Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1561/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1561/
Ședința publică din 14 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Spitalul Municipal S, cu sediul în mun. S,- și Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1287 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 21 aprilie 2008 la Tribunalul Mureș, reclamanții, și au chemat în judecată Spitalul Municipal S și Ministerul Sănătății Publice, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50 % din salariul de bază cuvenit personalului care-și desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, potrivit nr.OUG115/2004, începând cu data de 15 mai 2005 ori începând cu data angajării la spital, până la data rămânerii definitive a hotărârii, cu actualizare în raport cu rata inflației la data plății efective. Reclamanții au mai solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata pentru viitor a sporului menționat, anularea situației de discriminare față de personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, cu înscrierea mențiunilor corespunzătoare pentru fiecare reclamant, în carnetul său de muncă.
În susținerea acțiunii, reclamanții au relevat că sunt angajați la Spitalul Municipal S în calitate de medici chirurgi, desfășurându-și activitatea atât în secțiile de specialitate cât și în blocul operator, respectiv în condiții deosebit de periculoase. Cu toate acestea, reclamanții sunt discriminați față de personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, care beneficiază de un spor permanent de 50 % din salariul de bază, neexistând nici o justificare rezonabilă în acest sens.
În drept, reclamanții s-au prevalat de dispozițiile art.1, 2 alin.3, 27 alin.1 din nr.OG137/2000, coroborat cu dispozițiile art.5 și 269 din Codul muncii, precum și cu prevederile cuprinse în Declarația Universală de Drepturilor Omului, Constituția României, Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, precum și Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 al acestei convenții.
Prin sentința civilă nr.1287 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți, conform solicitării, respectiv pentru toate petitele sus-indicate și cuprinse în cererea de chemare în judecată. Se face precizarea de rigoare în sensul că pârâții au fost obligați la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50 % din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, pe perioada de referință menționată.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că potrivit nr.OUG,15/2004, completată prin Legea nr.125/2005, nr.OG17/2008 și Ordinul ministrului Sănătății nr.721/2005, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în domeniul sanitar, s-a prevăzut că se acordă un spor de 50 % din salariul de bază personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
În opinia instanței de fond, s-a reținut că acordarea acestui spor numai în favoarea personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, excluzând categoria medicilor chirurgi care își desfășoară activitatea în blocul operator contravine atât Constituției, Codului muncii, cât și spiritului nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare în materia salarizării. Or, sistemul de salarizare este guvernat de două principii fundamentale, respectiv cel al egalității de tratament și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, în virtutea principiului egalității de tratament în salarizare, este obligatorie recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare pentru toate persoanele aflate într-o situație comparabilă.
Din moment ce reclamanții, în calitate de medici chirurgi se află, din perspectiva condițiilor de desfășurare a activității în blocul operator într-o situație identică, nu doar comparabilă cu personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, rezultă fără echivoc că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de cealaltă categorie în discuție.
Prima instanță a conchis că reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1 - 3 și art.6 din nr.OUG137/2000, întrucât li s-a refuzat acordarea sporului pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase în cadrul blocului operator, ca și personalului cu pregătire medie încadrat în blocul operator, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a sporului, ci sub pretextul că nu se încadrează în categoria personalului încadrat în blocul operator.
În cuprinsul hotărârii primei instanțe se face referire și la documentele și tratatele internaționale enunțate mai sus și care exclud orice discriminare în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei în cadrul aceluiași segment de suprastructură, coroborat cu dispozițiile art.269, 295 din Codul muncii, art.1041 și art.1082 din Codul civil, care justifică obligarea în solidar a pârâților la plata despăgubirilor acordate, actualizate în raport cu rata inflației, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă.
Împotriva sentinței civile menționate, pârâtul Spitalul Municipal Saî naintat în termen legal recurs, conform art.301 Cod procedură civilă, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu art.3041din același cod.
În cuprinsul memoriului de recurs s-a relevat că în ceea ce privește petitul nr.3 din cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea situației de discriminare a reclamanților, situație creată prin dispozițiile discriminatorii prevăzute în Anexa nr.2 din Regulamentul din 7 iulie 2005, Tribunalul Mureș nu era competent material, conform art.2 lit.c din Codul d e procedură civilă, negăsindu-ne în prezența unui conflict de drepturi între angajator și angajat, ci a unui "diferend" ce implică incidența Legii contenciosului administrativ, având ca finalitate anularea Ordinului ministrului Sănătății nr.721/2005. Că, în lumina dispozițiilor art.3 și 5 din Legea nr.168/1999, ne-am afla în situația unui conflict de drepturi numai dacă ar fi vorba și pentru angajat și pentru angajator de exercitarea unor drepturi sau obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă, pe care una dintre părți nu le respectă. În cauză, este vorba de drepturi și obligații corelative care decurg din nr.OUG115/2004 și pe care prima instanță nu le-a luat în considerare, fără nici o bază legală.
