Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1229/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1229/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, cu sediul instituțiilor în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1020/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, reprezentați prin SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA", cu sediul în G,- bis și pârâtul GRUP ȘCOLAR INDUSTRIAL G, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimații reclamanți, reprezentant legal SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" prin președinte profesor, lipsă fiind recurenții CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G și intimatul pârât GRUP ȘCOLAR INDUSTRIAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererile sunt la primul termen de judecată fixat în recurs, fiind legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă; în termen legal s-a depus întâmpinare de reprezentantul intimaților-reclamanți Sindicatul Liber "Educația" G, cu fotocopii pentru comunicare; a fost atașat procesul-verbal încheiat potrivit dispozițiilor art. 98 (6) din privind unui membru al completului de judecată, completul C 3R fiind format prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, după care:
Curtea, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de către recurentul Primarul municipiului G, acesta nefiind parte în dosarul de fond.
Față de excepția invocată, reprezentantul intimaților reclamanți, a apreciat-o întemeiată și a solicitat admiterea excepției.
Curtea a apreciat că nu se impune comunicarea întâmpinării deoarece aceasta conține simple apărări care au fost formulate și pe fondul cauzei.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local G ca nefondat. Apreciază că acesta are calitate procesuală pasivă și potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 are obligația de a asigura finanțarea învățământului preuniversitar de stat, bugetele instituției de învățământ preuniversitar fiind aprobate de către consiliul local.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 589/12120.02.2009 reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Liber "Educația" G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL G, Grupul Școlar Industrial G, obligarea acestora către reclamanții, si la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație, obligarea pârâtului să calculeze sporul de vechime pentru activitățile de suplinire în regim de plata cu ora/cumul precum si la calculul și plata către toți reclamanții a indemnizației de concediu de odihna aferent ultimilor 3 ani, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor salariale cuvenite, sume actualizate cu rata inflației la data plății.
Motivându-și în fapt cererea, au arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că reclamanții îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu le-au fost acordate aceste drepturi.
Au arătat că plata cu ora sau prin cumul pentru personalul didactic existent cu activitatea de bază în învățământ, s-a făcut cu încălcarea disp. art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 și art. 120 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, respectiv nu a fost acordat sporul de vechime în muncă.
De asemenea, au mai susținut că persoanele care nu au norma de bază în învățământ, precum și pensionarii și sunt plătiți cu ora sau prin cumul în învățământ, primesc și sporul de vechime în muncă, sunt salarizați și în perioada vacanțelor școlare din interiorul anului școlar, primesc și indemnizația de concediu de odihnă.
Se mai menționează, că pârâta a încălcat și art. 145 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003, în sensul că indemnizația de concediu se calculează numai în raport cu salariul de bază pentru norma didactică de bază, în timp ce legea prevedea că acesta nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă (pentru care se acordă concediul), respectiv nu se au în vedere drepturile salariale pentru plata cu ora, deși acestea au caracter permanent și sunt înscrise în cartea de muncă.
În dovedirea cererii reclamanții au solicitat administrarea probei cu acte.
În drept au invocat art. 50 al. 1, 2 din Legea nr. 128/1997.
Pârâții deși legal citați nu au formulat întâmpinări și nu au depus acte în combaterea acțiunii.
Prin Sentința Civilă nr. 1020/17.06.2009 Tribunalul Galația admis în partea acțiunea formulată de reclamanți.
I-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșa suplimentară de vechime pentru 30 de ani de activitate în învățământ, calculată începând cu 23.03.2006 și până la data de 01.01.2008.
I-a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă la activitățile în regim de plată cu ora sau cumul, actualizată cu coeficientul de inflație.
I-a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamantei indemnizația de concediu de odihnă cu luarea în considerare a veniturilor încasate în cele trei luni anterioare acordării concediului de odihnă, începând cu anul 2006, actualizată cu coeficientul de inflație.
I-a obligat pe pârâți să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșa suplimentară de vechime pentru 30 de ani de activitate în învățământ, calculată pentru perioada 23.03.2006-31.08.2006.
I-a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamantului sporul de vechime în muncă la activitățile în regim de plată cu ora sau cumul, actualizată cu coeficientul de inflație.
I-a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamantului îndemnizația de concediu de odihnă cu luarea în considerare a veniturilor încasate în cele trei luni anterioare acordării concediului de odihnă, începând cu anul 2006, actualizată cu coeficientul de inflație.
I-a obligat pe pârâți să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșa suplimentară de vechime pentru 30 de ani de activitate în învățământ, calculată începând cu data împlinirii vechimii de 30 de ani de activitate și până la data de 1.01.2008.
