Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1173/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1173
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, cu sediul în Târgoviște, str.-, județul D, împotriva sentinței civile nr.598 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, în propriu, cât și în calitate de reprezentant al reclamanților, toți domiciliați în Târgoviște, str. - -,.18,.A,.3,.8, județul D, intimații-pârâți Consiliul Județean D, cu sediul în Târgoviște, nr.1, județul D, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1 - 3,.2, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, consilier juridic, intimata-reclamantă, personal, în propriu, cât și în calitate de reprezentant al celorlalți intimați-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând prin cererea de recurs și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata-reclamantă depune la dosar note scrise și înscrisuri, respectiv cartea de identitate și certificatul de căsătorie, în copie, din care rezultă că în prezent se numește. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă declară că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat în cauză, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, consilier juridic, critică soluția instanței de fond întrucât a creat confuzie între ceea ce însemnă domeniu de activitate și categorie de personal.
Astfel, în interpretarea art.1 alin.1 din nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, instanța de fond a considerat, în mod eronat, că prima de concediu este un drept salarial corespunzător domeniului de activitate al instituției ce o reprezintă, drept de care pot beneficia toți salariații, indiferent de categoria din care fac parte.
Domeniul de activitate specific este cel de asistență socială, domeniu în care funcționează două categorii de personal: personal contractual și funcționari publici, fiecare dintre cele două categorii având drepturi reglementate prin acte normative distincte.
Ca o exemplificare, precizează că toți salariații din cadrul instituției beneficiază de un spor de 15 % în temeiul art.8 lit.b din nr.HG281/1993.
Apreciază că protecția socială a salariaților nu a fost încălcată întrucât protecția socială o reprezintă dreptul la concediu, ci nu indemnizația primelor de concediu.
Deoarece nu există o lege specială pentru personalul contractual din administrația publică care să prevadă în mod expres acordarea primei de concediu, apreciază că aceștia nu beneficiază de acest drept. În ce privește decizia în interesul legii privind acordarea primei de concediu consideră că putea beneficia și această categorie de personal dacă era prevăzut în Contractul colectiv de muncă. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor expuse pe larg în conținutul notelor scrise, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, prima instanța făcând o aplicare corectă a prevederilor nr.OUG24/2000, Legii nr.272/2004, art.6 alin.2 din Codul muncii, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1445/120/05.02.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamanții, și în calitate de salariați ai Consiliului Județean D în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului - Complexul de Servicii Sociale Casa - reprezentanți prin, au chemat în judecată Consiliul Județean D, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Complexul de Servicii Sociale Casa și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună obligarea primelor două pârâte la plata primelor de concediu cuvenite pentru anii 2001-2007, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, actualizate cu coeficienții ratei inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, din anul 2001, dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv prin acte normative temporare. Funcționarilor publici de la aceeași instituție din județ, dar și din țară, li s-au admis astfel de cereri, drepturile lor fiind recunoscute în condițiile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Prin OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual se face referire la drepturi salariale ce pot fi acordate pe baza legislației corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
La termenul din 29.02.2008 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat lipsa calității procesuale pasive arătând că această instituție nu poate fi citată în calitate de pârâtă, întrucât are calitatea de expert și își prezintă poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin încheierea din 11.03.2008 secția comercială și de contencios administrativ a transpus cauza la completul specializat în conflictele de muncă, întrucât obiectul cererii îl constituie un litigiu de muncă.
La 27.03.2008 Consiliul Județean D formulează întâmpinare prin care s-a invocat lipsa calității procesuale pasive întrucât Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D funcționează ca instituție publică de interes județean cu personalitate juridică și nu mai există raporturi de serviciu cu Consiliul Județean.
De asemenea, personalul contractual nu beneficiază de dispozițiile Legii 188/1999.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D formulează întâmpinare la 10.03.2008 solicitând respingerea acțiunii întrucât reclamanții nu beneficiază de dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
OUG 146/2007 prevede că numai funcționarii publici, cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular beneficiază de prima de concediu de odihnă, în baza legilor speciale.
S-au depus la dosar, de către reclamanți precizări prin care se arată că în prezent Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pentru anul 2007 nu mai prevede suspendarea acordării primelor de concediu pentru funcționarii publici, astfel încât dreptul recunoscut de Legea 188/1999 își produce efectele de la data suspendării lui.
S-au depus sentințe civile pronunțate de această instanță în aceeași materie, respectiv sentința 1102/14.11.2007 și 918/5.10.2007.
Prin sentința civilă nr.598 din 10 aprilie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamanții, și în calitate de salariați ai Consiliului Județean D, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Complexul de Servicii Sociale Casa - reprezentanți prin în contradictoriu cu Consiliul Județean D, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Complexul de Servicii Sociale Casa și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligând pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2001-2007, reactualizate cu coeficientul de inflație la momentul plății, admițându-se excepțiile formulate și constatându-se lipsa de calitate procesuală pasivă a Consiliului Județean D și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că din actele dosarului rezultă că reclamanții sunt angajați cu contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată.
Conform art.1 alin.1 din OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar "pentru activitatea desfășurată" personalul contractual primește un salariu de bază precum și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare corespunzător fiecărui domeniu de activitate".
