Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1549/2009 -
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta " ROMÂNIA" - cu sediul în T, Calea, DN 6, km. 5,7, județul T în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în T, str. - de la T, nr. 5,. 9, județul T, împotriva sentinței civile nr. 467 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 12 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 467 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " (fosta ) ROMÂNIA" - T și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.009 lei reprezentând sporul de vechime în muncă cuvenit și neacordat reclamantei, actualizat cu indicele de inflație pe perioada mai 2005 - martie 2008 și în continuare lunar, pe perioada derulării contractului individual de muncă; precum și a sumei de 1.635 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este angajata pârâtei, prestând activitate în baza unui contract individual de muncă încheiat între cele două părți și înregistrat la ITM sub nr. -/14596/2000 (fila 7 la dosarul Tribunalului Timiș ), începând cu data de 17.08.2000.
Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și contractul individual de muncă al reclamantei, nu rezultă în mod clar și fără echivoc acordarea și a beneficiului pecuniar al sporului pentru vechime în muncă, simpla inserare în conținutul contractului colectiv de muncă a faptului că sporul de vechime este inclus în salariul de bază, motiv pentru care salariul minim în unitate va fi cu 20 % mai mare decât salariul minim stabilit pe economie, nu poate duce la concluzia că acesta a fost și acordat, nefiind stipulat în contractul individual de muncă prin care se concretizează material drepturile și obligațiile părților contractuale în baza prevederilor legale în materie și a convențiilor încheiate la nivel de unitate.
Conform normelor contractuale aplicabile, menționate în convențiile scrise, opozabile și obligatorii părților, există posibilitatea includerii sporului de vechime în salariul negociat, ori în speța dată nu ne regăsim în această situație, în condițiile în care nu s-a realizat și dovedit existența acordului de voință pe acest aspect al părților semnatare și interesate.
Potrivit art. 40 alin. 2 din contractul colectiv de muncă național, sporurile procentuale se acordă numai la locurile de muncă unde aceste prestații pecuniare nu sunt cuprinse în salariul de bază negociat, însă în prezenta cauză nu s-a făcut dovada includerii acestui spor de vechime, ori reclamanta trebuie să aibă satisfacția și beneficiul acestor drepturi bănești cuvenite și neachitate.
În acest sens, s-a reținut și incidența prevederilor contractuale menționate limitativ în contractul individual de muncă, respectiv cap. IV și cap. IX lit. a, unde este stabilit convențional faptul că munca prestată de reclamantă, în condițiile menționate, urmează a se plăti cu acordarea sporurilor prevăzute în Codul muncii și contractul colectiv de muncă aplicabil.
În acest context au fost respinse susținerile contrare ale pârâtei, inclusiv în ceea ce privește aprecierea pecuniara a salariului de bază procentual mai mare cu 20 % pentru salariații proprii față de salariul minim pe economie, această poziție nefiind utilă și pertinentă în ceea ce privește evidențierea expresă și fără echivoc a acordării sporului de vechime în muncă, sporul acordându-se procentual și separat pentru fiecare salariat, având în vedere atât vechimea în muncă, cât și prevederile legale și contractuale aplicabile.
De altfel, prin contractul colectiv de muncă la nivel național și la nivel de ramură, se stabilește posibilitatea includerii în salariu a sporului de vechime, însă cu respectarea prevederilor legale în materie.
Astfel cum se reține în raportul de expertiză judiciară contabilă și răspunsul la obiecțiunile formulate la acesta (filele 61-72, 79-80 la dosarul Tribunalului Timiș ), reclamanta având realizată o vechime în muncă căreia îi corespunde un procent de 25 %, sporul de vechime cuvenit și actualizat pentru perioada mai 2005-martie 2008 este de 7.009 lei, având în vedere prevederile legale și contractuale menționate.
Instanța de fond a apreciat că relațiile de muncă trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al echitații și consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, părțile raportului juridic de muncă trebuind a-și supune acțiunile omisive și/sau comisive, normelor imperative cuprinse în art. 37-40 din Legea nr. 53/2003 cu modificările ulterioare.
Astfel, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre părți se stabilesc potrivit legii, prin negocieri, în cadrul contractului colectiv de muncă și contractului individual de muncă, drepturile cuvenite salariaților neputând face obiectul neacordării sau limitării, această atitudine urmând a fi sancționată cu nulitatea absolută a normei edictată cu încălcarea acestor dispoziții.
