Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1140/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1140/2009-
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat Eugenia | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat derecurenta pârât SC SA ). cu sediul în B sector 1 str. G- nr. 11 bis și în B sector 1 str. - - nr. 19 etaj 3. 7, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în de -/A județul B, împotriva sentinței civile nr. 85/LM/2009 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.85/LM/2009 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisăacțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta B (fosta A)
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante aferente sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2005-2007 reprezentând câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare, în funcție de perioada in care acesta și- desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data la care acestea erau datorate si până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut, analizând actele și lucrările dosarului, că reclamantul a avut calitatea de salariat al unității pârâte conform mențiunilor efectuate în carnetul de muncă depuse la dosar, desfășurând activitatea la punctul de lucru.
În temeiul raporturilor juridice de muncă existente între părți și invocând dispozițiile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de pentru anii 2005-2007.
Apărarea unității pârâte exprimată prin întâmpinarea depusă a fost în sensul că drepturile solicitate de către reclamant au fost incluse în salariul de bază al acestuia.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004, stabilește la art. 168 al. 1 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C angajații actual, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, iar la al. 2 al aceluiași articol s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările prevăzute la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate de.
Așa cum rezultă din extrasele depuse la dosar ale contractelor colective de muncă pe unitate pentru anii 2005- 2006 și 2007, dispozițiile art. 168 al. 1 au fost menținute însă al. 2 al art. 168 fost modificat în forma "în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 la nivel de unitate, stipulează în mod clar că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, dispoziții cuprinse de art. 168 al. 1 și menținute.
Astfel că, dacă părțile contractante nu ar fi convenit acordarea acestor drepturi pe anii 2004- 2007, pe lângă salariile cuvenite angajaților, acestea nu ar fi fost prevăzute de dispozițiile art. 168 al. 1 sau dacă ar fi urmărit includerea acestor drepturi suplimentare în salariul de bază, ar fi modificat clauza contractuală prevăzută de art. 168 al. 1 din contractul colectiv de muncă, însă această clauză a fost menținută. Totodată al. 1 al art. 168 prevede și obligativitatea unor negocieri prealabile cu în vederea stabilirii concrete, modalitatea de acordare, condiții, criterii și beneficiari, însă rațiunea clauzei contractuale a fost de acordare a anumitor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C și nu de a modifica salariul de bază.
În ceea ce privește interpretarea dată de Comisia Paritară a SC SA a cărei argumentare este în sensul că aceste drepturi au devenit parte a salariului de bază și nu s-a impus a fi individualizate, nu poate fi avută în vedere de către instanță, deoarece reprezintă o modificare a clauzei contractuale și prin această interpretare s-ar ajunge la schimbarea naturii acestor drepturi suplimentare, iar rațiunea clauzei contractuale a fost în sensul de a se acorda anumite drepturi suplimentare la anumite evenimente și nu de a se modifica salariul de bază și aceasta se desprinde și din dispozițiile contractului colectiv de muncă, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea naturii concrete, modalitatea de acordare, condiții, criterii și beneficiari, prevedere care nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi urmărit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază, mai mult aceste negocieri nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc.
În contextul tuturor acestor considerente și având în vedere dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, potrivit cărora "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", coroborate cu dispozițiile art. 9 din Contractul colectiv de muncă la nivel de care arată că "interpretarea clauzelor prezentului contract colectiv de muncă se va face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează conform principiilor dreptului muncii (acesta fiind reglementarea specială), în favoarea salariatului, instanța a apreciat întemeiată acțiunea formulată de reclamant, admițând-o și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante aferente sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2005-2007 reprezentând câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare, în funcție de perioada in care acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru o justa și completă despăgubire având in vedere devalorizarea continuă a monedei naționale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs SC SA (fostă SERVICE) B, solicitând admiterea acestuia și respingerea cererii formulată de reclamantul ca neîntemeiată.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru rezolvarea greșită a cererii cu care a fost sesizată.
Astfel, recurenta invocă în motivele de recurs că instanța de fond nu a judecat practic pricina, întrucât a înțeles greșit ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adausurilor de tot felul, inclusiv a primelor de sărbători; nu s-a ținut cont de apărarea actualei recurente de la fond, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază de vine componentă în structura sa.