Potrivit art.105 alin.1 din Legea nr.272/2004, serviciul public specializat pentru protecția copilului, existent în subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale precum și serviciul public de asistență socială de la nivelul județelor și sectoarelor municipiului B s-au reorganizat ca Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Așadar, fiind o instituție derivată din Serviciul Public Specializat pentru Protecția Copilului existent în subordinea Consiliului Județean rezultă că domeniul de activitate este cel aferent Consiliului Județean iar legea specială care reglementează salarizarea personalului Consiliului Județean D este Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Conform alin.2 din art.105 din Legea nr.272/2004, C preia în mod corespunzător funcțiile Serviciului Public de Asistență Socială de la nivelul județului.
Art.5 din HG 1434 din 02.09.2004 pentru aplicarea legii 272/2004 prevede că personalul serviciilor publice reorganizate potrivit alin.1 se preia de Direcția Generală și se consideră transferat în condițiile legii, iar la art.8 se stipulează că finanțarea direcției generale se va asigura din bugetele locale ale județului.
Serviciile publice de asistență socială organizate în baza HG 90/2003 și aflate în subordinea Consiliului Județean au luat ființă prin redistribuirea personalului existent în cadrul celui din urmă, conform art.4 alin.1 fără să se precizeze dacă era vorba de personal contractual sau funcționari publici.
Personalul existent a fost încadrat ca personal de specialitate cu diverse calificări.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii care consacră pentru toți salariații principiul potrivit căruia: pentru muncă egală, retribuție egală, prev. și în art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Fiind vorba de un personal transferat și salarizat la acest moment din bugetele locale ale județului, acesta nu poate avea un regim inferior celui care era încadrat în serviciul public specializat pentru protecția copilului, aflat în subordinea consiliului județean și redistribuit din personalul existent în cadrul acestuia.
S-a avut în vedere și faptul că art. 6 din Legea 188/1999 prevede excepțiile de la lege, anume personalul căruia nu i se aplică statutul funcționatului public și de la care nu sunt exceptate persoanele încadrate în serviciul public specializat pentru protecția copilului, astfel că reclamanții pot fi asimilați personalului salarizat în baza Legii 188/1999.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului pârâta a învederat că Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat o sentință cu aplicarea greșită a legii în sensul că a creat confuzie între ceea ce înseamnă domeniu de activitate și categorie de personal.
Recurenta a învederat că din interpretarea art.1 alin.1 din nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, instanța de fond a considerat în mod eronat că prima de concediu este un drept salarial corespunzător domeniului de activitate al instituției pârâte, deși, în domeniul de asistență socială funcționează două categorii de personal: personal contractual, angajat pe bază de contract individual de muncă și funcționari publici, care sunt persoane numite într-o funcție publică. S-a arătat de recurentă că fiecare din cele două categorii au drepturi reglementate prin acte normative distincte, respectiv Legea nr.188/1999 privind funcționarii publici și nr.OUG24/2000, privind stabilirea salariilor personalului contractual.
Reglementarea distinctă a celor două categorii nu reprezintă o discriminare întrucât ele sunt însărcinate cu atribuții diferite și în consecință nu există o situație analogă.
S-a mai arătat că dispozițiile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu fac referire doar la anumite categorii de salariați, expres enumerate, între care nu se regăsesc persoanele angajate pe bază de contract.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Consiliul Județean Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat după rămânerea în pronunțare a dosarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt fondate pentru următoarele considerente:
În domeniul de asistență socială funcționează două categorii de personal, personal contractual: personal angajat pe bază de contract individual de muncă și funcționari publici, care sunt persoane numite într-o funcție publică, fiecare din cele două categorii având drepturi reglementate prin acte normative distincte, respectiv Legea nr.188/1999 privind funcționarii publici și nr.OUG24/2000, privind stabilirea salariilor personalului contractual.
Reglementarea distinctă a celor două categorii nu reprezintă o discriminare întrucât ele sunt însărcinate cu atribuții diferite și în consecință nu există o situație analoagă.
Ca atare, nu sunt încălcate disp.art.6 alin.2 Codul muncii care consacră pentru toți salariații retribuție egală la muncă egală, întrucât atribuțiile de serviciu sunt diferite. De asemenea, nu sunt încălcate nici disp.art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului sau disp.art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru Combaterea Discriminării, întrucât criteriile de combatere a discriminării sunt enumerate limitativ în aceste articole și nu au fost încălcate reclamanților.
Dispozițiile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu fac referire doar la anumite categorii de salariați, expres enumerate, între care nu se regăsesc persoanele angajate pe bază de contract, iar dispozițiile nr.OUG24/2000 nu îndreptățesc persoanele cu contract individual de muncă la acordarea primelor de vacanță, mai ales că personalul contractual poate avea contract de muncă pe durată determinată.
Așa fiind, constată că sentința recurată a încălcat disp. nr.OUG146/20007 care prevede acordarea primelor de concediu limitativ pentru funcționarii publici, cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular.
Așa fiind, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul formulat, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge ca neîntemeiată acțiunea față de toți pârâții, fără să mai prezinte interes calitatea acestora față de soluția adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, cu sediul în Târgoviște, str.-, județul D, împotriva sentinței civile nr.598 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți (fostă ), în propriu, cât și în calitate de reprezentant al reclamanților, toți domiciliați în Târgoviște, str.- -,.18,.A,.3,.8, județul D, intimații-pârâți Consiliul Județean D, cu sediul în Târgoviște, nr.1, județul D, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1 - 3,.2, sector 1.
Modifică în tot sus-menționata sentință și în fond respinge ca neîntemeiată acțiunea față de toți pârâții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - --- - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./26.06.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
