Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1093/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1093/
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 476/21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților reclamanți, precum și a intimaților pârâți onsiliul Local și Primăria Comunei.
Procedura este îndeplinită.
Se constată că la dosar au fost depuse cereri formulate de recurenții reclamanți pentru judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 476/ 2009, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, având ca obiect plata indemnizației lunare de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1 martie 2006, funcție de perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă și actualizarea sumelor datorate perioadei anterioare prezentei acțiuni cu indicele de inflație pe perioada dintre data scadenței și data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din copiile Dispozițiilor eliberate de către Primarul comunei și copiile contractelor individuale de muncă, rezultă că reclamanții sunt personal contractual și prin urmare li se aplică dispozițiile Codului muncii.
Instanța a reținut că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din lege, dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003 Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 prin care a fost completat Ordinul MI. nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9. 2, având următorul cuprins:,indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale."
Apoi, pct. 31.1 din Ordinul susmenționat definește categoria de " personal civil "avută în vedere, în sensul că din aceasta fac parte funcționarii publici și personalul contractual din MAI.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază care se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe baza de contract și salariaților civili, iar art.49 lămurește și înlătură unele lacune ale textului de lege (art. 13) în sensul că personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu ale cadrelor militare, beneficiază de prime, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere că prin Ordinul 496/2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa 1 la Ordinul. cu nr. 275/2002 care se referă la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare personalul civil din cadrul care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, și care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice este distinct de personalul civil al oricăror alte structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Prin urmare nu are relevanță că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul unei primării, deci în administrația locală, atâta timp cât nu se află în structura organizatorică a, astfel încât, pentru considerentele deja expuse, instanța a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile și reclamanților, în calitate de personal civil.
Consideră că sunt discriminați față de alți reclamanți care au același statut juridic cu al lor, însă au obținut aceste drepturi tot prin hotărâre judecătorească, practica instanțelor nefiind unitară.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că nu este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei, este descris în motivele de recurs, cat si la fond si nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, in cadrul primăriei Comunei iar organul executiv este Consiliului Local al acestei unități teritoriale administrative, cu reguli în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea personalului contractual din cadrul instituției. Dat fiind regimul juridic al statutului reclamanților, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Soluțiile de practică judecătorească invocate de recurenți au fost depuse în probațiune însă, practica judiciară nu este izvor de drept și nu poate impune pronunțarea unei soluții identice și în prezenta cauză. Doar în situația uniformizării practicii pe calea recursului în interesul legii, instanțele sunt ținute să respecte și să aplice deciziile pronunțate în acest scop.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile.
În baza art. 312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 476/2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. AP - 9.10.09
Dact. GG - 9.10.09
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu, Cristina Ștefăniță