Recurenta face trimitere la motivările similare ale instanțelor din dosarele inițiale ale și la faptul că nu s-au avut în vedere înscrisurile doveditoare emise de MINISTERUL MUNCII privind semnificația includerii ca principiu în salariul de bază a primelor, instanța de fond nesocotind regulile și principiile de drept, în opinia sa.
Ultimul motiv invocat se referă la atacarea hotărârii la forumurile internaționale.
S-au invocat în drept prevederile articolului 299, articolului 3021,articolului 303 aliniatul 1 și articolului 3041Cod de procedură civilă, cu raportare la prevederile articolelor 80 și 81 aliniatul 1 din Legea nr. 168/1999.
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile articolului 312 aliniatul 1 și articolului 3041Cod de procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond nu sunt întemeiate.
Corect a reținut instanța de fond că reclamantul în calitate de salariat al pârâtei recurente este îndreptățit la suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C și pe anii 2005 - 2007, primele de sărbători, astfel cum a solicitat acesta în acțiune, în baza probatoriului administrat în cauză - în primul rând contractele colective de muncă și actele adiționale la acestea.
Cu privire la contractele colective de muncă la nivel de unitate din anii 2004-2007, acestea stipulează la articolul 168 aliniatul 1 acordarea către salariații unității, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, a unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, iar cu 15 zile înainte de fiecare eveniment de acest fel, pe baza negocierilor patronat - sindicat, urmează să se stabilească valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii acestora, iar la aliniatul 2 se menționează că în anul 2003 suplimentările salariale susmenționate, de la aliniatul 1, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Aceste dispoziții au fost menținute în toate contractele colective de muncă pe anii următori, inclusiv în actele adiționale la contracte, cu o mențiune la actul adițional nr. 3 la contractul de muncă încheiat la 03 mai 2006, la punctul 36 se stipulează că articolul 168 aliniatul 2 va avea următorul cuprins: "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al articolului 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Nu se poate reține apărarea recurentei în sensul că de la acea dată aceste suplimentări au fost introduse în salariu, câtă vreme, pe de o parte articolul 168 aliniatul 1 n-a suferit nici o modificare în aceste contracte, iar pe de altă parte, sintagma "în anul 2003" nu este aceeași cu "începând cu anul 2003", mai ales că se și prevăd anumite negocieri privind acordarea unor astfel de drepturi, practic stimulente.
Conform articolului 236 aliniatul 4 din Codul muncii, respectiv articolului 7 aliniatul 2 din Legea nr. 130/1996 - privind contractul colectiv de muncă, "Contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", cu raportare la prevederile dreptului civil comun, articolul 969 Cod civil.
Așadar, doar contractele colective de muncă, respectiv actele adiționale la acestea, pot stabili sau modifica clauze privind condițiile de muncă, salarizarea și alte drepturi pentru salariat, doar acestea urmează a fi înregistrate la Direcțiile Teritoriale de Muncă și Protecție Socială din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, producând efecte doar de la data acestei înregistrări. Conform articolului 243 din Codul muncii, executarea contractelor este obligatorie pentru părți, urmând a fi atrasă răspunderea pentru partea care nu-și execută obligația asumată prin contract.
Astfel cum am arătat, unele clauze din contractele colective de muncă pot fi modificate, aspect stipulat de articolul 244 Codul muncii, dar numai pe parcursul executării lui și în condițiile legii. Ori, astfel cum am arătat, pentru anii 2005 - 2007 nu s-a convenit în acest fel și, în atare condiție, o hotărâre a Comisiei paritare din anul 2007 oricum nu poate modifica în general clauze din contracte și, cu atât mai mult, clauze din contracte anterioare.
Sub acest aspect, corect a reținut instanța de fond că hotărârea Comisiei paritare nu poate fi avută în vedere, deoarece reprezintă o modificare a clauzei contractuale, ori aceasta, așa cum am arătat, se poate face doar prin contract sau act adițional la contract, acest aspect fiind reținut și din corespondența purtată cu Direcția teritorială de Muncă și Protecție Socială.
Mai mult, articolul 9 din Contractul Colectiv de Muncă - fila 49 dosar fond - prevede că interpretarea clauzelor din contract se face prin consens, iar dacă acesta nu se realizează, clauza se interpretează conform principiilor dreptului muncii în favoarea salariatului și nu în defavoarea sa, cum susține partea recurentă.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, acesta nu este întemeiat. Chiar dacă nu a făcut trimitere expresă la una sau alta dintre probele administrate de părți, nu se poate conchide în sensul nepronunțării, instanța fiind obligată să coroboreze întreg probatoriul administrat și să țină seama de pe de o parte de dispozițiile legale în ordinea priorității lor juridice, cât și de prevederile contractului colectiv de muncă emis în baza unei legi și care exprimă voința părților, care la rândul ei este lege pentru părți, astfel cum am arătat mai sus (articolul 7 aliniatul 2 din Legea nr. 130/1990 și articolul 236 aliniatul 4 din Codul muncii ).