De asemenea, reclamanta trebuie sa aibă beneficiul principiului egalității de tratament juridic și/sau pecuniar, având dreptul la demnitate în muncă, inclusiv prin aprecierea corectă și legală, apreciere valorică a muncii prestate în favoarea pârâtei, aceasta din urmă având obligația acordării și plății tuturor drepturilor care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă, ori plata procentuală a sporului de vechime solicitat de către reclamantă trebuie realizată de către pârâtă. De asemenea, nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că la întocmirea contractului individual de muncă a fost obligată să respecte modelul pentru sectorul privat, întrucât acest contract poate fi completat cu alte clauze care sunt legale prin inserarea lor în conținutul contractului sau prin încheierea de acte adiționale, ori sporul de vechime nu a fost evidențiat în nici un fel, nici în conținutul contractului, nici în cuprinsul carnetului de muncă al reclamantei.
În acest context sunt reținute de către instanță și dispozițiile legale cuprinse în art. 154-161 și următoarele din Legea nr. 53/2003 modificată, dar și dispozițiile art. 292-293 din același act normativ, coroborat cu prevederile art. 20 alin. 1 din Constituția României, respectiv art. 7, 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice ratificat de către Statul Român, art. 4 din Carta Socială Europeană.
Față de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 40 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă și art. 51 alin. 1 lit. D din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii electrotehnică, aplicabil în speță, corespunzător formei de vechime și concluziile expertului, reclamantei trebuie să i se plătească suma de 7.009 lei reprezentând sporul de vechime în muncă cuvenit și neacordat, actualizat cu indicele de inflație aferent perioadei mai 2005-martie 2008.
Cât privește acordarea sporului de vechime și în continuare lunar pe perioada derulării contractului individual de muncă, aceasta urmează a se face câtă vreme reclamanta va presta activitate în cadrul unității pârâte și în concordanță cu modificările legale intervenite în modalitatea de plată a salariilor și sporurilor intervenite pe parcurs, convenite de părțile contractante.
Fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.635 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și de expert.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta " ROMÂNIA" - (fostă " ROMÂNIA" - ) T, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății.
Astfel, recurenta susține că, din chiar cuprinsul contractului individual de muncă al reclamantei, rezultă fără nici un dubiu că părțile au negociat și au inclus în prevederile acestuia doar următoarele sporuri: spor pentru ore suplimentare, spor de lucru pentru sărbătorile legale, spor pentru munca de noapte, toate celelalte eventuale sporuri sunt incluse în salariul negociat.
În contractul individual de muncă nu apare mențiunea de "salariu de bază" ci aceea de "salariu lunar", adică salariu negociat. Dacă părțile ar fi dorit, în contractul de muncă s-ar fi folosit noțiunea de salariu de bază, însă tocmai faptul că salariul a fost negociat cu includerea sporurilor pe care contractul colectiv la nivel de unitate, la nivel de ramură de activitate și la nivel național, permite ca să fie incluse în salariul negociat, a determinat folosirea unei astfel de terminologii.
De asemenea, se mai arată că, la data de 13.08.2008, a fost legal înregistrat noul contract colectiv de muncă pe anii 2008 - 2009, care la articolele 40 (2) și 41 (6) prevede că la nivel de societate sporurile cu caracter permanent sunt incluse în salariul de bază.
Se mai susține că instanța de fond arată în considerentele hotărârii atacate, că sporul de vechime ar fi trebuit să fie evidențiat distinct în carnetul de muncă, însă nu observă că nici celelalte sporuri acordate contestatoarei nu sunt evidențiate distinct în carnetul de muncă.
Mai mult, instanța de fond nu a analizat cu atenție înregistrările din carnetul de muncă al contestatoarei, din care rezultă fără echivoc că și anterior desfășurării activității la societatea recurentă, în carnetul de muncă nu apare evidențiat distinct sporul de vechime decât pentru o perioadă foarte scurtă de timp.
