Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1402
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în municipiul B,--30, sector 1, împotriva sentinței nr.765 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Consiliul Local D, Grupul Școlar D, Inspectoratul Școlar Județean B și reclamanții intimați, R și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr-, reclamanți, R, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului B, Consiliul Local și Grupul Școlar, solicitând obligarea acestora pârâți la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim garantat ce a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006 intrat în vigoare la 01.01.2007, și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au precizat că în temeiul art.28 alin.2 din Legea Sindicatelor pot fi reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar.
Conf. art. 40 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895 din 29.11.2006 începând cu 1.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei iar textul contractului reglementează anumiți coeficienți de ierarhizare.
Ministerul Educației și Cercetării este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate persoanele îndreptățite au fost prejudiciate pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației iar pe de altă parte prim lipsirea de folosință a banilor fiind aplicabile disp. art. 161 alin. 4 din Codul Muncii.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive a considerat că întrucât nu există raporturi de muncă între minister și reclamantă, instituția neputând fi ținută să plătească eventuale drepturi salariale restante.
Pe de altă parte, potrivit HG538/2001 și OUG32/2001 drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt asigurate din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Pe fondul cauzei, a considerat că potrivit art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, prin contractele colective de muncă nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și a căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin sentința civilă nr. 765 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Botoșanis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, i, R, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local D, Grupul Școlar " " D; a obligat pârâții Consiliul local D și Grupul Școlar " " D să calculeze și să plătească reclamanților, R, diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2008, iar pentru reclamantul de la 1.01.2007 până la 31.12.2007; a obligat pârâții Consiliul Local D și Grupul Școlar " " D să calculeze și să plătească reclamanților actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cât și dobânda legală prevăzută de OG 9/20000 de la 25.03.2009 până la data plății efective.
Totodată, s-a respins ca nefondat și capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a arătat cu privire la excepția invocată că pârâtul B are atribuții în procedura de finanțare a învățământului și că este necesară judecata în contradictoriu cu acesta în vederea asigurării opozabilității hotărârii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în discuție sunt două chestiuni privitoare la aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru anul 2007 cât și aplicabilitatea acestui contract colectiv de muncă pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar din
Potrivit art. 12 din Legea 130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art.13 din același act normativ părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Instanța a mai avut în vedere faptul că prin Legea 130/1996 art.8 alin.4 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la Legea 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizații sindicale (art.239 ).
Prin art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.2895/21 din 29.12.2006 publicat în Monitorul Oficial partea a V- a nr.5 din 29.01.2006 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții de muncitori necalificați,calificați, personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală sau postliceală,personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri studii superioare de scurtă durată coeficientul de ierarhizare este cuprins între 1 și 1,5.
În art.3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii 130/1996 art.8 cât și al Legii 53/2003 art.239 în care se arată că prin dispozițiile legale se pot stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa 7 Contractului Colectiv de Muncă, Ministerul Educației, Cercetării și figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct.27 figurând ramura învățământ cu un număr de salariați de 115.835.
Tribunalul analizând susținerile pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și a constatat că în prevederile Legii 128/1997 și OUG 24/2000 nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art.12 din Legea 130/1996.
Din adresa nr. 6684 din data de 21.05.2009 eliberată de unitatea școlară rezultă că reclamanții au avut următoarele salarii de bază brute la 01.01.2007: - 451 lei, - 451 lei, - 451 lei, - 440 lei, - 451 lei, R - 451 lei, - 451 lei, - 451 lei,corespunzătoare sumelor arătate în OG 3/2006 ANEXA 5.2 A pentru muncitori calificați, îngrijitori și paznici.
Salarizarea reclamanților, îngrijitori, paznici sau muncitori calificați în cadrul pârâtului Grupul Școlar " " a fost stabilită prin OUG 10/2007 și respectiv OUG 10/2008 pentru intervalul 01.01.2007-31.12.2008
În baza art. 40 din Contractul Colectiv de muncă aceasta trebuia să beneficieze de un salariu minim brut de cel puțin 528 lei, obținut prin înmulțirea sumei de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare de 1,2.
Pentru reclamanții, R, a căror salariu de bază brut este mai mic li se cuvin diferențe de drepturi salariale începând cu 1.01.2007.
