Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1252/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1252
Ședința publică din data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1043 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Cabinetul avocat -, P, str. -, nr. 10, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale de și de Paști, sume reactualizate în raport cu indicele de inflație
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost salariați ai pârâtei SC SA B - iar potrivit contractului colectiv de muncă pe lângă salariul lunar erau îndreptățiți la suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 si 2006, însă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003, suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S- mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s- încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 si 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea concretă de acordare suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
SC SA invocat în scris excepția prescripției dreptului la acțiune, la termenul din 18.02.2008, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamanți întemeindu-se pe dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, reclamanții pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1043 din 31 martie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamanții, prin reprezentant comun, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta să plătească pentru reclamanții, - suma brută de 2800 lei pentru fiecare dintre aceștia, pentru reclamanții, - suma bruta de 4650 lei, pentru reclamanții, - suma brută de 6500 lei, pentru - suma brută de 8350 lei și pentru reclamanții, și - suma brută de 10.350 lei pentru fiecare dintre aceștia, sume ce urmează a fi reactualizate de la data scadenței și până la data plății efective, obligând totodată pârâta să plătească reclamanților suma de 1900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât conform art.283 lit. din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajat, sau in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori unei clauze acestuia.
S- reținut că, prin cererea formulată, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe sa curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută, întrucât, prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractului Colectiv de Muncă.
Față de considerente sus-expuse, s-a constatat că acțiunea introdusă la data de 13.02.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004 - 2006, fost promovată în cadrul termenului de 3 ani și, în baza art.137 pr.civilă, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au fost încadrați la SC SA, prin contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 care stabilea în cuprinsul art.168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paști si C, angajații SNP SA se prevede că vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut disp.art.168 alin.1 și alin.2 ale acestui articol fiind însă modificat în forma în anul 2003, suplimentarilor salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractul Colectiv de Muncă, pârâta nu mai acordat reclamanților în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia ca părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu achitat reclamanților suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005, 2006 si 2007, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanți drepturile salariale cuvenite și neacordate constând în prime de Paște și pe anii 2005-2007, sume ce au fost reactualizate de la data scadenței și până la data plății efective, pârâta fiind obligată în baza art.274 cod pr. civilă, față de culpa procesuală a acesteia, la suma de 1900 lei RON cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit sumele datorate de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte, aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei datorată de pârâtă reclamanților, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime datorate la plata efectivă, astfel: câte 1777 lei brut pentru fiecare din reclamanții:, reprezentând prime Paști 2005 - C 2005; câte 2824 lei brut pentru fiecare din reclamanții:, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006; câte 3986 lei brut pentru fiecare din reclamanții -, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006, C 2006; câte 6631 lei brut pentru fiecare din reclamanții, -, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006, C 2006, Paști 2007, C 2007; câte 5244 lei brut pentru reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006, C 2006, Paști 2007.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1043 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Cabinetul avocat -, P, str. -, nr. 10, jud. P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime datorate la plata efectivă, astfel:
câte 1777 lei brut pentru fiecare din reclamanții:, reprezentând prime Paști 2005 - C 2005;
câte 2824 lei brut pentru fiecare din reclamanții:, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006;
câte 3986 lei brut pentru fiecare din reclamanții -, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006, C 2006;
câte 6631 lei brut pentru fiecare din reclamanții, -, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006, C 2006, Paști 2007, C 2007;
câte 5244 lei brut pentru reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006, C 2006, Paști 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./27.06.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
