Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1249/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1249
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
---
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House, împotriva sentinței civile nr. 559 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în M,-, -A,.4,.17, județul D, Conda domiciliat în M,-, -.B,.3,.33, județul D, - domiciliat în M,-, -.2,.B,.4,.15, județul D, domiciliat în, județul D, domiciliat în M,-, -.1,.5, județul D, - domiciliat în nr. 983, județul D, domiciliat în comuna G, sat, județul D, domiciliat în M,-,. 8, județul D, domiciliat în M,-,.8, județul D, cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură -, comuna nr. 994, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat M nr. 189, județul D, domiciliat în M,-, județul D și - domiciliat în M,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte și intimaților-reclamanți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20 iunie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil declarat de pârâta SC SA - GRUP B, împotriva sentinței civile nr. 559/9.04.2008 a Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamanții, -, -, - și au chemat în judecată civilă, prin acțiuni conexe, pe pârâta SC SA- GRUP B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pe anii 2004-2007, actualizate cu rata inflației la zi.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariat al societății pârâte în perioada 2004-2007 și că nu au fost achitate și primele de Paști și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece începând cu anul 2003 prin negocierea cu s-a stabilit ca primele de Paști și de C să fie incluse în salariu.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune arătând că potrivit art. 283 alin. 1 lit e Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor prevăzute în CCM este de 6 luni.
În ședința din 27.02.2008 instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă constatând că în speță sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale al căror termen de prescripție este de 3 ani și nu art. 283 alin.1 lit. e cum se pretinde de pârâtă.
Pârâta a mai invocat și excepția prematurității formulării acțiunii.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a respins excepția preamturității formulării acțiunii, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paști 2004 și admis în parte acțiunile conexe obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale calculate conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajați în cadrul societății pârâte și că în perioada 2004-2007 conform art. 168 din aceștia aveau dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de la o primă echivalentă cu un salariu de bază mediu pe unitate.
Cuantumul acestor drepturi salariale a fost stabilit prin expertiza contabilă întocmită de expert din care a rezultat că primele în litigiu nu au fost plătite contrar susținerilor făcute de pârâtă prin întâmpinare.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi acordate.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în CCM cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situații modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă un salariu de bază mediu pe unitate
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului să inițieze aceste negocieri.
În oricare din situații inexistența acestor negocieri nu determină și inexistența dreptului al cărui cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
- reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu brut pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariu de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea în parte a acțiunilor.
Așa fiind Curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House, împotriva sentinței civile nr. 559 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în M,-, -A,.4,.17, județul D, Conda domiciliat în M,-,. O,.B,.3,.33, județul D, - domiciliat în M,-, -.2,.B,.4,.15, județul D, domiciliat în, județul D, domiciliat în M,-, -.1,.5, județul D, - domiciliat în nr. 983, județul D, domiciliat în comuna G, sat, județul D, domiciliat în M,-,. 8, județul D, domiciliat în M,-,.8, județul D, cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură -, comuna nr. 994, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat M nr. 189, județul D, domiciliat în M,-, județul D și - domiciliat în M,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
- - - - - -
Fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /SȘ
2 ex./01.07.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
