Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1226/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1226
Ședința publică din data de 20 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, declarate împotriva sentinței civile nr. 389/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și și pârâții Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare, asupra recursurilor de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 389/26.03.2008 a Tribunalului C-S s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fond, s-a admis acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâții au fost obligați să plătească față de reclamați drepturile salariale reprezentând majorarea indemnizației lunare în raport cu vechimea în funcția de asistent judiciar astfel: pentru și cu 5% începând cu data de 01.07.2005 și până la 31.03.2006 conform dispozițiilor art. 4 alin. 1 din nr.OUG 177 din 22 dec.2002 și respectiv cu 15% începând cu data de 1 aprilie 2006, iar pentru reclamanta cu 10% începând cu data de 01.09.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, pârâții au fost obligați să acorde reclamaților drepturile salariale reprezentând majorarea indemnizației lunare în raport cu vechimea în funcția de asistent judiciar și în continuare în conformitate cu dispozițiile art. 4 din nr.OG 27/2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în baza dispozițiilor art. 137 din codul d e procedură civilă, s- respins, cu motivarea că potrivit art.1 din OG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de asistent judiciar în cadrul pârâtului Tribunalul C-S, astfel și, începând cu data de 30.06.2000, iar reclamanta, începând cu data de 01.09.2004, fiind salarizați asemenea judecătorilor în funcție de coeficienții de multiplicare și de valoarea de referință sectorială dată la nivel național.
Atât în temeiul Legii nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare, cât și al Legii nr. 304/2004, republicată, asistenții judiciari sunt asimilați magistraților ca vechime în magistratură și mod de salarizare.
De asemenea, s- apreciazat că reclamanții îndeplinesc funcție similară celei de magistrat deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecători; să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; să depună jurământul acestora să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători și să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al magistraților, aplicându-li-se aceleași dispoziții legale privind răspunderea lor disciplinară.
Mai mult, s- reținut că, asistenți judiciari se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor, se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații - asistenți; deliberează ca și judecătorii, cu vot consultativ, la fel ca magistrații - asistenți, cu drept la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor, au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate și nu pot face parte din partide politice sau din sindicate ( art.110 -113 din Legea nr. 304/2004), fiind asimilați judecătorului și din punct de vedere al salarizării ( OUG nr.177/2002, OUG nr.27/2006 și Legea nr.45/2007), fiindu-le impuse aceleași condiții stricte și severe, definitorii și specifice ca și magistraților.
Mai mult decât atât, perioada în care asistenții judiciari exercită această funcție constituie atât vechime în muncă cât și vechime în magistratură.
Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, s- apreciat că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei; inclusiv, recunoașterea dreptului de beneficia de majorarea (adaosul) calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzută pentru judecători, inițial, de art.5 din Legea nr.50/1996, rep. și, ulterior, de art.4 din OUG nr.27/2006.
S-au reținut de asemenea prevederile Directivei nr. 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, nu neapărat similare,iar în speță, reclamanții se află într- situație mai mult decât comparabilă, chiar similară cu magistratul sub aspectul obligațiilor profesionale și al salarizării. De asemenea, existența discriminării directe reclamanților rezultă și din dispozițiile art.7 și ale art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ale art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, ale art.6, 8, 39 (1) lit."a", 40(2) lit."c" și "f" și ale art.20, art.16(1) și art.41 din Constituție.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În recursul său, Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, considerând că tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea unui drept în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
De asemenea, a arătat că nicio dispoziție legală nu dă în competența instanței atributul modificării și completării prevederilor legale, iar dispozițiile art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 sunt extrem de clare și prevăd dreptul la spor de stabilitate numai pentru judecători, procurori, personal asimilat acestora și magistrați-asistenți în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecători, procurori, magistraț-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, interpretarea dispozițiilor legale fiind făcută de către tribunal în mod greșit, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ori în speță, asistenții judiciari beneficiază de anumite drepturi diferite de cele ale magistraților având în vedere și condițiile de numire și de recrutare ale acestora diferite de cele ale magistraților, și cum în mod judicios s-a reținut de către Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal în considerentele sentinței civile nr. 1800/25.06.2007 pronunțată în dosar nr- "nu poate fi reținută o situație comparabilă între magistrați și asistenții judiciari, chiar dacă acestora le sunt recunoscute temporar unele drepturi ce aparțin judecătorilor și procurorilor".
