Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1130/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1130
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, G, G, împotriva sentinței nr. 2517 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții reclamanți, avocat a pentru intimata pârâtă SC SA, lipsind intimata pârâtă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege,
Se învederează că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimata pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
De asemenea, susține că participare la profitul anual al salariaților a fost stabilită prin actul adițional; depune în copie actul adițional.
Avocat a, pentru intimata pârâtă SC SA, pune concluzii de respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.2517 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a respins acțiunea privind pe reclamanții, G, G, -, și pe pârâții P, SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariați, o parte, iar altă parte, ai SC SA B, conform mențiunilor din carnetele de muncă, anexate la dosar.
Potrivit art. 139 din CCM pe anii 2004 - 2007 "Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu -.
Potrivit art. 236 alin. 2 din Codul munciis -a stabilit că " colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 salariați".
În alineatul 1 al aceluiași articol și în art. 3 alin. 3 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, negocierea colectivă are ca obiect salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă, iar inițiativa ei aparține, potrivit legii, patronatului.
De aici rezultă că, unicul nivel unde operează obligația de negociere este cel al angajatorului, iar numai pentru el se pot stabili obligații sub sancțiunea aplicării amenzii convenționale.
Cu privire la excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, invocată de pîrîta Federația Sindicatelor Libere și Independente P, instanța a apreciat că este neîntemeiată întrucât prin declararea unei acțiuni ca inadmisibilă se îngrădește dreptul la acces la justiție al persoanelor.
Cererea a fost considerată neîntemeiată, avînd în vedere durata CCM 2004 - 2007, precum și exercițiul financiar în care acest profit a fost distribuit conform hotărîrilor AGA, hotărâri care au putere de lege și care nu pot fi modificate în cadrul acestei acțiuni.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profit, pîrîtele SC SA și au invocat, în întîmpinare, excepția prematurității formulării acțiunii, motivată de împrejurarea că nu a fost negociată cota, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere, situație în care, se consideră că dreptul nu s-a născut.
Tribunalul a respins și această recepție, întrucît lipsa negocierilor cu privire la art. 139 din CCM la nivel de unitate, nu înlătură dreptul însăși, ci stabilește o vocație pentru salariat, iar instanța nu este în măsură ca în cadrul unui conflict de interese dintre părți, să stabilească drepturi salariale în condițiile acestui articol.
Apare inadmisibilă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - 13.03.2006, avînd în vedere dispozițiile aret. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea și pe fond, întrucât părțile nu pot fi obligate să negocieze clauze pentru CCM 2004 - 2007 cărei durată a expirat și pentru un exercițiu financiar s-a încheiat cu repartizarea profitului conform hotărîrilor AGA anexate la dosar, iar în cadrul unui conflict de interese nu se pot soluționa conflicte de drepturi salariale neachitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, atâta timp cât nu a acordat contravaloarea cotei de participare la profit drepturi aferente anului 2005-2007, constatând că acestea sunt premature.
Atâta timp cât aceste drepturi erau prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivelul anilor solicitați, drepturile erau deja născute în patrimoniul reclamanților recurenți și astfel instanța era datoare să verifice temeinicia acordării lor și nu să aprecieze asupra prematurității acestora.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Recursul se respinge.
Analizând motivele de recurs invocate, cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este nefondat și în baza art. 312.pr.civ. va fi respins.
Astfel, atâta timp cât nu avem stabilită, individualizată cota de participare la profit și nici întinderea fondului de premiere prin contractul de muncă, fie colectiv sau individual, nu se poate vorbi de existența unui raport juridic în care societatea se obligă la plata unui astfel de drepturi.
Obligația prevăzută în CCM, de a se stabili acordarea unor beneficii salariaților, reprezentând cota de participare la profit nu se confundă cu obligația de plată a acestora, întrucât prima are la bază o obligație de a face pentru patronat și sindicate, de a negocia un anume drept, pe când cea de-a doua presupune existența acelor negocieri prin concretizarea dreptului, ce a format obiectul înțelegerii părților.
Constatând astfel că, recurenții reclamanți nu sunt beneficiari a unui drept bănesc reprezentând cota de participare la profit în condițiile art. 154 și urm. Codul muncii, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenți.
Nici celelalte critici nu sunt întemeiate, neputând reprezenta motive de casare sau modificare din cele expres și limitativ prevăzute de lege și nici motive de ordine publică, așa cum prevede art.306 alin.2 pr.civ.astfel că în temeiul art.312 pr.civ.
recursul se va respinge,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, împotriva sentinței nr. 2517 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./ex.2/05.03.2010
/ și
I
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
