Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 144/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții -G, prin SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE"", cu domiciliul ales la sediul reprezentantului legal din comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1192/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI, ambele cu sediul instituției în comuna, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citați cu copia motivelor de recurs intimații pârâți nu au depus întâmpinare; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenții au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanții, G, au solicitat obligarea pârâților Consiliul Local și Primăria com. la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești ce reprezintă indemnizația de dispozitiv, în cuantum lunar de 25% din salariul de bază, cu începere de la data de 01.01.2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, sume ce urmează a fi actualizate la rata inflației. Au solicitat consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt angajați cu contract de muncă în aparatul de specialitate al Primarului com.. Potrivit pct. 9 din Ordinul I nr. 496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit pct. 31.1. din același Ordin prin personal civil în sensul ordinului menționat se includ și funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Prin Legea nr. 138/1999 această indemnizație de dispozitiv a fost recunoscută și plătită la nivel național tuturor funcționarilor civili din cadrul Reclamanții consideră că beneficiază de indemnizația de dispozitiv deoarece fac parte din domeniul administrației publice și au statut de angajați civili din cadrul Pentru egalitate de tratament salarial al tuturor salariaților ce fac parte din același sistem și care au dreptul la aceiași salarizare consideră că sunt îndreptățiți să beneficieze de indemnizația de dispozitiv.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus adeverințe de serviciu din care rezultă că sunt angajați cu contract de muncă în cadrul Primăriei com..
Pârâții nu au depus întâmpinare și nu și-au exprimat un punct de vedere cu privire la cererea formulată.
Prin Sentința Civilă nr. 1192/06.10.2008 Tribunalul Galația respins acțiunea ca nefondată.
A reținut în motivare că Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv acordată de Legea nr. 138/1999 și personalului civil din domeniul administrației publice.
Tribunalul nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea nr. 138/1999 care se referă doar la personalul civil care-și desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul nr. 496/2003 al nu putea adăuga la lege și nu putea acorda drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară. Ordinul mai sus menționat cel mult putea explicita aplicarea efectivă a dispozițiilor din Legea nr. 138/1999 și în nici un caz nu putea extinde categoriile personalului beneficiar al indemnizației de dispozitiv. Ca urmare în condițiile în care se refuză acordarea indemnizației de dispozitiv de către emitentul Ordinului nr. 496/2003, reclamanții nu pot beneficia de soluționarea favorabilă a cererii lor.
Din modul în care este motivată cererea de chemare în judecată se reține că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților aceluiași minister.
Prin dispozițiile art. 21 din nr.OG 137/2000, se stabilește ca persoana care se consideră discriminată, poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, care are drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului ori a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Potrivit acestor principii, se constată următoarele:
Salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază, este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit disp. nr.OUG 123/2003 și nr.OUG 24/2004, personalul contractual din sectorul bugetar primește salariul de bază,sporurile și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispoziții speciale.
Dispozițiile nr.OG 137/2000, prevăd că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol, privește persoanele aflate în situații comparabile.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din carul precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale,precum și de raporturile de comandă în care se află personalul civil din cadrul instituțiilor enumerate de Legea nr. 138/1999. Pe de altă parte nu se poate reține că lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situația reclamanților nu este comparabilă cu cea a personalului civil din cadrul în raport de care reclamanții se consideră prejudiciați.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată acțiunea cu ambele capete de cerere.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.
În motivare au arătat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Consideră că prin punctul 9.2 al Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale
Noțiunea de "dispozitiv" presupune faptul că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune administrația publică și în acest sens fac dovada că au fost solicitați și au efectuat serviciul de permanență în cadrul Primăriei com..
Tot personalul primăriei, funcționari publici sau angajați contractuali, au anumite atribuții în cadrul Unității Locale de, intervenind la orice oră în situații de urgență.
Consideră că instanța competentă este cea de contencios administrativ, nefiind vorba de un litigiu de muncă.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei comunei, instituție care nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Ca urmare litigiul privind acordarea unui spor salarial constituie un conflict de drepturi, de competența secției de litigii de muncă, iar nu un litigiu de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2. s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În conformitate cu definiția dată de punctul 3.1. din acest ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica legea.
Prin acest ordin nu s-a adus o modificare a legii, în sensul ca toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație, ci a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Reclamanții nu fac parte din categoria personalului civil la care face referire Ordinul, salarizarea acestora fiind reglementată prin acte normative cu caracter special.
Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât celor expres enumerate, în caz contrar, prin extinderea beneficiarilor, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Nu se poate reține nici discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați salariații.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă uniformitate așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Curtea constată că rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
În mai multe decizii ale sale pronunțate în anul 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții -G, prin SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE"", cu domiciliul ales la sediul reprezentantului legal din comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1192/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//05 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
