâre dată de SC SA, adresa nr. 938/1.04.2008 emisă de SC către și Asociații; Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010; certificat de înregistrare mențiuni privind schimbarea denumirii recurentei în SA și Încheierea nr. 28702/02.04.2008, solicitând să se ia act că în prezent societatea recurentă nu mai are denumirea de SC SA ci SA, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalul București la data de 02 aprilie 2008.
Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de precizarea făcută de apărătorul recurentei-pârâte în sensul că noua denumire a acestei societăți este SA și nu SC SA B, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalului București la data de 02 aprilie 2008.
De asemenea, se ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SA B, având cuvântul arată că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații au beneficiat efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paște și
De asemenea, precizează că hotărârea comisiei paritare la nivelul SC SA din 6.11.2007 are putere obligatorie atât pentru SC cît și pentru salariați, reprezintă legea părților și nici o altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Totodată, menționează că prima instanță a pronunțat hotărârea fără a raporta solicitările reclamanților la valoarea salariului mediu de bază, așa cum ar fi fost corect, potrivit adresei nr. 938/1.04.208, ci raportându-se la valoarea salariului mediu brut. Așadar, prevederile art. 168 alin.2 din CCM își produc efectele și în cadrul contractelor negociate și semnate pentru anii următori, în sensul că aceste suplimentări cu titlu de prime Paști și C, odată incorporate în salariul de bază, din elementele variabile, considerate astfel deoarece sunt acordate numai în anumite condiții și la anumite perioade, au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent.
Pentru motivele învederate, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării recurentei la plata sumelor calculate la salariul net cu deducerea din drepturile datorate reclamanților a sumelor privind CAS și CASS.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, având cuvântul arată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005, întrucât din conținutul acestora rezultă că drepturile salariale suplimentare prevăzute la alin.1 se păstrează în fiecare an. Așadar, precizează că alin.2 al art. 168 din contractele colective de muncă se referă la procedura de plată a drepturilor salariale suplimentare pentru anul 2003, drepturi care nu privesc prezenta cauză și nu anulează drepturile prevăzute la alin.1, art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Totodată, menționează că susținerea recurentei în sensul că primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, plata efectuându-se prin Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, este infirmată de contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Față de motivele invocate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind temeinică și legală, sens în care depune la dosar concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 649 din data de 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA (în prezent " " SA) solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 5330,25 lei, din care 4851,50 drepturi salariale restante cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2006, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și suma de 479,25 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 649 din 21 februarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SA și admis acțiunea formulată de reclamantul, obligând pârâta să plătească acestuia drepturile salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C 2004-2006 în sumă brută de 4851,5 lei, ce va fi actualizată în raport de rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Prin aceeași sentința s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a apreciat că, așa cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 19.11.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Drept urmare, în baza disp.art.137 pr.civ. instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006-2007 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2005-2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
S-a mai apreciat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantei suplimentările salariale de C pentru anii 2004-2005 și Paști pentru anul 2005, drepturile salariale ale acesteia fiind în sumă de 3501,50 lei.
De asemenea, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea că începând cu 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă că aceste suplimentări au și fost introduse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția în sensul că în mod greșit tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece drepturile salariale pretinse de reclamant au fost prevăzute de CCM și în acest caz termenul de prescripție este de 6 luni conform art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Sub acest aspect recurenta arată că termenul de 6 luni este un termen de prescripție special care derogă de la termenul de 3 ani care este termenul general de prescripție prev. de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond, soluția este criticată pentru netemeinicie, pretinzându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamantului are la bază o pură speculație.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În conformitate cu disp. art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA.
Comparând cele două texte de lege rezultă că disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii au caracterul unei norme generale care se referă la toate drepturile și obligațiile cuprinse în CCM, iar disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială, derogatorie, pentru că se referă la drepturi salariale și despăgubiri indiferent de temeiul juridic, respectiv de izvorul acestora, caz în care termenul de prescripție de 3 ani privitor la drepturile salariale este deopotrivă aplicabil și în cazul în care acestea sunt prevăzute de lege, contractul individual de muncă ori contractul colectiv de muncă, fiind de neconceput ca pentru același tip de drepturi să existe termene diferite de prescripție.
Așa fiind, nu se poate accepta raționamentul invers al recurentei din primul motiv de recurs care se întemeiază pe ideea că de fapt termenul de prescripție de 6 luni este un termen special, deoarece termenul de prescripție avut în vedere de instanța de fond este cel de 3 ani prev. de art. 3 Decretul nr. 167/1958, omițându-se în mod deliberat textul art.283 alin. 1 lit. Codul muncii pe care, de fapt, l-a avut în vedere tribunalul.
Referitor la critica vizând modul de soluționare a cauzei pe fond, Curtea reține că într-adevăr părțile au negociat în contractul colectiv de muncă includerea primelor în salariile de bază, numai că nu s-a făcut de către recurentă nicio dovadă în sensul că negocierea ar fi fost și respectată, respectiv că sumele datorate cu titlu de primă se regăsesc în drepturile salariale efectiv încasate de către reclamantă.
În raport cu toate aceste considerente, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă denumire SC SA) B - prin reprezentant legal Cabinet Avocatură și Asociații, cu domiciliul ales în B, sector 1, nr. 19,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 649 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna M, sat M nr. 14, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./17.06.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
