Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 12/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA NR. 12
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTOR 2: Traian Logojan Potocea
Asistenți judiciari - - -
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul, în propriu și reprezentant legal al reclamanților, -, G, HG, -, -, -, G, -a, -, și, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Statul Român, prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și că s-au depus note scrise formulate de pârâtul Ministerul Justiției.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 Cod pr.civil, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată:
Reclamanții, -, G, HG, -, -, -, G, -a, -, și au chemat în judecată pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanții sunt discriminați de către pârâți în raport cu drepturile salariale acordate procurorilor din cadrul Direcției de Investigații a Infrațiunilor de Criminalitate Organizată și Turism, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin.2 lit.e pct.I din OG nr. 137/2000 și să fie obligați pârâții la înlăturarea pentru viitor a acestei discriminări cu repararea prejudiciului cauzat urmare discriminării începând cu 1 ianuarie 2005 și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite cu dobânzi legale aferente și indexarea sumelor datorate până în momentul efectuării plății drepturilor respective.
S-a mai solicitat repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea acelorași indemnizații începând cu 1 septembrie 2005, cerându-se ca indemnizația reclamanților să fie egală cu cele acordate procurorilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, urmând ca pârâții să fie obligați la plata unei indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare conform Anexei II a OUG27/2006, pentru funcțiile de procuror și procuror de execuție.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 al.3 din OG nr.9/2000 și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație din momentul nașterii dreptului la despăgubiri și până la momentul efectuării plăților drepturilor salariale revendicate, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamantei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Legea nr. 508/2004 a fost creată Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, direcția având în teritorii servicii și birouri, iar competența materială și funcțională a acestei direcții a fost stabilită prin legea de funcționare și organizare și prin alte legi speciale.
S-a mai susținut că potrivit dispozițiilor legale, procurorii direcției sus menționate, indiferent de nivelul structurilor la care activează, trebuie să se adreseze instanțelor de judecată competente a judeca în fond pentru luarea măsurilor arestării preventive, pentru autorizarea perchezițiilor, a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, pentru liberarea provizorie pe cauțiune, sub control judiciar, etc. și totodată, persoanele nemulțumite de soluțiile dispuse de procurorii acestei direcții pot formula plângere la instanța competentă să judece în fond, conform art.278 Cod procedură penală, judecarea cauzei făcându-se tot de către instanțele competente, care apreciază asupra legalității soluțiilor dispuse de procurorii respectivei direcții.
Așa fiind, judecătorii și procurorii de la instanțe sunt discriminați, întrucât pentru aceeași muncă și competență ca și procurorii din Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au salarii mult inferioare, pârâții neasigurând magistraților pentru muncă egală, un salariu egal și nerespectând dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, încălcându-se principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminărilor în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la remunerație echitabilă și satisfăcătoare prevăzut de art. 1 al.2 lit.e pct. I din OG137/2000, dar și de Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta fiind prejudiciată cu sumele aferente diferențelor dintre indemnizațiile primite și cele pe care este îndreptățită să le primească, care sunt achitate procurorilor din structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În drept, au fost invocate disp. OG137/2000 privind discriminarea, ale art. 2 alin. 3 din legea nr. 508/2004, ale Codului d e Procedură penală și cele ale nr.OUG 27/2006, precum și prevederile protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Dreptului Omului, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor,cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea excepției și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținându-se că potrivit art.11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit. A din acest act normativ, nr.6-13 din anexa respectivă referindu-se la salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu art.74 alin.1 din legea nr. 303/2004, modificată și completată, pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege, făcându-se trimitere și la disp. art. art.3 alin.1 din OUG27/2006.
Referitor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a arătat că aceasta reprezintă o structură în cadrul Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din disp.art.1 alin 1 și 2 din Legea nr. 508/2004, iar acordarea coeficienților de multiplicare acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu prevederile art.3 din OUG26/2007 și ale art. 74 alin 1 din Legea nr. 303/2004 și nu criteriul cauzelor instrumentate.
Deși legal citat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat un punct de vedere în cauză.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamanții solicitând, printre altele, potrivit dispozițiilor nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, plata unor despăgubiri echivalente cu diferența dintre indemnizațiile efectiv primite de aceasta și cele primite de procurorii din structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în baza G nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamantă, care nu îi este salariată, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Prin urmare, nu există identitate între persoana acestui pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel încât Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P și va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.74 alin 1 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind statutul judecătorilor și procurorilor, pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută,cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
De asemenea, în conformitate cu disp.art.3 alin 1 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță de urgență.
În anexa sus menționată, ce cuprinde indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pentru judecătorii și procurorii de la diversele instanțe și parchete.
În conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 508/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorul general al Parchetului de pe lângă conduce această direcție, prin intermediul procurorului șef al direcției respective.
De asemenea, potrivit art. 11 alin 1 din G nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la litera A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, cu mențiunea că la numerele respective, de la litera A din anexă, sunt trecuți coeficienții de multiplicare pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pornind de la primul adjunct al procurorului general.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și obligarea pârâților la plata unei indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare acordat acestor procurori potrivit OUG27/2006, arătând că se generează un prejudiciu ca urmare a discriminării cu sumele aferente diferențelor dintre indemnizațiile efectiv primite și cele pe care le primesc procurorii din structurile direcției respective. De asemenea, s-a mai cerut obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform nr.OG9/2000, precum și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație și efectuarea mențiunilor privind drepturile salariale în cartea de muncă.
Prin decizia nr. 818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere considerentele mai sus-reținute, Curtea privește acțiunea reclamanților, față de ceilalți pârâți, ca neîntemeiată, urmând în consecință aor espinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, G, HG, -, -, -, G, -a, -, și, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea reclamanților față de ceilalți pârâți, respectiv Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Asistenți judiciari,
- - -
Grefier
Red. /SȘ
48 ex./29.10.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Potocea
