Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1159/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1159
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier: - -
.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA EXPLOATAREA MINE -, împotriva sentinței civile nr. 1992/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1992 de la 25 martie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu intimata C Energetic A- Exploatarea Mine -.
A obligat pârâții la plata către reclamant a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pe perioada 2005-2007 și la plata diferenței dintre prima de vacanță cuvenită pe anul 2008 și suma de 1000 lei primită de reclamant.
A obligat pârâții la plata către reclamant a contravalorii drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pe perioada 2005-2007 și a primelor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007.
A obligat pârâții la plata către reclamant a diferențelor dintre prima de C cuvenită pe anii 2005, 2006, 2007 și sumele de 180 lei, 460 lei, respectiv 600 lei primite pe aceeași perioadă.
A respins capătul de cerere privind plata salariilor cuvenite la pensionare, în anul 2008 și la plata sumei de 200 lei cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției parțiale, invocată de pârâtă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 124 din la nivelul ramurii pentru anul 2005, care prevede că indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu, sens în care, se apreciază că raportat la această prevedere se dă posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu de odihnă, cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, situație față de care s-a respins excepția invocată.
Cât privește fondul cauzei, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 238 din Codul Muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiate cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul Muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că intimata face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, pârâta, pentru anii 2005, 2006, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Având în vedere că drepturile bănești solicitate de reclamant sunt drepturi câștigate prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi este nulă, sens în care s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, 2007 și la plata diferenței dintre prima de vacanță cuvenită pe anul 2008 și suma de 1000 lei primită de petent.
Conform dispozițiilor art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze,Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna - iarna ), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Mai mult decat atat, potrivit disp.art.243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a considerăat că, pârâta nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, in cuantum de un salariu minim pe ramura.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata contravalorii ajutorului reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și prima de Paști pe perioada 2005-2007.
Având în vedere că reclamantul a primit sume de bani cu titlu de primă de C pe perioada 2005-2007, instanța a obligat pârâta la plata diferențelor dintre prime de C cuvenită și sumele de 180 lei, 460 lei, 600 lei primite de reclamant în perioada 2005-2007.
A fost respins capătul de cerere privind plata salariilor cuvenite la pensionare, în 2008, întrucât reclamantul a primit suma de 11280 lei așa cum rezultă din anexa 1, pag 16 din dosar.
A fost obligată pârâta și la cheltuieli de judecată în baza art. 274 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC Energetic SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că acțiunea este prescrisă, cel puțin parțial. Dispozițiile legale invocate au fost greșit interpretate de instanță, motiv pentru care se impune reținerea acestei excepții, conform art. 143 alin.5 Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 124 din CCM la nivel de ramură.
Cu privire la prima de vacanță 2008, prima de C 2005, 2006 și 2007, aprovizionare toamnă -iarnă 2007 și prima Paști 2007, aceste drepturi au fost acordate neputându-se efectua o nouă plată sau eventuale diferențe, sumele cele corecte.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.123 din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 53346/06/25.04.2000 din contract colectiv de munca la nivel de ramura energie, termica, petrol, gaze, cu modificările si prelungirile ulterioare aduse prin acte adiționale nr.1/2001, nr. 2/2002, nr. 3/2003, nr. 4/2003, nr.5/2004, nr.6/2005, pe lângă indemnizația aferenta concediului de odihna salariații vor primi o prima de vacanta de minimum 75% din indemnizația bruta de concediu de odihna, astfel încât acest ajutor in valoare sa nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu in valoare.
Potrivit art. 124 din contract, indemnizația de concediu de odihna si prima de vacanta se plătesc, de regula, la cererea salariatului, înainte de plecarea in concediu.
Aceleași prevederi au fost preluate si in contractul colectiv de munca nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit in 2007 prin actul aditional nr.1.
Potrivit rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Apărarea unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva, astfel că salariaților li se cuvenea plata drepturilor prevăzute de art. 123 și art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC SA EXPLOATAREA MINE -, împotriva sentinței civile nr. 1992/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.02.2010
Red.jud.M-
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
