Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1339/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1339
Ședința publică de la 25 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SA, COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF G, împotriva sentinței civile nr.472/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reprezentantul legal al reclamanților SINDICATUL LIBER AL SECȚIEI A, intimații-reclamanți, TA, A, NA, EL, G, G, G, AN, A, G, G, B, G, G, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.11.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 25.11.2009.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată la nr- reclamantul Sindicatul Liber al Secției Adjud a chemat în judecată pe pârâtele Compania de Ferate CFR SA B și Compania de Ferate CFR SA - Sucursala Regionala CF G pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la plata ajutorului material prevăzut de disp. art. 68 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005, art. 64 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006 și art. 65 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008, cu ocazia Zilei, echivalentul unui salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
In motivare a arătat că în baza contractelor colective de muncă de mai sus acest drept a fost recunoscut, pârâtele neîndeplinindu-și această obligație.
Prin întâmpinarea din data de 29.06.2009 pârâta Compania de Ferate CFR SA - Sucursala Regionala CF Gai nvocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință, întrucât nu are personalitate juridică și excepția lipsei calității procesuale pasive, contractele colective de muncă nefiind încheiate cu acest pârât.
La termenul din data de 16.06.2009 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anilor 2004, 2005 și 2006.
La același termen reclamantul a precizat că Ziua feroviarului este la data de 23 aprilie a fiecărui an.
Prin Sentința Civilă nr. 472/30.06.2009 Tribunalul Vranceaa respins excepțiile privind lipsa capacității de folosință și a calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de cai ferate CFR SA - Sucursala Regională CF G ca neîntemeiate.
A admis excepția prescripției și a respins ca fiind prescris dreptul material la acțiune privind pretențiile pentru anii 2004,2005 și 2006.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul,SINDICATUL LIBER AL SECȚIEI A", cu sediul în mun. Adjud,-, jud. V, în numele membrilor de sindicat: reclamant, TA, A, NA, EL, G, G, G, AN, A, G, G, B, G, G, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SA, cu sediul în B,-, sector 1 și pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF G, cu sediul în mun. G,-, jud.
Le-a obligat pe pârâte să plătească membrilor sindicatului reclamant câte un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare pentru anii 2007 și 2008, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare instanța retine următoarele:
Referitor la excepțiile privind lipsa capacității de folosință și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Compania de Ferate CFR SA - Sucursala Regionala CF G instanța reține că în conformitate cu disp. art. 41 alin 2 cod.proc.civ. asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecata ca pârâte, daca au organe proprii de conducere.
In cauza, pârâta nu are personalitate juridică, însă are organe proprii de conducere, fapt recunoscut de către pârâta, prin întâmpinare, situație în care, conform textului legal de mai sus, poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași pârâte, se constată că din susținerile reclamantului, necontestate de către pârâte, contractele individuale de muncă au fost încheiate cu aceasta, împrejurare care determină calitatea de parte a raportului juridic dedus judecății și, pe cale de consecință, calitatea procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, se reține că potrivit disp. art. 283 alin 1 lit c din Codul muncii, dreptul la acțiune privind plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat se prescrie în trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum în speță este vorba de despăgubiri pentru drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă și neplătite de către pârâte, termenul de prescripție pentru perioada anilor 2004, 2005 și 2006 este împlinit, astfel încât s-a admis excepția și s-a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
In ceea ce privește fondul cauzei, se reține că dreptul solicitat de reclamant este prevăzut de disp. art. 65 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 și nu a fost contestat de către pârâte.
Având în vedere că potrivit disp. art. 243 alin 1 din Codul muncii executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru părți, precum și faptul că disp. art. 287 din același act normativ prevăd că sarcina probei aparține angajatorului, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată și le-a obligat pe pârâte la plata sumelor solicitate în acțiune pentru perioada anilor 2007 si 2008, actualizate cu indicele de inflație la zi la data plății.
A respins ca neîntemeiata cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta nefiind dovedite în nici un mod.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Compania de Ferate CFR SA B si Compania de Ferate CFR SA - Sucursala Regionala CF
În motivarea recursului său Compania de Ferate CFR SA Baa rătat că în mod greșit instanța nu a reținut susținerile companiei privind dificultățile financiare cu care s-a confruntat.
Consideră că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită față de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil, care statuează că "Obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații." Invocă în acest sens teoria impreviziunii.
Susține că principiul forței obligatorii a contractului se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții, iar obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondurile alocate drepturilor salariale fiind limitat, situație cunoscută și de organizațiile sindicale.
Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9.pr civilă.
În motivarea recursului său Compania de Ferate CFR SA Sucursala Regionala CF G invocă excepția lipsei capacitații procesuale de folosința, întrucât nu are personalitate juridica. Consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 3 Cod procedură civilă, întrucât a fost chemată în judecată și societatea mamă, iar în condițiile în care cele două unități au contabilități diferite, reclamanții ar putea să se îndestuleze atât de la unitatea mamă cât și de la sucursală.
De asemenea s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sucursalei, întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost semnat de reprezentanții legali ai CNCF "CFR" SA, iar nu de organele de conducere ale sucursalei, ca urmare neîndeplinirea obligațiilor atrage răspunderea părții care se face vinovată de aceasta, respectiv CNCF "CFR" SA.
Se mai învederează că sucursala nu are independență pentru alocarea resurselor financiare, societatea mamă având calitate de ordonator de credite.
Intimații, prin reprezentant Sindicatul Liber al Sectiei Adjud au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Se invocă și excepția nulității recursurilor, având în vedere că recursul declarat de CNCF "CFR" SA Baf ost depus la Curtea de APEL GALAȚI, iar nu la Tribunalul Vrancea, potrivit art. 302 Cod procedură civilă, iar în recursul declarat de CNCF "CFR" SA -sucursala G nu se aduce nici o critică hotărârii instanței de fond, ci doar se reiau excepțiile invocate în primă instanță.
Asupra excepției invocate curtea reține că aceasta este nefondată. Referitor la recursul declarat de CNCF "CFR" SA B, acesta a fost comunicat prin poștă la Tribunalul Vrancea, iar nu la Curtea de APEL GALAȚI, așa cum susțin reclamanții, situație care rezultă atât de pe plicul atașat la dosar- fila 10, cât și din rezoluția și adresa de înaintare ale Tribunalului Vrancea.
În ceea ce privește în recursul declarat de CNCF "CFR" SA -sucursala G, acesta cuprinde motivele pe care se întemeiază. Faptul că argumentele sunt aceleași cu cele susținute în fața primei instanțe nu echivalează cu nemotivarea recursului formulat, motiv pentru care excepția va fi respinsă ca nefondată.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acestea sunt nefondate față de următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că pârâta CNCF "CFR" SA -sucursala G, chiar dacă nu are personalitate juridica, poate sta in judecata ca parată, față de dispozițiile art. 41 alin 2 Cod procedură civilă, întrucât are organe proprii de conducere.
Textul de lege nu impune ca sucursala să fie singura pârâtă, iar faptul că în cauză este chemată în judecată și societatea mamă este irelevant cu privire la capacitatea procesuală a sucursalei.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași parate, aceasta este nefondată, atât timp cât contractele individuale de munca au fost încheiate cu aceasta, prin urmare are calitatea de angajator și trebuie să-și îndeplinească toate obligațiile rezultând din lege, din contractele colective de muncă și din contractele individuale de muncă, așa cum rezultă din art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Faptul că negocierea și semnarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate s-a făcut de reprezentanții legali ai CNCF "CFR" SA, iar nu de organele de conducere ale sucursalei, nu duce la concluzia că sucursala nu are nici o obligație rezultând din încheierea contractului colectiv de muncă, întrucât, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.
Având contabilități diferite, pentru executarea hotărârii este evident că drepturile salariale trebuie prevăzute în bugetul sucursalei, fondurile urmând a fi alocate de societatea mamă, căreia hotărârea trebuie să-i fie opozabilă, acesta fiind motivul pentru care atât societatea mamă, cât și sucursala au fost obligate la plata sumelor cuvenite reclamanților.
Referitor la fondul cauzei, în mod corect angajatorul a fost obligat să-și respecte obligația asumată prin contractele colective de muncă.
Potrivit art. 243 din Codul muncii (1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
(2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Nu se pot reține argumentele recurentei CNCF "CFR" SA privind circumstanțele economico-financiare, întrucât acestea nu îl exonerează pe debitor de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-
Dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest articol se referă la situația când obiectul obligației este un corp cert și determinat, ceea ce nu se poate spune despre obligația de plată a unei sume de bani.
În situația în care societatea constata că nu se poate încadra în buget și nu mai poate achita drepturile promise avea posibilitatea să renegocieze cu sindicatele contractul colectiv de muncă, dar nu poate invoca acum lipsa banilor ca motiv de neîndeplinire a obligației asumate.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția de nulitate a recursului invocată de intimatul Sindicatul Liber al Secției CT 3 Adjud.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SA și COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF G, împotriva sentinței civile nr.472/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2009.
Pt.jud.- aflat în Pt.jud.- aflat în JUDECATOR
Cf.art.261 pct.2 pr.civ. cf.art.261 pct.2 pr.civ. -
Președinte Președinte
Grefier
-
Red./18.12.2009
Dact./5 ex/29.12.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