I-a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamantului sporul de vechime în muncă la activitățile în regim de plată cu ora sau cumul, actualizată cu coeficientul de inflație.
I-a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamantului îndemnizația de concediu de odihnă cu luarea în considerare a veniturilor încasate în cele trei luni anterioare acordării concediului de odihnă, începând cu anul 2006, actualizată cu coeficientul de inflație.
I-a obligat pe pârâți să plătească reclamantelor, și - sporul de vechime în muncă la activitățile în regim de plată cu ora sau cumul, actualizat cu coeficientul de inflație.
I-a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamantelor, și - îndemnizația de concediu de odihnă cu luarea în considerare a veniturilor încasate în cele trei luni anterioare acordării concediului de odihnă, începând cu anul 2006, actualizată cu coeficientul de inflație.
În motivare instanța reține următoarele:
Potrivit art. 167 din Legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997:
"(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime."
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30, 35, 40 ani (în funcție de situația concretă a reclamantei) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Având în vedere prevederile disp. art. 145 alin. 1 din Codul muncii " pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă iar potrivit alin.(2) " indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu".
Conform art. 59 din pe anii 2007-2010 indemnizația de concediu de odihna reprezintă media zilnica a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu, sens în care reclamanții sunt îndrituiți la calculul și plata diferențelor rezultate prin neacordarea sporului de condiții penibile.
Astfel instanța reține că pârâtele trebuie să plătească și diferențele de concediu de odihna rezultate ca urmare a acordării creșterii salariale corespunzătoare tranșelor de vechime.
Potrivit disp. art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 "Personalul didactic poate fi salarizat și prin plata cu ora sau prin cumul, conform prevederilorart. 49alin. (1) - (salarizarea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar, se stabilește diferențiat, în raport cu: funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, potrivit art. 7, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea) - Calculul pentru plata cu ora sau prin cumul se face la norma didactică prevăzută laart. 43 "
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-arătate, rezultă că salarizarea personalului didactic de predare, se face la funcția și norma didactică de bază prevăzute la art. 5, 20, 25 și 43 din Legea 128/1997, funcția și norma didactică îndeplinită, fiind un cumul între funcții didactice: de predare de bază, de diriginte, de conducere, de suplinire, de îndrumare și control.
Astfel instanța apreciază că salariile de bază ale cadrelor didactice, se calculează la funcția și norma didactică îndeplinită și nu la funcția și norma didactică de bază.
Prin trimiterea la art. 49 alin. 1 al legii, rezultă că și pentru activitatea de suplinire realizată în regim de plata cu ora sau prin cumul, trebuie acordate aceleași drepturi salariale, ca și pentru activitatea didactică de bază.
De asemenea, potrivit disp. art. 145 din Legea nr. 53/2003 "pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin.1 din ultimele 3 luni, anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
. pârâta nu a calculat indemnizația de concediu având în vedere și drepturile salariale pentru activitatea de suplinire în regim de plată cu ora sau prin cumul, încălcând dispozițiile legale mai sus invocate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local G și Primarul Municipiului G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul calității procesuale pasive a unității administrativ teritoriale.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituția recurentă nu are calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă, nu calculează salariile cadrelor didactice, ci doar aprobă proiectul de buget al instituției de învățământ.
În concluzie cheltuielile cu drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de buget al instituției înainte ca acesta să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local, responsabilitatea cu privire la propunerile înaintate aparținând în totalitate conducerii instituției de învățământ.
De asemenea, susține că întrucât între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, prezenta cauză nu pute fi soluționată potrivit dispozițiilor din Codul muncii și nu poate fi considerat un litigiu de muncă.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din HG nr. 219/2004.
Au invocat de asemenea excepția inadmisibilității recursului declarat de Primarul Municipiului G, care nu a fost parte în dosarul de fond.
Asupra acestei excepții, instanța reține că singurele persoane care au legitimare activă și interesul de a ataca hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați sunt părțile care au pierdut procesul, respectiv pârâții Consiliul Local G și Grupul Școlar Industrial
În speță se constată că recursul a fost formulat de pârâtul Consiliul Local G împreună cu un terț față de proces, respectiv Primarul Municipiului G, care nu a fost parte în dosarul de fond.
În consecință instanța va constata că este inadmisibilă exercitarea recursului de către un terț față de proces și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Primarul Municipiului
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acestea este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
Chiar dacă între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare este vorba de un litigiu de muncă.
Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al instituției care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.
Ca urmare calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanei care aprobă bugetul astfel modificat.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G împotriva sentinței civile nr. 1020/17.06.2009 a Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/09.12.2009
: 6 ex.//21.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /-
Comunicat 4 ex.//___________________
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
