Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1338/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1338/2009
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Pop Mirela
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții G împotriva sentinței civile nr. 531/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 7 decembrie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanții: G, A, G, U GH., IA,., GH., GH., GH., G, -, A, -, -, GH., A, -, au chemat-o în judecată pe pârâta A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
-să fie obligată pârâta la plata contravalorii cotei de gaze pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unității în anii 2005, 2006, 2007, respectiv 4000 mc. anual, actualizate cu indicele de inflație;
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții arată că unii dintre ei sunt angajați în muncă în cadrul societății pârâte, alții au fost salariații societății fiind disponibilizați și că în această calitate justifică pretențiilor lor fundamentate pe prev. art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 care reglementau aceste drepturi.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, G, A, solicitând în temeiul art.187 din CCM pe ramură, obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaze, cuvenite pentru anii 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație până la data plății (188).
Reclamantul a depus cerere prin care arată că renunță la judecată.
Prin întâmpinarea și precizările ulterioare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesual active și excepția necompetenței materiale, iar pe fondul pricinii netemenicia pretențiilor reclamanților și intervenienților, care nu au nici un suport legal, ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale fiind compensat prin CCm/1997.
Prin sentința civilă nr. 531/LM/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesual active și excepția necompetenței materiale.
S-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții, precum și cererile de intervenienție în interes propriu formulată de intervenienți în cauză în contradictoriu cu pârâta
În baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la acțiunea în conflict de drepturi formulată împotriva pârâtei
Au fost obligați reclamanții și intervenienții să plătească pârâtei suma de 190 lei, reprezetând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul, a reținut, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, următoarele:
- acțiunea este introdusă în termenul legal deoarece raportat la obiectul acțiunii este incident termenul de prescripție de 3 ani prev. de art.283 lit.c Codul Muncii, așadar;
- reclamanții justifică calitate procesuală activă în cauză față de prev. art.282 alin.1 lit.a Codul Muncii; se observă că însăși pârâta admite că în cuprinsul art. 187 din CCM pe ramură se creează vocația tuturor salariaților de a formula pretenții în legătură cu existența și aplicarea acestui drept și,
- se reține incidența art. 284 alin.2 Codul Muncii care stabilește o competență derogatorie de la dreptul comun, acordând o competență exclusivă instanței în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantului;
-pe fondul cauzei, pretențiile reclamanților și intervenienților sunt netemeinice și nelegale, întrucât ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale a fost compensată prin CCM din 1997, astfel cum se precizează expres în cuprinsul art. 176 alin.1 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității în anii 2005-2008.
Împotriva acestei sentințe, au declarat, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr.168/1999 reclamanții G a, precum și intervenienții, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se critică sentința atacată ca fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii deoarece: dreptul salarial pretins este prevăzut de art.178 alin.1 din CCM la nivelul unității, plata acestui drept pentru un an nu stinge obligația de plată pentru anii următori; prevederile art. 168 alin.2 din contractul din 1998 nu au nici o relevanță și nici un efect asupra perioadei ulterioare; nu pot înlătura conform art. 2 din legea nr. 13/1996, dispozițiile din contractele colective de muncă la nivel superior; introducerea acestui adaos în salariul de bază se putea realiza numai prin acte adiționale, ceea ce nu s-a întâmplat după anul 1998; art. 145 alin.1 din CCM la nivel de unitate interzice orice limitări a salariului prin acte juridice, de ori ce fel, iar conform art.155 din Codul Muncii în noțiunea de salariu se includ și adaosurile, cum este adaosul în litigiu.
În drept se invocă art. 304 indice 1, art.312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, intimata A solicită respingerea recursului ca nefondat, reinterând apărarea din fața instanței de fond în sensul că prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005-2007 se arată că ajutorul privind c/v cotei de gaz a fost compensat, fiind inclus în salariul de bază începând cu 1997, această dispoziție exprimând voința părților, respectiv patronat și reprezentanții angajaților, fiind obligatorie pentru toți.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanții și-au fundamentat pretențiile de față, pe dispozițiile art.187 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură Energie Electrică, Petrol și Gaze potrivit cărora "salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1, punct B, vor primii anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Același articol prevede însă la alin.(3)"cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective la nivele inferioare".
În încheiat la nivel de pe anul 2005, la art.176 alin.(1) s-a prevăzut că " ajutorul material reprezentând c/v unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin M/1997".
Aceeași formulare a articolului 176 sus enunțat se regăsește și în M pentru anii 2006, 2007, iar în anul 2008 alin.(1) se completează cu precizarea expresă că "începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariul salariaților și va rămâne așa până când vor conveni altfel".
Din moment ce o astfel de prevedere există, instanța de fond a apreciat în mod corect că ajutorul material reprezentând c/ v unei cantități de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază la reclamanților, începând cu anul 1997, în modalitatea arătată. Că este așa, reiese și din faptul că pe parcursul acestor anii nu au mai avut loc negocierii între patronat și sindicat cu privire la acordarea distinctă a acestui ajutor, dimpotrivă, așa cum s-a reținut mai sus părțile au înțeles să menționeze expres că acesta a fost acordat prin includerea sa în salariul de bază, începând cu anul 1997.
Susținerile recurenților reclamanți, în sensul aplicării prevederilor privind includerea acestui ajutor în salariu doar pentru anul 1998 sunt nefondate, deoarece pentru perioada în litigiu (2005-2007) există, așa cum s-a reținut mai sus prevederi contractuale exprese în același sens, prevederi care potrivit art. 7 alin.(2) din Legea nr. 130/1996 constituie legea părților și ca atare sunt obligatorii; nefiind necesară încheierea unui act adițional în acest sens.
În consecință, se constată că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale mai sus menționate, motiv pentru care în temeiul art. art.312 alin.(1) Cod proc.civ, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, Curtea va dispune respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamanți; va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
(continuare deciziei civile nr.1338/2009)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul formulat de reclamanții G, A, G, U GH., IA,., GH., GH., GH., G, -, A, -, -, GH., A, -, G, A,
împotriva sentinței civile nr.531/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr.1338/2009)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.DA
Tehnored.DA/TM/2 ex
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Pop Mirela