"Nu se poate vorbi despre existența vreunei compatibilități și cu atât mai puțin a unei analogii între situația asistenților judiciari și situația magistraților".
A mai precizat că sporul de fidelitate este reglementat în mod diferențiat pentru magistrați și personalul auxiliar, în ceea ce privește perioadele de vechime efectivă în specialitate și procentele corespunzătoare în dreptul legiuitorului de a reglementa diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale sistemul justiției, în funcție de natura diferită a funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acestora, nivelul studiilor, răspunderii funcției, elemente care toate determină o salarizare diferită a acestora categorii de personal, fără a putea vorbi de o atingere a principiului egalității în fața legii.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocând practica judiciară a instanțelor judecătorești care au scos din cauză acest minister pentru lipsa calității procesuale pasive întrucât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nicio obligație, ambele ministere fiind ordonator principali de credite pentru personalul acestor instituții, iar conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Reclamanții nu au formulat întâmpinare la recursurile declarate, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursurile declarate în raport cu motivele invocate,precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursurile întemeiate.
Existența unei stări de discriminare este condiționată de existența unor situații analoage sau comparabile din punctul de vedere al reglementărilor legale cu incidență în ceea ce privește conținutul concret al celor două funcții, de judecător și de asistent judiciar.
Statutul judecătorilor și procurorilor reglementat de Legea nr. 303/2004 este evident diferit de cel al asistenților judiciari reglementat de art. 55 și 110 din Titlul V al Legii nr. 304/2004 chiar dacă aceștia din urmă beneficiază de anumite drepturi de care beneficiază și magistrații și sunt supuși acelorași incompatibilități și interdicții ori acelorași sancțiuni.
Una din deosebirile de esență este reprezentată de faptul că asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă limitată de 5 ani, este adevărat cu posibilitatea reinvestirii, ceea ce exclude ideea de "fidelitate" și recompensarea acestora cu un spor ca în cazul salariaților ale căror raporturi sunt pe durată nedeterminată.
Sunt diferite condițiile de numire și recrutare, au atribuții diferite, iar eliberarea din funcție este diferită, la fel ca modul de aplicare a sancțiunilor și contestarea acestora.
Asistenții judiciari nu beneficiază de inamovibilitate și au doar rolul de secundanți ai judecătorului și au doar rol consultativ. Atribuțiile acestora nu sunt exercitate cu caracter de permanență, ci doar în cazurile când se judecă în primă instanță litigii de muncă.
Este de reținut la această analiză și poziția Curții Constituționale care pronunțând deciziile nr. 239/5.06.2003 și 362/30.09.2003, a constatat că magistrații consultanți (asistenții judiciari) se află într-o situație diferită de judecători și procurori atât în sensul prevederilor art. 16 alin. 1 din Constituție, cât și al prevederile internaționale și instituirea unui tratament diferențiat este opțiunea legiuitorului și acesta nu are obligativitatea recunoașterii pentru asistenți judiciari a tuturor drepturilor magistraților.
Prin urmare, nu se poate reține ideea de discriminare și nu sunt incidente nici prevederile art. 14 din Convenție și nici ale Protocolul nr. 12 la aceasta și nici actele normative cu caracter internațional reținute neexistând un text legal care să recunoască dreptul reclamanților la sporul de fidelitate.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării dată fiind soluția de respingere a acțiunii adoptată de instanța de recurs pe fondul cauzei, se consideră că soluționarea acestor excepții nu mai prezintă interes.
Pentru aceste considerente, reținând că acțiunea reclamanților a fost admisă fără temei legal, în baza art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile și se va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, declarate împotriva sentinței civile nr. 389/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică în tot sentința civilă atacată, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier
Red. /1.09.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./1.09. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
