Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1390/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1390/

Ședința publică din 10 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Neagu

JUDECĂTOR 2: Alina Savin

JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel

Grefier - - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursurilor declarate de pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE, cu sediul în B,-, sector 1 și " SA - SUCURSALA G, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1071/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SINDICATUL LUCRATORILOR FEROVIARI - "CALE LIBERA", - reprezentant legal al reclamanților, C, G, HG, A, G, -., A, G, OG, cauza având ca obiect drepturi bănești.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.12.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 10.12.2009.

CURTEA

Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub numărul - reclamanții, C, -, G, scu, -, a, -, G, -., a, G, -,

reprezentați de Sindicatul Lucrătorilor Feroviari - "Cale Liberă" au chemat în judecată pe pârâtele Compania Națională de Ferate " CFR" și Sucursala Regională CF G solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să le oblige pe pârâte la plata ajutorului material aferent Zilei pe anii 2006, 2007, 2008 și 2009 precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2009, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.

În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că deși prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate precum și prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unități din Transportul Feroviar s-a prevăzut acordarea acestor ajutoare, pârâtele au refuzat să efectueze plățile către reclamanți.

În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile contractelor colective de muncă și pe cele ale Codului muncii.

În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu acte.

Pârâta a invocat excepțiile lipsei capacității procesuale pasive precum și pe cea a lipsei calității procesuale pasive.

Prin Sentința Civilă nr. 1071/22.06.2009 Tribunalul Galațiar espins excepțiile invocate de pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA Sucursala Regionala CF G privind lipsa capacității sale procesuale de folosință și lipsa calității sale procesuale pasive, ca nefondate.

A admis în parte acțiunea și le-a obligat pe pârâte, în solidar, să plătească reclamanților, C, -, G, scu, -, a, -, G, -., a, G, și ajutorul material aferent Zilei pe anii 2006, 2007 (diferența neachitată), 2008 și 2009 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2009, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Le-a obligat pe pârâte, în solidar, să plătească reclamantei ajutorul material aferent Zilei pe anii 2006, 2007(diferența neachitată) și 2008, reclamanților, și ajutorul material aferent Zilei pe anii 2006 și 2007 (diferența neachitată) și reclamantului - ajutorul material aferent Zilei pe anul 2006, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății.

În motivare instanța reține următoarele:

Cu privire la prima excepție instanța constată că pârâta are organe proprii de conducere și Serviciu Resurse Umane, Oficiu juridic, cum rezultă din actele depuse la dosar filele 57,58, motiv pentru care apreciază că poate sta în proces în baza art. 41 alin.2 Cod de procedură civilă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive se constată că această unitate are calitate de angajator și este corect chemată în judecată în calitate de pârâtă întrucât coordonează problemele de salarizare ale reclamanților și deține evidența perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant,și întrucât în eventualitatea admiterii acțiunii va face plățile, este necesar ca hotărârea să fie pronunțată în contradictoriu cu ea pentru a-i fi opozabilă.

Pe fond se constată că acțiunea este fondată.

Astfel, prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate Compania Națională CFR pe anii 2006 - 2007 s-a stabilit la art. 64 dreptul salariaților la un ajutor material de cel puțin un salariu la nivelul clasei unu de salarizare, dispoziția fiind preluată în Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007- 2008.

La data de 1.04.2009 și-a încetat valabilitatea Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate Compania Națională CFR devenind aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Unități din Transportul Feroviar care reiau dispozițiile privind ajutorul material de Ziua,și în plus prevăd dreptul la un ajutor cu ocazia sărbătorilor de Paști cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare.

Cum pârâtele nu au făcut dovada plății acestor ajutoare va fi admisă acțiunea și obligate la plata în favoarea reclamanților a ajutorului material aferent Zilei pe anii 2006, 2007 (reținându-se că pe acest an s-a plătit suma de100 lei), 2008 și 2009 precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2009.

În privința reclamanților, și - se vor avea în vedere perioadele efectiv lucrate.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Compania de Ferate CFR SA B si Compania de Ferate CFR SA - Sucursala Regionala CF

În motivarea recursului său Compania de Ferate CFR SA Baa rătat că în mod greșit instanța nu a reținut susținerile companiei privind dificultățile financiare cu care s-a confruntat.

Arată că societatea a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor OUG79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar. A achitat diverse ajutoare materiale în anii 2006 - 2008, în funcție de bugetul avut.

Consideră că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită față de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.

Obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil, care statuează că "Obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații." Invocă în acest sens teoria impreviziunii.

Susține că principiul forței obligatorii a contractului se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții, iar obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondurile alocate drepturilor salariale fiind limitat, situație cunoscută și de organizațiile sindicale.

Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului său Compania de Ferate CFR Sucursala Regională G invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sucursalei, întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost semnat de reprezentanții legali ai CNCF "CFR" SA, iar nu de organele de conducere ale sucursalei, ca urmare neîndeplinirea obligațiilor atrage răspunderea părții care se face vinovată de aceasta, respectiv CNCF "CFR" SA.

