Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1162/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1162
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.3001/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3001 de la 01 iulie 2009 respins acțiunea formulată reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală, Consiliul Local, județul
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic se prevede că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Se poate observa că legea specială face referire la premii și alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prevederile nr.OUG146/2007 se aplică funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic și consular al României, precum și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Coroborând dispozițiile legale invocate mai sus, instanța a reținut că, pentru categoria profesională a cadrelor didactice, nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a primei de vacanță întrucât legea specială la care face trimitere nr.OUG146/2007 în situația altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu, în speță statutul cadrelor didactice, nu prevăd expres sintagma "primă de vacanță", ci face vorbire de premii și alte drepturi, fără a enumera aceste drepturi.
În plus, conform dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, premiile și alte drepturi cuvenite personalului didactic trebuie prevăzute concomitent în lege și în contractul colectiv de muncă al respectivei categorii profesionale, condiție care nu este îndeplinită în situația cadrelor didactice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
Finanțarea unităților de învățământ special de stat se asigură din bugetul consiliului județean, conform art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995.
Asupra fondului, recurenta, după citarea dispozițiilor legale invocate ca temeiuri ale cererii de chemare în judecată, susține că dispozițiile legale care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituția României privind dreptul la negocieri colective.
Mai susține că, potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată de contractele colective de muncă la nivel național și la nivelul învățământului.
În ceea ce privește problema fondurilor proprii, acestea sunt veniturile proprii ale consiliilor locale. În condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna admiterea ideii că o clauză contractuală negociată ar putea rămâne fără efect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Se constată astfel că, în mod greșit, recurentul susține că reprezintă un izvor al drepturilor pretinse, reglementarea convențională la nivel național trimițând în mod expres la contractele colective la nivel inferior. Cu alte cuvinte, pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
Criticile recurentei privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, critica recurentei este de asemenea nefondată, întrucât la dosar au fost depuse toate înscrisurile probatorii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.3001/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 3: Marin Panduru - - |
Grefier, - - |
18.02.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