Întrucât prin cele două ordonanțe 10/2007 și 10/2008 salariile de bază au fost majorate succesiv diferențele de drepturi salariale se cuvin pentru intervale de timp diferențiate după cum urmează: reclamanților, R, diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru perioada 01.01.2007- 31.03.2007, iar pentru reclamantul pentru perioada 01.01.2007 până la 31.12.2007 (anexa 5.2 b OG 10/2008).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanță.
Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă pe anii 2006 - 2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și nr.OG 11/2007.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este întemeiat din următoarele considerente:
Este real că un contract colectiv de muncă la nivel național acționează întocmai ca o lege pentru cei cărora li se adresează și că sfera de aplicare îi privește pe toți salariații, încadrați la toți angajatorii din țară (art. 241 alin. (1) Codul Muncii și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996), însă numai în limitele pentru care acesta dispune cu privire la drepturile și obligațiile reciproce ale părților, la măsurile de protecție recunoscute grupurilor de salariați.
Mai mult, valoarea normativă a contractului colectiv de muncă la nivel național, caracterul său imperativ se exprimă prin calitatea de izvor de drept față de contractele colective de muncă subsecvente și în ultimă instanță, față de contractele individuale de muncă, însă clauzele sale rămân subordonate legii, în sensul că nu se pot negocia clauze interzise (art. 283 Codul Muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996), nu se pot insera clauze sub minimum prevăzut de lege (art. 8 alin. (4) din Legea nr. 130/1996), iar în ceea ce privește pe salariații din instituțiile bugetare, situația în speță, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996).
Prin urmare, sensul celei de-a doua teze dintre cele trei menționate anterior este acela că prin conținutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu dispozițiile legale, însă nu se poate susține, cu deplin temei, că prevederile acestuia sunt întotdeauna aplicabile cu prioritate față de lege, când sunt mai favorabile acesteia, dacă legea exclude expres incidența lor.
Din acest punct de vedere, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, sus - citată, înlătură expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaților din instituțiile bugetare, ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În consecință, față de dispozițiile legale și contractuale anterior enunțate, precum și prevederile cadru ale art. 8 alin. 1 din Legea 130/1996 care statuează posibilitatea stabilirii clauzelor contractelor colective de muncă numai în limitele și condițiile prevăzute de lege, se apreciază că reclamanții, în calitate de personal bugetar al cărui salariu de bază este strict reglementat prin lege, nu-i sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv unic la nivel național pentru perioada 2007 - 2010, cât privește salariul minim brut negociat.
Nu se poate invoca, în sens contrar, nici participarea, respectiv a sindicatelor din învățământ la negocieri finalizate prin contractul colectiv de muncă în discuție, întrucât alte drepturi salariale și materiale ale personalului bugetar, exceptând salariul de bază și sporurile stabilite prin lege, se pot negocia, potrivit dispozițiilor legale.
Rezultă așadar, că salariul de bază minim brut garantat în urma negocierilor este întocmai un drept salarial de natura celor excluse de la negocieri cât privește personalul din instituțiile bugetare, fiind incorect și contradictoriu să se susțină, pe de o parte, că în sistemul de învățământ preuniversitar, drepturile salariale nu pot fi negociate, iar pe de altă parte să se constate aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național cu privire la salariul minim brut garantat, ceea ce presupune a fixa o limită pentru legiuitor, contrar mecanismului constituțional, regulilor de tehnică legislativă, inclusiv textelor legale anterior menționate.
Tot astfel, art. 9 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național impune părților contractante să poarte negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, rezultând că în absența unor acte normative și până la intrarea lor în vigoare, personalului instituțiilor finanțate de la bugetul de stat nu-i pot fi acordate drepturile prevăzute de acest contract colectiv a căror stabilire se face prin lege.
în proces a pârâtului recurent este justificată prin atribuțiile sale în finanțarea acestei ramuri de activitate, conferite prin HG nr. 538/2001.
Astfel, potrivit art. 10 lit. b și c din acest act normativ, aprobă costurile medii anuale orientative, după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare județene, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Așadar, asigurarea finalității actului de justiție inițiat de reclamantă, respectiv a realizării efective a dreptului pretins, prin punerea în executare a hotărârii pronunțate, impune opozabilitatea acesteia față de pârâtul recurent.
Așa fiind, Curtea în baza art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă urmează să admită recursul, să modifice sentința recurată și să respingă acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B împotriva sentinței civile nr. 765 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă.
Modifică în parte sentința civilă sus-menționată pronunțată de Tribunalul Botoșani, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, R și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/25.11.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
