Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1188/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1188
Ședința publică din data de 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Judecător - -
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, împotriva sentinței civile nr. 2876/06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Sindicală Feroviară C, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regională de Ferate C depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, iar pentru intimata reclamantă, reprezentant, lipsind recurenta pârâtă Compania Națională de Ferate "CFR" SA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că s-a depus întâmpinare în termen procedural, după care,
Instanța pune în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Regionala de Ferate
Consilier juridic, lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepție.
Reprezentant, consideră că Sucursala Regională de Ferate C are calitate procesuală pasivă, raporturile de muncă ale membrilor de sindicat desfășurându-se la sucursală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regională de Ferate C, solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în cererea de recurs și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentant pentru intimata reclamantă, solicită respingerea ambelor recursuri.
Referitor la recursul pârâtei Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, consilier juridic solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 2876 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Dolja respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, excepții invocate de pârâta Sucursala Regionala CF
A admis acțiunea precizată privind pe reclamanta SINDICALĂ C, pentru, cu sediul în C,--7, jud. D în contradictoriu cu pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA B, cu sediul în B,-, sector 1, SUCURSALA REGIONALĂ CF C, cu sediul în- - 7, jud.
A obligat pârâții să plătească reclamanților, membrii de sindicat, ajutorul material cuvenit cu ocazia Zilei pentru anii 2006 și 2008, în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru anii 2006 si 2008, iar pentru anul 2007, diferența dintre ajutorul material cuvenit, la nivelul clasei unu de salarizare pentru anul 2007 si cel efectiv încasat, sume actualizate de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective.
A obligat pârâții să plătească reclamantului ajutorul material cuvenit cu ocazia Zilei pentru anul 2008 în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare acest an, iar pentru anul 2007, diferența dintre ajutorul material cuvenit, la nivelul clasei unu de salarizare pentru anul 2007 și cel efectiv încasat, sume actualizate de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele;
Reclamanții sunt salariații unității pârâte Sucursala Regionala CF C cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 64 din M la nivel de unitate, pe anii 2005, 2006, respectiv art. 65 din M, la nivel de unitate pe anii 2007, 2008, era prevăzut că, salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua feroviarilor de un ajutor material, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care in cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau in concediu fără plată, pentru o perioadă de un an.
Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Asupraexcepției prescripției dreptului la acțiuneinvocată de pârâtă instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din codul muncii ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Or, potrivit art. 22 din OG nr. 7/2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau forma sub care ele se acordă.
În speță nu are relevanță că suma primită este adaos, ajutor material, pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001, iar potrivit art. 155 codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din codul muncii, în raport de care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de pârâta Sucursala Regională Ferate C instanța, a fost respinsă cu motivarea că, reclamanții sunt angajații săi și are față de aceștia obligația plății salariului, indiferent de unde vin fondurile și cine asigură banii pentru plata salariilor.
Pe fondul cauzei a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil în perioada septembrie 2005-septembrie 2006 instituie obligația unității pârâte de a achita salariaților săi un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare cu ocazia Zilei. Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Ca urmare, de la data intrării în vigoare a fiecăruia dintre contractele colective de muncă 2005/2008 (data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea 130/1996), reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia Zilei.
În anul 2006 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 310 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă), în total - 930 lei pentru fiecare salariat.
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie și decembrie primele cuvenite reclamanților pentru Paști și C, rămânând de achitat prima pentru Ziua.
În anul 2007 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 407 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă), în total 1221 lei.
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie suma de 507 lei și în luna decembrie 450 lei, sume ce nu acoperă în întregime primele cuvenite reclamanților.
Suma plătită în luna aprilie acoperă prima de Paști (407 lei) și o parte din prima pentru Ziua (100 lei) așa cum susțin pârâtele și cum recunosc reclamanții.
În anul 2008 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 500 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă).
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie suma de 500 lei, care acoperă doar prima de Paști( așa cum recunosc și pârâtele) și în luna decembrie 540 lei, care acoperă doar prima de C.
Ca urmare, ajutorul material acordat de Ziua nu a fost plătită decât parțial în anul 2007 (100 lei în loc de 407 lei) și nu a fost plătită deloc în anul 2006 și în 2008, pârâtele făcându-se vinovate de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea, potrivit art. art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate.
Pe de altă parte, art. 156 codul muncii instituie obligația de plată a salariilor (determinate conform art.155 codul muncii ) înaintea oricăror obligații ale angajatorilor.
Nu s-a reținut susținerea pârâtei privind dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anilor 2006-2008, acest aspect neputând exonera angajatorul de obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Prin nerespectarea dispozițiilor mai sus menționate, pârâtele au produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea ajutorului material de ziua feroviarului pentru anii: 2006 suma de 310 lei, 2007 diferența de 307 lei și integral 2008, respectiv suma de 500 lei.
Deoarece reclamanții nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a ajutorului material în baza prezentei hotărâri
Prin reactualizarea sumelor cuvenite reclamanților se realizează o reparare integrală a prejudiciului cauzat acestora, prejudiciul fiind real și efectiv și are în vedere și devalorizarea sumei în timp datorită procesului de inflație.
