Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU -

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 108/

Ședința publică din 29 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantele și, ambele cu domiciliul ales în comuna,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 541 din 3 aprilie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL,

Prin sentința civilă nr. 541 din 3 aprilie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, Ministerului Educației, Cercetării și T și a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin aceeași hotărâre, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală " ", Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul local al comunei, Comuna, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, obligând pârâții în solidar să le plătească fiecăreia sumele înscrise în adeverința anexată, reprezentând 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, cu titlu de spor de ecran, începând cu data de 1 februarie 2005 până la înregistrarea acțiunii și în continuare până la schimbarea condițiilor de acordare, cu actualizarea sumelor în raport de rata inflației.

În motivarea recursului s-a arătat că lipsa în cauză a unui buletin de determinare prin expertizarea locurilor de muncă nu putea să ducă la respingerea acțiunii, din moment ce s-a dovedit că datorită obligațiilor de serviciu reclamantele lucrează la calculator 50% din timpul de lucru. În ceea ce privește expertizarea la locul de muncă, s-a arătat că astfel de determinări au fost efectuate în mai multe județe, stabilindu-se că salariații care lucrează în activitate continuă la calculator prezintă o serie de acuze medicale, certificând că salariații sunt expuși unui risc real de îmbolnăvire profesională sau legat de profesie, iar concluziile la care au ajuns experții de la inspectoratele teritoriale de muncă și autoritățile de sănătate publică din acele județe, sunt valabile și pentru județul

Reclamantele au mai invocat faptul că Hotărârea nr. 4 din 28 martie 2008 Comisiei paritare patronat-sindicate din cadrul Inspectoratului Școlar Județean M, prin care s-a hotărât acordarea sporului de ecran începând cu 1 aprilie 2008, reprezintă recunoașterea implicită a temeiniciei acțiunii introductive.

Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, arătând că se opune admiterii recursului, întrucât nu există o prevedere legală care să prevadă pentru cadrele didactice "sporul de ecran".

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală " ", Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul local al comunei, Comuna, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T, au solicitat obligarea acestora la plata sporului de ecran în cuantum de 15% din salariul de bază, invocând faptul că sunt îndreptățite la acordarea acestui spor în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național, ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale HG nr. 281/1993.

Instanța de fond a reținut că deși atât prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ, cât și prin actele normative invocate se prevede posibilitatea acordării sporului solicitat de reclamanți, acordarea efectivă a acestui spor se poate face numai pe baza unor buletine de determinare prin expertizarea locurilor de muncă.

Din actele dosarului rezultă că reclamantele sunt angajate a unei unități de învățământ.

Conform prevederilor art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază pe lângă salarii, de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.

Prin art. 2 și art. 8 din HG nr. 281/1993 se prevede că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea poate fi acordat, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, condițiile de acordare a sporului fiind stabilite de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.

De asemenea, prin art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ se prevede că pentru prestarea activității în locuri de muncă grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații primesc printre altele sporuri la salariul de bază.

Prevederile la care s-a făcut referire constituie însă doar cadrul general pentru acordarea sporului pentru condiții vătămătoare (spor de ecran) solicitat de reclamante. Conform unor norme elaborate de Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Educației, Cercetării și T acordarea efectivă a sporului în discuție se poate face, astfel cum a reținut și instanța de fond, numai pe baza unor buletine de determinare prin expertizarea locurilor de muncă prin care se stabilește dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile pentru acordarea sporului, respectiv dacă personalul care lucrează în acele locuri de muncă este expus condițiilor vătămătoare sau periculoase.

În speță reclamantele nu au făcut însă o astfel de dovadă și în aceste condiții, în mod justificat instanța de fond a reținut că pretențiile formulate sunt nefondate.

În ceea ce privește hotărârea comisiei paritare la care s-a făcut referire în cererea de recurs, din actele dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 4 din 28 martie 2008, Comisia Paritară Patronat - Sindicate din cadrul Inspectoratului Școlar Județean M, luând în dezbatere și analiză aplicarea unitară a prevederilor legale referitoare la acordarea sporului de ecran, ca spor de toxicitate, conform HG nr. 281/1993 și prevederilor Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a hotărât că începând cu data de 1 aprilie 2008 conducătorii instituțiilor și unităților de învățământ din județul M vor lua toate măsurile legale și vor efectua toate procedurile prevăzute de lege, în scopul acordării angajaților care lucrează pe calculator, a sporului de ecran, într-un procent cuprins între 5 până la 15% la salariul de bază.

Din cuprinsul acestei hotărâri rezultă că acordarea sporului solicitat de reclamante se poate face doar după îndeplinirea procedurii prevăzute de lege, ceea ce presupune expertizarea locurilor de muncă pentru a se stabili dacă se justifică acordarea sporului de toxicitate (sporului de ecran), însă atâta timp cât nu s-a făcut dovada că s-au realizat demersurile pentru acordarea sporului respectiv potrivit legislației speciale, pretențiile reclamantelor nu pot fi admise.

În ședința publică din 8 ianuarie 2008, instanța, constatând că recursul declarat este semnat doar de reclamanta, a dispus citarea reclamantei, cu mențiunea să se prezinte în instanță în vederea semnării cererii de recurs sub sancțiunea anulării cererii, dar acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel în conformitate cu prevederile art. 133 Cod procedură civilă, instanța va proceda la constatarea nulității acestei căi de atac.

Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, instanța de recurs apreciază că sentința instanței de fond este legală și constatând că în speță nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs care pot atrage modificarea sau casarea sentinței atacate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de reclamanta urmează să fie respins ca nefondat și se va constata nulitatea recursului formulat de reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în comuna,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 541 din 3 aprilie 2008 Tribunalului Mureș.

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în comuna,-, județul M, împotriva aceleiași hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:;

-10.02.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Tg Mures