Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 125/
Ședința publică din 30 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg-M,-, jud. M și de chematul în garanție Consiliul Județean M, cu sediul în Tg-M,-, împotriva sentinței civile nr. 539 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentanta pârâtei-recurente M, consilier juridic, reprezentanta chematului în garanție-recurent Consiliul Județean M, consilier juridic, reclamanții-intimați și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată.
Reprezentanta chematului în garanție - recurent solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Reclamanții-intimați și solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.539 din 3 aprilie 2008 Tribunalului Mureș s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului M; s-a obligat pârâta la plata în favoarea fiecărui reclamant a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant, cuvenite începând cu data de 01.05.2005, pentru reclamantul, respectiv începând cu data de 06.07.2007 pentru reclamantul, și în continuare, pe toată durata în care reclamanții sunt încadrați la pârâtă, sau până la schimbarea condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații; s-a dispus ca sumele menționate cuvenite reclamanților să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a hotărârii.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean M, obligându-l pe acesta din urmă să aloce în favoarea M, fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sporul de dispozitiv li se cuvine reclamanților potrivi art.13 din Legea nr.138/1999 și pct.9.2. din Ordinul nr.496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și chematul în garanție Consiliul Județean M, solicitând admiterea recursului, modificarea și casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea cererilor de recurs, în esență, s-a arătat că prin noțiunea de personal civil legiuitorul se referă doar la acel personal încadrat cu contract individual de muncă în cadrul unităților militare prev.de art.1 și 2 din Legea nr.138/1999 iar reclamanții nu fac parte din categoria acestui personal, după cum nici Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M nu face parte din categoria unităților prevăzute de actul normativ mai sus arătat.
Sub acest aspect recurenții apreciază că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății. Astfel, potrivit art.13 din Legea 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază. Din cuprinsul prevederilor legale menționat rezultă fără echivoc faptul că reclamanții nu pot beneficia de sporul de dispozitiv, deoarece de acest spor beneficiază doar militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, astfel cum s-a relevat și mai sus. mult, DGASPC M nu este o unitate la care face trimitere Legea nr.138/1999 iar reclamanții nu fac parte din categoria persoanelor îndreptățite a beneficia de sporul de dispozitiv, neavând calitatea de "personal civil" în înțelesul legii.
În fine, pârâta este o instituție publică cu profil de asistență socială, care, chiar dacă se află în subordinea Consiliului Județean M, nu reprezintă o structură administrativă constituită la nivel local, desfășurând o activitate distinctă de administrația publică.
S-a mai solicitat de către pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M suspendarea executării sentinței atacate, deoarece hotărârea judecătorească este definitivă și executorie; suspendarea se impune pentru a nu fi incidente prevederile art. 277 din Codul Muncii; prin executarea hotărârii judecătorești s-ar crea prejudicii mari instituției; intimatul nu ar suferi nici un prejudiciu deoarece sumele cuvenite se vor actualiza în funcție de rata inflației, până la executarea efectivă a hotărârii; există motive temeinice de casare a hotărârii judecătorești atacate; hotărârea judecătorească nu poate fi pusă în executare având în vedere lipsa fondurilor bugetare necesare.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 304 ind.1 pr.civ. iar chematul în garanție prevederile art. 304 pct. 9 pr.cv.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 pr.civ, instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Reclamanții fac parte din categoria personalului civil, contractual din cadrul DGASPC M, instituție publică ce funcționează în subordinea Consiliului județean, potrivit Hotărârii de Guvern nr.1434/2004 privind atribuțiile și regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militate în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul instituțiilor prevăzute la art.1 beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a reorganizat conform prevederilor OUG nr.63/2003.
Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, prin pct.9, 2 prevăzând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Ministerul Administrației și Internelor emite ordine care stabilesc obligații și în seama personalului contractual din cadrul autorităților publice locale, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală.
Astfel, conform art.14 pct.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale.
Ordinul mai sus amintit are caracterul unui act administrativ de autoritate, cu forță juridică deplină și, în cazul neîndeplinirii unor condiții de validitate își produce efectele juridice pentru care a fost emis până la data constatării nulității de către organul competent.
De altfel, discriminarea dintre cele două categorii de salariați nu se justifică, deoarece potrivit art.47 din Legea 138/1999 personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzut la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar.
Rezultă că ambele categorii au același statut și salarizare prevăzută în OG nr.10/2007 respectiv OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Astfel, instanța apreciază că în speță există o situație identică și prin neacordarea sporului de dispozitiv s-ar încălca dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare, fiind incidente dispozițiile OG nr.137/2000.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGASPC M împotriva Consiliului Județean M, prima instanță în mod legal a statuat că potrivit art.8 din HG nr.1434/2004 privind regulamentul de organizare și funcționare al pârâtei, finanțarea acesteia se asigură din bugetele locale ale județelor.
De asemenea, potrivit art.104 alin.1 lit.c din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, președintele Consiliului județean îndeplinește, în condițiile legii, atribuții privind bugetul propriu al județului, exercitând funcția de ordonator principal de credite.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prevederile art.312 pr.civ. urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate.
Cererea de suspendarea nu s-a pus în discuția părților, întrucât litigiul a fost soluționat irevocabil la prima zi de înfățișare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, jud. M și Consiliul Județean M, împotriva sentinței civile nr.539 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 exp.24.02.2009.
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