În ce-l privește pe reclamantul, instanța a reținut că raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta C au început la data de 10.07.2006 astfel că acesta nu este îndreptățit să primească ajutorul material de Ziua corespunzător anului 2006, astfel că obligația pârâților la plata ajutorului material în ce-l privește pe acest reclamant se circumscrie perioadei 2007-2008.
Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri pârâtele Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, criticând-o pentru netemeinicie și lelegalitate.
În motivarea recursuluiformulat de Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regională de Ferate Cs-a arătat că în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2008 a acordat salariaților ajutoare materiale, cu încadrarea în fondul de salarii comunicat de Ministerul Transporturilor pe anii respectivi, iar prin acordarea unor alte sume de bani decât cele acordate s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pentru anul respectiv.
Compania Națională de Ferate CFR a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 79/2001, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform OUG nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Deși prin întâmpinarea formulată în cauză a arătat că în anul 2006 s-au acordat salariaților ajutoare materiale al căror cuantum a fost de 2.647 lei/salariat, sumă de 2,9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul (930 lei), instanța de fond reținut în mod greșit că unitatea nu și- îndeplinit obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă.
În motivarea recursului formulat de Compania Națională de Ferate "CFR" SA, s-au arătat, în esență, următoarele:
Având în vedere fondul limitat de salarii, CFR SA a fost în imposibilitate de a acorda ajutoare, altele decât cele efectiv plătite salariaților în perioada 2006 - 2008.
II. De asemenea, tot pe fondul cauzei, s-au arătat următoarele:
1. Obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare întrucât împrejurările în care trebuia executată a fost radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite;
2. Obligația angajatorului de a achita contravalorea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civ. care statuează că "obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații".
Făcând precizarea că fondul de salarii al companiei a fost și este limitat, recurenta este în imposibilitate de a acorda pentru anii 2006 -2008 alte ajutoare decât cele acordate anterior, ajutoare care au fost efectiv plătite salariaților.
3. Principiul forței obligatorii a contractului statuate prin dispozițiile art. 969 cod. civ. se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri (art. 5 cod. civ.).
S-a menționat că obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de către reclamantă era și condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
III. În subsidiar, s-a arătat că organizațiile sindicale cunosc situația economică a recurentei.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicitat, în principal, anularea recursurilor pentru încălcarea art. 302 cod. pr. civ. (recursul nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă,), art. 3021cod. pr. civ. ( fără arătarea completă a părților aflate în litigiu).
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulate prin prisma motivelor de recurs precum și în raport de prevederile art. 3041Cod pr. civilă se constată următoarele:
Deși în cauză au fost formulate două recursuri, în realitate, recurenta este Compania Națională de Ferate CFR care a formulat calea de atac atât prin reprezentantul său, Sucursala Regională CF C, cât și în nume propriu.
Din adresa depusă la fila nr. 1 din dosarul de recurs rezultă că cele două recursuri s-au depus la Tribunalul Dolj și au fost înaintate ulterior Curții de APEL CRAIOVA, fiind deci, respectată procedura prevăzută de art. 302 cod. pr. civ.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 302 alin. 1 lit. a cod. pr. civ. Curtea reține că, prin Decizia nr. 176/2005, Curtea Constituțională a statuat că textul este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs mențiunile cuprinse în acest text.
Pe fondul cauzei se reține că tribunalul a obligat pârâta la plata ajutorului material cuvenit fiecărui membru de sindicat pentru Ziua feroviarului, aferente anilor 2006-2008, actualizat la data plății efective.
Prin întâmpinarea formulată, Compania Națională de Ferate CFR SA a arătat că pe parcursul anilor a acordat salariaților ajutoare care depășesc suma stabilită prin contractul colectiv de muncă, apărare neanalizată în vreun fel de către instanța de fond. În aceste condiții în care apărarea angajatorului este în sensul că a acordat sumele pretinse, se impune verificarea susținerilor respective, verificare care nu se a fost efectuată de instanța de fond.
Pentru stabilirea situației de fapt trebuie să fie determinate în concret sumele care se cuveneau fiecărui reclamant, sumele acordate efectiv cu titlu de ajutoare materiale pentru Ziua feroviarului pentru fiecare an, precum și eventualele diferențe rămase neachitate.
Potrivit dispozițiilor art. 163 din codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat, iar în speță nu au fost administrate aceste probe obligatorii.
Se constată astfel că instanța de fond a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului.
Este motivul pentru care în baza art. 312 pct. 5 Cod pr. civilă se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmesză să dispună obligarea pârâtei să depună statele de plată prin care face dovada achitării sumelor solicitate.
De asemenea, se va verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 64 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, respectiv art. 65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 referitoare la conduita angajaților, care, în cursul anului respectiv, nu trebuie să fi absentat nemotivat mai mult de o zi de la serviciu, să nu fi fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau să nu se fi aflat în concediu fără plată, pentru o perioadă de un an.
Vor fi avute în vedere și analizate de către instanța de fond și celelalte critici formulate prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate "CFR" SA B în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 2876/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Sindicală Feroviară C, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința civilă nr. 2876/06.10.2009 și trimite cauza spre rejudecare în fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. /LE/26 martie 2010
Tehn.red. / 2ex /
/,
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure
