Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1186/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1186
Ședința publică din data de 20 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele anexate la acțiunile introductive, respectiv, prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământul Preuniversitar T, si, -, -, si, G, a, si, si, u, escu, a, și, a, a, si, și, G, G, u, și, R, a, a, Colar și, și de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 1180/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei, Primăria - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T, Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei, Primăria - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T, Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei, Primăria - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T, Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei, Primăria - Instituția Primarului Inspectoratul Școlar al Județului T, Clubul Sportiv Școlar L, Consiliul Local al Municipiului L, Primăria L - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T, Clubul copiilor L, Consiliul Local al Municipiului L, Primăria L - Instituția Primarului Inspectoratul Școlar al Județului T, Școala cu clasele I-VIII nr.1 L, Consiliul Local al Municipiului L, Primăria L - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T, Liceul Teoretic, Consiliul Local al orașului, Primăria - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T, Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei, Primăria - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T, Școala cu clasele I-VIII nr. 22 T, Consiliul Local al Municipiului T, Primăria T - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursurilor.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii și față de ceilalți pârâți din cauză pentru a fi obligați în solidar la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor de sindicat pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare în judecată actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. A mai cerut respingerea recursurilor declarate de ceilalți recurenți în cauză.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr-, precum si dosarele conexate nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr- si nr-, reclamantul Sindicatul Liber din Învățământul Preuniversitar T în reprezentarea membrilor de sindicat a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei, Instituția Primarului a comunei, Școala Generala cu clasele I-VIII, Primiăria - Instituția Primarului, Consiliul Local, Școala cu clasele I-VIII, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local, Școala cu clasele I-VIII, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local, Clubul Sportiv Școlar L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L, Clubul copiilor L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L, Liceul Teoretic, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local, Școala cu clasele I-VIII, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local, Școala cu clasele I-VIII nr. 22 T, Primăria T - Instituția Primarului, Consiliul Local T, Inspectoratul Școlar al Județului T si Ministerul Economiei si Finanțelor, obligarea acestora să calculeze și să achite în solidar, pe ultimi trei ani anterior promovării acțiunii, primele de concediu de odihnă, actualizate cu rata inflației, de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate prin acest act normativ, dar și "de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", că art. 146 din același act normativ prevede că personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația în vigoare, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel", iar conform art. 59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, pentru anii 2003- 2006 și 2007-2010, înregistrate la inisterul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 1116/010/30.01.2003, nr. 28895/29.12.2006 acești salariați beneficiază de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", care se acordă o dată cu indemnizația de concediu. Dreptul la plata primei de vacanță a fost recunoscut și prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, înregistrat la inisterul Muncii sub nr. 5521/01/09.01.2004, în art. 36 alin. 1, precum și prin cel încheiat la nivelul județului T, pentru învățământ.
În fine, reclamanții au făcut referire la prevederile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 146/2007, care stabilesc plata în anul 2008 primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2001-2006, neacordate până la data adoptării acelui act normativ.
S-a susținut că aceste dispoziții produc efecte pentru toți salariații, de la toate unitățile de învățământ di n țară, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, justificând introducerea acțiunii de față, în condițiile în care drepturile bănești pretinse au fost recunoscute de către instanțele judecătorești angajaților din alte unități, pentru a se asigura aplicarea principiului egalității, consacrat de art. 39 alin. 1 lit. d Codul muncii și pentru a se da eficiență normei înscrise în art. 53 din Constituția României referitor la interdicția de restrângere a unor drepturi.
Deși legal citați, nu toți pârâții au depus la dosar întâmpinare și nu au invocat apărări, atitudine procesuală echivalată de instanță cu o recunoaștere totală a pretențiilor reclamanților, în condițiile în care, potrivit art. 287 Codul muncii, acestora le revenea sarcina probei în cauză.
Pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T; Inspectoratul Școlar al Județului T; Primăria și Consiliul Local L, Primăria si Consiliul Local și Primăria și Consiliul Local T au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive in cauza, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Prin încheierea din data de 04 februarie 2009 s-au conexat dosarele nr-; nr-; nr-; nr-; nr-; nr-; nr-; nr- și nr- la dosarul nr-.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât prin acest organ al administrației publice locale se derulează formalitățile pentru drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar, în aplicarea art. 10, lit. d din HG538/2002, art. 18, 104, și 6 din aceeași hotărâre, precum și art. 1 din legea nr. 215 / 2001 administrației publice locale, din care rezultă calitatea procesuală pasivă a pârâtului - Consiliul Local T, Consiliul Local L, Consiliul Local cât si a Ministerului Economiei și Finanțelor care alocă fondurile necesare acestor plăți, respectiv a Inspectoratului Școlar al Județului T care transmite, primește și distribuie fondurile alocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 1180/15.04.2009 a Tribunalului Timișs -a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâtele unități de învățământ,mai sus menționate la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant pe perioada ultimilor trei ani, anterioare depunerii cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit susținerilor reclamanților, necombătute de către unitățile de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlu de primă de vacanță, aferentă ultimilor 3 ani de la data înregistrării acțiunii lor.
Conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Raportat la considerentele deja expuse, referitoare la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați instanța a apreciat că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. De asemenea, instanța a constatat irelevant faptul că, contrar susținerilor reclamanților, OUG nr. 146/2007 nu îi vizează, privind doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ, și câtă vreme nu se definește noțiunea de "din venituri proprii", duce la concluzia că, conducătorii acestor instituții, trebuiau sa prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de învățământ parate.
În aplicarea art. 161 alin. 4 Codul muncii, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor astfel datorate reclamanților, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere a sumelor ce face obiect al acțiunii.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, afiliat la Federația Educației Naționale, cu sediul în L formulat în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele anexate la acțiunile introductive, acțiuni ce au fost conexate prezentului dosar, solicitând admiterea lui, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, respectiv obligarea tuturor pârâților în solidar la plata primelor de concediu de odihnă.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit dispozițiilor pct.12 al art.50 din Legea 128/1997, privind Statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar conform art.37 alin.1 lit. g din Contractul colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, dispoziție reluată și în cuprinsul art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul județului T - ramură de învățământ.
De asemenea, au mai arătat că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Mai mult, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar sunt finanțate din sumele alocate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, conform dispozițiilor art. 14 alin. 4 lit. a și Anexei 5 din Legea nr. 379/2005 cât și a art. 167 alin. 3 și 5 din Legea nr. 84/1995, de aici rezultând calitatea procesuală activă a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În recursul formulat Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, a solicitat modificarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Timiș în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca și pârât sau ca și chemat în garanție, deoarece pe de o parte între reclamantă și acest minister nu există nicio relație de serviciu sau de muncă, iar pe de altă parte Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu statul român sau cu bugetul de stat; motivul că pârâții desfășoară operațiunile financiare prin intermediul trezoreriilor Ministerului Economiei și Finanțelor nu are relevanță în ce privește prezentul litigiu, care trebuie să se desfășoare exclusiv între angajat și angajator, fără nicio participare a unor terți.
În recursul formulat, Primarul Municipiului T și Consiliul Local al acestui municipiu, a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, arătând că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, neținând cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt reală dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
A învederat că nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, întrucât calitatea de angajator o au doar unitățile de învățământ, iar în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 349/2004, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnată de inspectorul școlar general, iar banii pentru salarizarea personalului didactic privind din fondul de la bugetul de stat și nu de la bugetul local.
În ce privește fondul cauzei, a considerat că această instituție nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate, neexistând raportul contractuale de muncă, obligație revenindu-i doar angajatorului.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs și de către Primarul și Consiliul Local al orașului, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerea în tot a acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că aceste instituții au fost chemate în judecată în mod eronat în calitate de pârâte, cărora legislația în vigoare nu le recunoaște calitate procesuală pasivă raportat la obiectul acțiunii, situație ce impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care între aceste autorități ale administrației publice locale și reclamanți nu există raporturi contractuale de muncă.
Pe de altă parte, niciun text legal ce reglementează activitatea și atribuțiile instituției primarului, ale aparatului propriu de specialitate - primăria și consiliile locale, respectiv Legea nr. 215/2001 și niciun alt act normativ nu prevede ca și atribuții, competențe sau sarcini ale acestor autorități ale administrației publice locale, plata sau calcularea salariilor, a sporurilor, primelor sau a altor drepturi ce decurg din contractul individual de muncă al angajaților unităților de învățământ preuniversitar.
Pe cale de consecință, neexistând un act normativ sau o lege specială care să dea dreptul personalului din învățământ la acordarea primei de vacanță, acțiunea reclamanților trebuia respinsă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare în termenul prevăzut de Codul d e procedură civilă, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și de prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel, obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a primelor de concediu de odihnă pentru perioada aferentă a celor 3 ani anterior introducerii acțiunii, sume actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
Este adevărat că raportul de muncă este încheiat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, dar, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate prin bugetele locale ale unităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Raportat la obiectul acțiunii, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală, fiind vorba de un litigiu de muncă, cu implicații financiare, neexistând nici o relație de serviciu sau de muncă între reclamanți și acest minister.
Critica celorlalți recurenți, referitoare la lipsa calității lor procesuale pasive, nu poate fi reținută, avându-se în vedere dispozițiile art. 68 alin.1 lit. e și f din Legea nr. 215/2001, conform cărora printre atribuțiile principale pe care le îndeplinește primarul, ca reprezentant legal al unității administrativ teritoriale, se regăsește și întocmirea proiectului bugetului local și a contului de încheiere a exercițiului bugetar, ce sunt supuse spre aprobare Consiliului Local al municipiului, respectiv orașului sau comunei exercitând, totodată, și funcția de ordonator principal de credite.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă vor fi admise recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele anexate la acțiunile introductive și de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, și va fi modificată sentința în sensul admiterii acțiunii și față de acești pârâți intimați.
În considerarea celor de mai sus, cum sentința este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate și cum în cauză nu sunt date nici alte motive de nulitate a hotărârii, ce s-ar putea invoca din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele anexate la acțiunile introductive și de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 1180/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant și față de ceilalți pârâți pe care-i obligă la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor de sindicat pe perioada ultimilor trei ani anterior depunerii cererii de chemare în judecată actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca urmare a lipsei calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului T, Consiliul Local al municipiului T, Primarul și Consiliul Local.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier
Red. /1.09.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./1.09. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