Se mai învederează că sucursala nu are independență pentru alocarea resurselor financiare, societatea mamă având calitate de ordonator de credite.

De asemenea s-a invocat excepția lipsei capacitații procesuale de folosința, întrucât nu are personalitate juridica. Consideră că, în condițiile în care cele două unități au contabilități diferite, reclamanții ar putea să se îndestuleze atât de la unitatea mamă cât și de la sucursală.

La data de 30.10.2009 CNCF "CFR" SA Bad epus completări la motivele de recurs, arătând că prin contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2009-2010 s-a stabilit că "în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, C și Ziua ". Consideră că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi în anul 2009, ca urmare acestea sunt motive de ordine publică, ce pot fi invocate oricând.

Intimații nu au depus întâmpinare, dar au invocat excepția nulității recursurilor, având în vedere că recursurile au fost depuse la Curtea de APEL GALAȚI, iar nu la Tribunalul Vrancea, potrivit art. 302 Cod procedură civilă și nu sunt menționate toate datele prevăzute de art. 302 ind. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă. De asemenea completările la recursul declarat de CNCF "CFR" SA nu au fost depuse înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 Cod procedură civilă.

Asupra excepțiilor invocate, curtea reține că acestea sunt nefondate.

Astfel, ambele recursuri au fost comunicate prin poștă la Tribunalul Vrancea, iar nu la Curtea de APEL GALAȚI, așa cum susțin reclamanții, situație care rezultă atât de pe plicurile atașate la dosar - filele 12 și 16, cât și din rezoluția și adresa de înaintare ale Tribunalului Vrancea.

În ceea ce privește mențiunile prevăzute de art. 302 ind. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, curtea reține că, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 Curtea Constituțională a constatat că art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar", precum și - dacă recurentul locuiește în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul".

De asemenea, curtea consideră că cele arătate prin completările din motivele de recurs, respectiv modificarea contractului colectiv de muncă, sunt motive de ordine publică care pot fi invocate pe tot parcursul procesului.

Față de aceste considerente, excepțiile vor fi respinse ca nefondate.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt parțial fondate față de următoarele considerente:

În mod corect a reținut instanța de fond că pârâta CNCF "CFR" SA - Sucursala G, chiar dacă nu are personalitate juridica, poate sta in judecata ca parată, față de dispozițiile art. 41 alin 2 Cod procedură civilă, întrucât are organe proprii de conducere.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași pârâte, aceasta este nefondată, atât timp cât contractele individuale de muncă au fost încheiate cu aceasta, prin urmare are calitatea de angajator și trebuie să-și îndeplinească toate obligațiile rezultând din lege, din contractele colective de muncă și din contractele individuale de muncă, așa cum rezultă din art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii.

Faptul că negocierea și semnarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate s-a făcut de reprezentanții legali ai CNCF "CFR" SA, iar nu de organele de conducere ale sucursalei, nu duce la concluzia că sucursala nu are nici o obligație rezultând din încheierea contractului colectiv de muncă, întrucât, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.

Având contabilități diferite, pentru executarea hotărârii este evident că drepturile salariale trebuie prevăzute în bugetul sucursalei, fondurile urmând a fi alocate de societatea mamă, căreia hotărârea trebuie să-i fie opozabilă, acesta fiind motivul pentru care atât societatea mamă, cât și sucursala au fost obligate la plata sumelor cuvenite reclamanților.

Referitor la fondul cauzei, în mod corect angajatorul a fost obligat să-și respecte obligația asumată prin contractele colective de muncă.

Potrivit art. 243 din Codul Muncii (1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.

(2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.

Nu se pot reține argumentele recurentei CNCF "CFR" SA privind circumstanțele economico-financiare, întrucât acestea nu îl exonerează pe debitor de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-

Dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest articol se referă la situația când obiectul obligației este un corp cert și determinat, ceea ce nu se poate spune despre obligația de plată a unei sume de bani.

În situația în care societatea constata că nu se poate încadra în buget și nu mai poate achita drepturile promise avea posibilitatea să renegocieze cu sindicatele contractul colectiv de muncă, dar nu poate invoca acum lipsa banilor ca motiv de neîndeplinire a obligației asumate.

De altfel, aceasta este situația pentru anul 2009, când prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, părțile au convenit că "în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, C și Ziua ".

Ca urmare nu mai există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi în anul 2009, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite ambele recursuri, va modifica în parte sentința recurată și va respinge capătul de cerere privind acordarea drepturilor solicitate aferente anului 2009.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepțiile invocate.

Admite recursurile declarate de pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE, cu sediul în B,-, sector 1 și SA - SUCURSALA G, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1071/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.-.

Modifică în parte sentința civilă nr.1071/22.06.2009 a Tribunalului Galați în sensul că:

Respinge capătul de cerere privind acordarea drepturilor solicitate pe anul 2009.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recirate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 10 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

dec.jud.-/06.01.2010

Tehnored./5 ex./07 Ianuarie 2010

Fond:-

Asistenți jud. C-tin-

Com.3 ex.părți/

Președinte:Mihaela Neagu
Judecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1390/2009. Curtea de Apel Galati