Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1514/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1514/
Ședința publică din 5 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Compania Națională de Ferate, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 741 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 28 septembrie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 5 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 741/21 mai 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și, prin reprezentant legal Sindicatul Liber al Salariaților - Telecomunicații Ferate, Sucursala CT 4 Târgu M, în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de ferate "CFR" și Compania Națională de Ferate "" - Sucursala Regională de Ferate B și, drept consecință:
- a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 307 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei, cuvenit pentru anul 2007.
- a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei, cuvenit pentru anul 2008.
- a respins restul pretențiilor reclamanților, ca neîntemeiate.
Prin aceeași hotărâre, tribunalul a admis în parte și acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Liber al Salariaților - Telecomunicații Ferate, Sucursala CT 4 Târgu M, în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de ferate "" și Compania Națională de ferate "" - Sucursala Regională de Ferate B, astfel că:
- a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 310 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei, cuvenit pentru anul 2006.
- a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 307 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei, cuvenit pentru anul 2007.
- a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei, cuvenit pentru anul 2008.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, că potrivit prevederilor din Contractul colectiv de muncă, comisiile mixte patronat sindicat au ca atribuții analiza sesizărilor sindicatului în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea acestor obligații. Sesizarea acestor comisii nu poate aduce atingere liberului acces la justiție, și la adresarea lor directă instanței de judecată, astfel după cum rezultă din prevederile art.109 alin. 7 din Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2007-2008. Excepția se impune a fi respinsă și din perspectiva prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru asigurarea liberului acces la o instanță de judecată, și a jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cu referire la fondul cauzei, tribunalul a relevat, în esență, următoarele considerente:
Potrivit art. 64 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2005-2006, și respectiv art.65 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2007-2008 "In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paste, de C si de Ziua feroviarilor se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, in cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an."
Conform anexei 1 la Contractul Colectiv de muncă pe anii 2005-2006, pentru clasa 1 de salarizare suma ce trebuia acordată pe anul 2006 era de 310 lei. Potrivit anexei 1 la Contractul Colectiv de muncă pe anii 2007-2008, pentru clasa 1 de salarizare suma ce trebuia acordată pe anul 2007 era de 407 lei. Conform Actului adițional la Contractul Colectiv de muncă pe anii 2007-2008, pentru clasa 1 de salarizare suma ce trebuia acordată pe anul 2008 era de 500 lei.
Pârâtele susțin, aspect confirmat și de reclamanți că în anul 2007 s-a plătit fiecărui membru de sindicat, suma de 100 lei cu titlu de ajutor material pentru Ziua.
Apărările celor două pârâte că au plătit drepturile bănești cumulate cu alte plăți efectuate de Paști și de C nu au fost dovedite.
De asemenea nu se poate reține că au fost acordate alte ajutoare materiale care să înlocuiască dreptul prevăzut de Contractul colectiv pentru Ziua.
Conform prevederilor contractului colectiv de muncă, drepturile prevăzute de art. 64, respectiv art. 65, se acordă în mod distinct, cu ocazia evenimentului respectiv, Paști, C, Ziua.
Argumentația că societatea are greutăți financiare nu subzistă atâta vreme cât cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă administrația a acceptat să acorde toate ajutoarele indicate în contractul încheiat de părți. Dacă pe parcursul derulării contractului apar greutăți financiare, administrația putea eventual să redeschidă negocieri cu sindicatele, dar în nici un caz de a proceda în mod unilateral la nerespectarea contractului colectiv de muncă.
Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 1 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă, și din contractele individuale de muncă, și constatând că pretențiile reclamanților se fundamentează pe prevederile din contractul colectiv de muncă, cărora nu li s-a dat eficiență de către pârâți, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții în solidar la plata către fiecare reclamant a sumei de 310 lei, ajutor pe anul 2006, diferența de 307 lei, pentru anul 2007 și 500 lei pentru anul 2008.
În ceea ce-i privește pe reclamanții și, acestora nu li s-a acordat ajutorul pe anul 2006 deoarece conform pontajului (filele 109-110) în 29 și 30.06.2006, și respectiv în 18.08.2006, au absentat nemotivat de la serviciu, iar potrivit dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2005-2006 sunt exceptați de la beneficiul ajutorului material solicitat "salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an."
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs pârâta Compania Națională de Ferate "", solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamanților.
Prin memoriul de recurs, pârâta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale companiei și la prevederile legale. Or, fiind agent economic monitorizat, în sensul prevederilor art. 1 din nr.OUG 79/2001, trebuia să țină cont de aceste aspecte și a procedat la acordarea ajutoarelor materiale prevăzute de contractul colectiv de muncă în limitele fondului de salarii avut la dispoziție.
S-a mai susținut că în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu subzistă apărarea conform căreia societatea întâmpină greutăți financiare, câtă vreme obligația contractuală asumată de către angajator nu mai este susceptibilă de executare din acest motiv, devenind operantă, astfel, teoria impreviziunii, cu atât mai mult cu cât organizațiile sindicale cunosc situația economică a companiei pârâte.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reprezentantul legal al reclamanților a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că aspectele invocate cu titlu de critică nu îndeplinesc niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
După cum în mod corect a reținut și prima instanță, pretențiile reclamanților derivă dintr-o clauză contractuală obligatorie pentru angajator, conform prevederilor art. 40 alin.1 lit. c) din Codul muncii. financiare invocate de acesta nu pot constitui o justificare legală pentru refuzul îndeplinirii obligației asumate prin contractul colectiv de muncă, cu atât mai mult cu cât acesta este rezultatul negocierilor purtate cu salariații.
De asemenea nici invocarea statului de agent economic monitorizat, în sensul prevederilor nr.OUG 79/2001, nu este de natură a exonera pârâta de plata drepturilor bănești pretinse în cauză, deoarece actul normativ menționat era în vigoare la data negocierii contractului colectiv de muncă, astfel că posibilitățile financiare ale angajatorului puteau constitui la acel moment punctul de pornire al negocierilor.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 244 din Codul muncii permit modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării acestuia, în condițiile legii și ori de câte ori părțile convin acest lucru. Cum în cauză nu s-a făcut dovada unei astfel de modificări, în sensul celor invocate în apărare de către pârâtă, aceasta este ținută să-și respecte obligația de plată asumată, dat fiind faptul că, potrivit dispozițiilor art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Pentru considerentele expuse, Curtea nu a identificat niciun motiv de nelegalitate care să afecteze hotărârea primei instanțe, astfel că, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Națională de Ferate "", cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 741/21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./20.10.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