Articolul 304 Cod procedură civilă prevede că modificarea sau casarea unor hotărâri în recurs este admisibilă numai pentru motive de nelegalitate, detaliind de la punctul 1 la punctul 9 aceste situații, ori motivul invocat de recurentă nu se încadrează în nici unul din acestea. De altfel, este o corespondență purtată de casa de avocatură cu Ministerul Muncii și Egalității de Șanse - Direcția de Politică, la dosarul de fond la filele 30-32 regăsindu-se răspunsul acestui minister, unde se și precizează că este vorba despre o opinie raportat la solicitarea petentei la o speță prezentată de aceasta, nu rezultă din înscrisuri în ce mod și cu ce prevederi din contractul colectiv de muncă a fost întocmită solicitarea, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi vorba despre o interpretare nu ar putea trece peste prevederile exprese din contractul colectiv de muncă.
Nu poate fi vorba în cauză nici de intervenirea novației, novație ce constituie unul din modurile de transformare a obligațiilor, alt motiv invocat de recurentă.
, astfel cum este prevăzută în Codul civil - articolele 1128 - 1134, este de fapt o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă înlocuind-o cu o altă obligație, acest lucru neînsemnând încetarea efectelor sale ci doar transformarea într-un alt raport juridic obligațional.
Din motivarea recursului s-ar înțelege că recurenta ar invoca novația obiectivă, care constă în schimbarea obiectului sau cauzei raportului juridici obligațional, ori, în cauză nu se poate reține nici o transformare, nici un element nou față de vechea obligație în contractele de muncă pe anii 2005-2007. Pe de altă parte, novația trebuie să îndeplinească pe lângă toate condițiile de valabilitate ale contractelor și unele specifice, printre care, nașterea unei obligații noi, valabile, care să conțină așadar un element nou, intenția părților de a, deoarece conform articolului 1130 Cod civil, novația nu se prezumă, aceasta trebuie să rezulte explicit din actul încheiat. Ori, nici unul din aceste elemente nu se regăsesc în prezenta cauză. Astfel cum am arătat, părțile au stipulat expres în contractul colectiv de muncă, că sumele respective sunt incluse în salariu "în anul 2003," nicidecum "începând cu anul 2003" și, mai ales, faptul că în fiecare contract colectiv de muncă anual se specifică acordarea acestor suplimente salariale (articolul 168 aliniat 2, respectiv aliniat 1 din Contractul Colectiv de Muncă). Toate contractele și actele adiționale care, astfel cum am arătat, consfințesc voința părților constituind așadar lege pentru acestea, au forță probantă incontestabilă fiind supuse înregistrării și nu prevăd nici un mod de transformare a vechii obligații în alta nouă.
Un alt motiv invocat, referitor la motivarea unor hotărâri de acest gen de către instanțe, pe lângă faptul că nu se încadrează nici acesta în prevederile articolelor 304 și 3041Cod de procedură civilă, excede controlului instanței de recurs, iar pe de altă parte, fiind vorba de cauze similare, este normal ca atât poziția părților cât și motivarea instanțelor să fie similară sau asemănătoare, toate aceste acțiuni având același obiect și cauză.
Nici ultimele motive de recurs nu se circumscriu prevederilor articolelor 304 și 3041Cod de procedură civilă, oricare persoană are liberul acces la justiția națională și internațională, drept conferit atât de Constituția României la articolele 21 și 148, cât și de tratatele și acordurile internaționale la care România a aderat sau le-a semnat.
Față de cele mai sus expuse, în cauză nefiind incidente dispozițiile articolului 304 și 3041Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că partea intimată nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor articolului 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta pârât SC SA ). cu sediul în B sector 1 str. G- nr. 11 bis și în B sector 1 str. - - nr. 19 etaj 3. 7, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în de -/A județul B, împotriva sentinței civile nr. 85/LM/2009 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: PA/16.07.2009
Complet fond: Fl,
în 2 ex.: /16.07.2009
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Moșincat Eugenia
