Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1440/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1440
Ședința publică din data de 15 iulie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1228 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, G, -, G, C, -, toți având domiciliul ales la.Av., P,-,.8B,.A,.3,.15, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți:, -, G, -, G, C, -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți care au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a înmânat avocatului recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-reclamanți.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune delegația de reprezentare a acesteia în instanță și în copie adresele nr.831/05.02.2008 și nr.830/05.02.2008 emise de Direcția Corporative-Juridic a recurentei-pârâte și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot sentinței în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii, iar în al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor reprezentând salariul de bază mediu pe SC SA, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanții, -, G, -, G, C, - au chemat în judecată pe pârâta SC SA B- Sucursala P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii primelor de Paște și C pe anii 2005-2006-2007, în funcție de perioadele lucrate de fiecare reclamant și de data încetării raporturilor de muncă cu pârâta, expres menționate în acțiune, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei, contractele lor de muncă încetând în temeiul disp.art.65 și art.66 din Codul Muncii.
Reclamanții au mai arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La dosarul cauzei pârâta a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1228 din 15 aprilie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale constând în primele de Paște și de C astfel: reclamanților și, câte 1400 lei brut reprezentând prima de Paște pe anul 2005; reclamanților, și, câte 2800 lei brut, reprezentând primele de Paște și C pe anul 2005; reclamanților, -, G, -, G, și, câte 4200 lei brut reprezentând primele de Paște pe anii 2005 și 2006 și de C pe anul 2005; reclamanților, C, și - câte 6050 lei brut, reprezentând primele de Paște și de C pe anii 2005 și 2006, sumele urmând fi actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plătii efective, obligând totodată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de câte 100 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei contractele lor de muncă încetând în baza art.65 și 66 din Codul Muncii, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost pârâtei însă, în cursul anilor 2005 - 2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta era obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul că ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâta s-a întocmit o adresa în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamanții au dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise în perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce li se cuvin reclamanților în calitate de foști salariați.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale constând în primele de Paște și de C astfel: reclamanților și, câte 1400 lei brut reprezentând prima de Paște pe anul 2005; reclamanților, și, câte 2800 lei brut, reprezentând primele de Paște și C pe anul 2005; reclamanților, -, G, -, G, și, câte 4200 lei brut reprezentând primele de Paște pe anii 2005 și 2006 și de C pe anul 2005; reclamanților, C, și - câte 6050 lei brut, reprezentând primele de Paște și de C pe anii 2005 și 2006, sumele urmând fi actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plații efective.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de munca
În baza art.274 cod pr. civilă a fost obligată să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare cu privire la recursul formulat, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumelor datorate de pârâtă reclamanților, astfel: la câte 850 lei brut - față de reclamanții și; la câte 1777 lei brut - față de reclamanții, și; la câte 2824 lei brut - față de reclamanții, -, G, G, u, -, G, și; la câte 3984 lei brut - față de reclamanții, C, și -.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1228 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, -, G, C, - toți reprezentați și cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură din P-,.8 B,.A,.3,.15, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce sumele datorate de pârâtă reclamanților, astfel:
la câte 850 lei brut - față de reclamanții și;
la câte 1777 lei brut - față de reclamanții, și;
la câte 2824 lei brut - față de reclamanții, -, G, G, u, -, G, și;
la câte 3984 lei brut - față de reclamanții, C, și -.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./18.07.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
R -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