Se susține de asemenea că, instanța de fond nu a ținut cont că în materialul probator s-a depus de către pârâtă procesul verbal de control nr. 15359/12.12.2005, potrivit căruia, în urma controlului efectuat la societate, s-a constatat că sporul de vechime este inclus în salariul negociat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Intimata reclamantă este angajata societății recurente, prestând activitate în baza unui contract individual de muncă încheiat între cele două părți din litigiu și înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T sub nr. -/2000, începând activitatea la data de 17.08.2000.
Conținutul contractului individual de muncă (fila 7 dosar fond), pune în evidență cu claritate că salariul lunar negociat cuvenit intimatei este de 2.302.755 lei brut.
În același context, este necesar a fi evocate și prevederile art. 40 aliniatul (2) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național, conform cărora sporurile procentuale se acordă la locurile de muncă unde respectivele componente salariale nu sunt cuprinse în salariul negociat, iar în speță nu s-au produs dovezi în sensul includerii sporului de vechime în salariul negociat, or, în atare situație, rezultă fără îndoială că intimata reclamantă era îndrituită la acordarea respectivului drept salarial.
În ceea ce privește contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, acest act nu este producător de consecințe juridice în condițiile în care nu a fost înregistrat la. T, iar în absența unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, își vor produce efectul obligatoriu clauzele contractelor colective de muncă de la nivelele superioare, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996.
Referitor la procesul verbal de control al Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, înregistrat sub nr. 15359/12.12.2005, în cuprinsul căruia se menționează că sporul de vechime este inclusiv în salariul negociat, se reține că aceste mențiuni vizează alte contracte individuale de muncă și de altfel mențiunile cuprinse în acest act de control nu constituie o probă concludentă soluționării cauzei, obiectul controlului fiind cu totul altul, neexistând dovezi în sensul cercetării acestei probleme decât adiacent, raportat la obiectivul principal al controlului.
Din actele dosarului rezultă însă că, începând cu data de 13 august 2008, situația sporurilor de vechime este reglementată conform contractului colectiv de muncă pe anii 2008 - 2009, fiind totodată încheiat între părți și un act adițional în sensul că salariul negociat include și sporul de vechime, aceste clauze nefiind însă incidente pentru perioada din litigiu, cu atât mai mult nu justifică susținerile recurentei că și în perioada anterioară drepturile salariale au fost calculate în aceeași modalitate.
Pe de altă parte, susținerile recurentei în sensul că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază pe considerentul că salariul de bază este mai mare cu 20 % pentru salariații proprii, sunt apreciate ca nefondate în condițiile în care acest aspect nu rezultă în mod clar și fără echivoc din acordul de voință al părților manifestat la data încheierii contractului individual de muncă, sporul acordându-se procentual și separat pentru fiecare salariat, avându-se în vedere atât vechimea în muncă, cât și prevederile legale și contractuale aplicabile.
Relevantă în cauză este și practica constată a Curții de APEL ORADEA, în cauze similare, sens în care sunt amintite: decizia civilă nr. 493/19.03.2009 (dosar nr-), decizia civilă nr. 717/16.04.2009 (dosar nr-), decizia civilă nr. 432/11.03.2009 (dosar nr-), etc.
Față de considerentele expuse mai sus și ținând cont că începând cu data de 13.08.2008 situația sporurilor de vechime este reglementată conform contractului colectiv de muncă pe anii 2008 - 2009, în sensul că salariul negociat include și sporul de vechime, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA urmează a admite ca fondat recursul civil de față, în sensul modificării în parte a sentinței civile nr. 467/25.02.2009 a Tribunalului Bihor, iar pe cale de consecință va înlătura obligarea pârâtei de la plata sporului de vechime pentru viitor, respectiv ulterior lunii martie 2008 (ultima lună avută în vedere de către expert), și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate, constatând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de pârâta " ROMÂNIA" - (fostă " ROMÂNIA" - ) cu sediul în T, Calea, DN 6, km. 5,7, județul T în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în T, str. - de la T, nr. 5,. 9, județul T, împotriva sentinței civile nr. 467 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură obligarea pârâtei de la plata sporului de vechime în favoarea reclamantei, ulterior lunii martie 2008 și menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 20.11.2009
jud.fond. -
dact.
4 ex./23.11.2009
- 2 com./
- " ROMÂNIA" - (fostă " ROMÂNIA" - ) -
T, Calea, DN 6, km. 5,7, județul T,
- - T, str. - de la T, nr. 5,. 9, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
