Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1147/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1147
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.3317/12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimata pârâtă, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat concluziile scrise depuse de către recurenții reclamanți, prin serviciul arhivă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3317 de la 12 octombrie 2009 respins excepția invocata de pârâtă privind nulitatea cererii de chemare in judecata si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
A respins acțiunea formulată de reclamantii, împotriva pârâtei
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de aceeași pârâtă în sensul că sunt aplicabile în speță dispozițiile art 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, conform cărora termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, instanța a reținut următoarele:
Dispozițiile art 283 alin1 lit c din Codul Muncii se referă la termenul de 3 ani aplicabil de la data nașterii dreptului material la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar prevederile lit e ale aceluiași articol se referă la termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că legiuitorul a avut în vedere ca lit e să reglementeze situația generală a neexecutării clauzelor contractuale iar când neexecutarea se referă la drepturi salariale sau despăgubiri să fie incidentă lit a art 283 alin 1.
Cu alte cuvinte, instanța a reținut că, sub aspectul drepturilor salariale de orice natură rezultate din contractele colective sau individuale de muncă, sunt incidente prevederile art. 283 alin1 lit c din Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani și nu aceleia de 6 luni invocate de pârâtă și prevăzute la art 283 alin 1 lit e din Codul Muncii.
In privința excepției nulității cererii de chemare in judecata, aceasta a fost respinsa cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor art. 133 al. 1.proc. civ:" Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului obiectul ei sau semnătura, va fi declarata nula."
Intr-adevăr, arătarea obiectului cererii de chemare in judecata este o condiție esențiala a acesteia iar lipsa obiectului face ca acțiunea in justiție sa fie nula.
In cauza de fata, reclamanții au arătat ca solicita drepturile bănești constând in prima aferenta sărbătorii de pentru anul 2007, prevăzută de art. 168 al. 1 din CCM /2007.
Obiectul cererii de chemare in judecata reprezintă ceea ce pretinde reclamantul respectiv dreptul a cărui realizare tinde sa o obțină in judecata iar in cauza de fata acesta este bine definit si formulat asemenea cum apare el înscris in contractul colectiv de munca.
Susținerea pârâtei in sensul ca nu s-a precizat obiectul cererii prin aceea ca lipsește cuantumul exact al drepturilor solicitate nu poate fi primita in apărare întrucât reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile unui articol din CCM, art. 168 din CCM /2005, 2006, 2007, in care este determinat exact cuantumul drepturilor solicitate in cauza de fata si de care pârâta are cunoștința, fiind parte a CCM. Este vorba despre un salariu de baza mediu pe unitate.
Mai mult decât atât, calculul concret al sumelor cuvenite este un atribut al intimatei prin serviciul contabilitate
Petentii sunt salariati ai intimatei asa cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetul de munca ale acestuia.
Unul din temeiurile juridice contractuale invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și Gaze, potrivit cărora:
Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
De aceea, instanța de fond trebuia să analizeze modalitatea concretă în care s-a negociat acordarea acestui drept la nivelul angajatorului-pârât.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
S-a constatat astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Este adevărat că, potrivit art. 243 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, în speță fiind respectate dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze.
Potrivit art. 982 din Codul civil, toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Pe de altă parte, prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, a fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
1.În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
2.Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia: "fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
În consecință, instanța a respins excepția prescriptiei dreptului material la actiune si exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata și a respinge actiunea formulata de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs relcmanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată de către recurenții-reclamnanți, cu mențiunea că în anul 2007 acest drept nu mai era reținut în cuprinsul CCM încheiat la nivel SA valabil pentru anul 2007, având în vedere că în forma dată prin Actul adițional înregistrat la B sub nr. 1093/22.02.2008 intimata nu mai este titulara acestei obligații și astfel nu mai există temei contractual.
Au mai arătat recurenții că textul art. 168 din CCM se păstrează în același conținut ca și în contractele precedente până la sfârșitul anului 2007 inclusiv pentru Cul anului 2007.
Recurenții consideră că instanța de fond a fost în eroare cu privire la acordarea drepturilor pentru Cul anului 2007, confundând-o cu prima de Paști 2008.
Solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul acordării drepturilor bănești cuvenite, reprezentând diferențe salariale constând în prima de C pentru anul 2007.
Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 168 din CCM salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004 -2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1.
2 al art. 168 fost însă modificat în sensul că " în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Urmare a acestor modificări ale alin. 2 din art. 168, societatea pârâtă nu a mai acordat recurentei reclamante, în cursul anului 2007 suplimentările salariale de C, prevăzute la alin. 1 al art. 168 din CCM.
Coroborând dispozițiile art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM pentru anii 2005 - 2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale CCM la nivel de SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004 - 2007 aceste suplimentări salariale nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă că în redactarea art. 168 alin.1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază al fiecărui angajat, iar prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute în art. 168 din CCM al din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentați ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999 CCM este convenția încheiată între Patronat sau Organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că, poate intervenii modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrări sau la o altă dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art. 31 din Legea nr. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuie îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de unitate s-a realizat pe parcursul derulării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și că astfel produce efecte.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, intimata pârâtă recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Intimata pârâtă nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salariul recurenților - reclamanți, deoarece analizându-se carnetul de muncă, se constată că, creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu brut pe, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentarea de C 2007.
În considerarea celor prezentate Curtea constată că, instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 168 alin. 2 din CCM pe anii 2004 - 2007, deoarece voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003, astfel încât va fi admis recursul și modificată sentința în sensul că se admite acțiunea și va obliga pârâta către reclamanți la plata primei aferentă Cului 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.3317/12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți.
Obligă pârâta către reclamanți la plata primei aferentă Cului 2007.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 3: Marin Panduru - - |
Grefier, - - |
19.02.2010
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