Se mai relevă în memoriul de recurs al Spitalului Municipal S faptul că prima instanță în mod nejustificat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, acesta neputându-se subroga în obligațiile de plată a drepturilor salariale ce revin angajatorului, cu atât mai mult cu cât aceste drepturi bănești nu se plătesc din bugetul de stat, ci din sumele decontate de casa de asigurări teritorială.
Pe fondul cauzei, recurentul apreciază că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, reiterând faptul că litigiul de față cade sub incidența Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, iar dispozițiile nr.OUG115/2004, cu modificările și completările ulterioare stipulează că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin ordin al ministrului Sănătății. Ordonanța menționată stabilește doar cadrul legal general de acordare a sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, inclusiv în blocul operator, iar Ordinul ministrului Sănătății nr.721/2005 vizează numai personalul sanitar cu pregătire medie încadrat în blocul operator.
De asemenea, prin cererea de recurs s-a mai arătat că medicii din blocul operator și sala de operații, unde există risc de contaminare, executând intervenții chirurgicale de urgență, beneficiază de un spor de 7 % din salariul de bază, potrivit Anexei nr.4.1 lit.D la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005-2007. Instanța de fond nu a luat în seamă nici acest aspect invocat în apărare de către Spitalul Municipal S, care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, acordând reclamanților despăgubiri civile echivalente sporului de 50 % din salariul de bază lunar, care revine exclusiv personalului sanitar cu pregătire medie încadrat în blocul operator.
În fine, în opinia recurentului, acordarea despăgubirilor solicitate de reclamanți cu referire și la dispozițiile art.269 din Codul muncii, nu are nici o bază legală, întrucât Spitalul Municipal S nu are nici o culpă care să atragă răspunderea sa materială, în contextul "discriminării în muncă", în cadrul aceluiași segment din suprastructură și pentru categorii socio-profesionale diferite.
În termen legal s-a declarat recurs în cauză și de către Ministerul Sănătății Publice, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a acțiunii civile introductive de instanță, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.8, 9 din Codul d e procedură civilă, coroborat cu art.3041din același cod.
Recurentul invocă în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, care nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții și, potrivit nr.HG862/2006 asigură, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resursele umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate. În interpretarea actului normativ menționat, în materia resurselor umane, ministerul organizează sesiunile de rezidențiat, stabilește nomenclatorul specialităților medicale și stabilește normativul de personal al unităților sanitare publice. În materia resurselor materiale și financiare, atribuțiile ministerului sunt cele stabilite prin Legea nr.95/2006, în care se prevede că ministerul achiziționează aparatura medicală pentru spitalele publice, gestionează programele naționale de sănătate, respectiv realizează reforma în domeniul sănătății. Atributul de a emite normele metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli din domeniul sanitar nu înseamnă și angajare și ordonanțare a cheltuielilor care, potrivit Legii nr.500/2000 este atributul exclusiv al Ministerului Economiei și Finanțelor, organ al administrației publice centrale, cu rol de reglementare și sinteză.
În altă ordine de idei, recurentul face referire și la dispozițiile art.13 din nr.OUG115/2004 și la Anexa nr.2 din Regulamentul de acordare a sporurilor salariale în domeniul sanitar, aprobat prin Ordinul nr.721/2005 al ministrului Sănătății, care prevăd sporuri de 50 % pentru condiții vătămătoare de muncă numai pentru personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, nu și pentru medicii chirurgi, care nu reprezintă personal medical încadrat în acest loc de muncă.
Analizând hotărârea atacată conform motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art.306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În legătură cu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș - Secția civilă, litigii de muncă și asigurări sociale, este de menționat faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1, 2 alin.3 și 27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, inclusiv în materia salarizării personalului sanitar cu pregătire medie și superioară. Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Este adevărat că prin petitul nr.3 din cererea introductivă de instanță s-a solicitat anularea situației de discriminare a reclamanților, situație creată prin dispozițiile discriminatorii prevăzute în Anexa 2 din Regulamentul din 7 iulie 2005, însă reclamanții nu au cerut anularea Ordinului ministrului Sănătății nr.721/2005, care este într-adevăr un act administrativ. Scopul urmărit de reclamanți prin acțiunea formulată a fost acordarea și pentru ei a sporului de 50 % pentru condițiile vătămătoare din blocul operator, de care beneficiază numai personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar, pentru a se asigura o egalitate de tratament, respectiv de salarizare, prin recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare pentru toate persoanele aflate într-o situație comparabilă. Pentru situația în care s-ar fi cerut anularea Ordinului ministrului Sănătății nr.721/2005, acțiunea reclamanților nu ar mai fi avut nici un interes, pentru că ar fi avut ca efect înlăturarea sporului de 50 % acordat personalului mediu sanitar, fiind astfel abolită orice discriminare.
Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ vizează situația în care o persoană se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ, ceea ce excede limitele obiectului acțiunii civile deduse judecății și care are ca petit principal obligarea în solidar a pârâților la plata unor despăgubiri civile reprezentând sporul de 50 % din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, respectiv pentru munca desfășurată în blocul operator de către medicii chirurgi.
În înțelesul nr.OG137/2000, persoanelor discriminate în materia salarizării li se acordă despăgubiri, însă acestea au un caracter special rezultând din executarea contractului de muncă dintre angajator și angajat, astfel că se poate considera în mod legal că în speță ne aflăm în prezența unui conflict de drepturi în sensul Legii nr.168/1999, care se completează cu noul Cod al muncii. Deci, în nici un caz litigiul soluționat de prima instanță nu cade sub incidența Legii contenciosului administrativ, ci a dreptului comun, conform considerentelor expuse.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, prima instanță în mod legal și temeinic a constatat că acesta, deși nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții, are legitimare procesuală pasivă, întrucât potrivit nr.HG862/2006 este organ de specialitate
al administrației publice centrale, subordonat Guvernului și reprezintă autoritatea supremă în domeniul asistenței de sănătate publică. Ministerul are ca atribuții principale, printre altele, asigurarea, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, a resurselor umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate. În plus, Ministerul Sănătății Publice are și atribuții privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum și a resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de sănătate și, totodată, elaborează normele metodologice ale bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile sanitare publice, precum și ale celor din subordinea acestora.
Pe fondul cauzei, se reține că potrivit nr.OUG115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din unitățile sanitare publice, s-a prevăzut că sporurile se acordă în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, stabilindu-se și un spor pentru condiții deosebit de periculoase. Legea nr.125/2005, completată prin nr.OG17/2008 și Ordinul ministrului Sănătății nr.721/2005, a stabilit pentru personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator un spor de 50 % din salariul de bază.
Prin acordarea acestui spor numai personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, cu excluderea categoriei medicilor chirurgi care-și desfășoară activitatea în blocul operator, se contravine spiritului nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Sistemul de salarizare cuprinde ansamblul principiilor și elementelor care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor și este guvernat de principiul egalității de tratament și cel al diferențierii salariilor în raport cu nivelul studiilor, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă (art.154, 155 Codul muncii ).
Astfel fiind, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Din moment ce reclamanții se află, în contextul desfășurării activității în cadrul blocului operator, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, aceștia nu pot fi tratați diferit și discriminatoriu față de cealaltă categorie în discuție.
Singurele obiective și elemente care pot genera o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, însă în speță, condițiile de muncă sunt aceleași.
Prin neacordarea sporului de 50 % și medicilor chirurgi care-și desfășoară activitatea în blocul operator, aceștia sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație faptică și juridică și care justifică acordarea aceluiași spor.
Cele de mai sus atrag incidența dispozițiilor art.1, 2 alin.3 și 27 alin.1 din nr.OG137/2000, dispoziții care, prin Decizia nr.819/3 iulie 2008 Curții Constituționale, s-a stabilit că sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența de anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin soluția pronunțată de prima instanță nu s-au încălcat dispozițiile legale menționate privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare în materia salarizării, întrucât Tribunalul Mureș, prin soluția pronunțată nu a anulat sau refuzat aplicarea actelor normative prin cele două modalități menționate, respectiv înlocuirea cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Completând cele de mai sus, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din prevederile art.16 din Constituția României, art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,
art.14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție. Astfel, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege. cetățenilor le este garantat dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări, precum și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală, aspect ce se află în contradicție cu situația din speța dedusă judecății.
La dosarul cauzei s-a depus și Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru anii 2005-2007, în care la Anexa nr.4 pct.1 este prevăzut sporul de 7 % din salariul de bază pentru medicii din blocul operator și sala de operații, unde există risc de contaminare, executând intervenții chirurgicale de urgență. Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară nu a fost prelungit pe anul 2008, însă medicii chirurgi beneficiază în continuare de sporul de 7 % menționat, față de cel de 50 % pentru personalul mediu și auxiliar sanitar din blocul operator.
Raportat la petitul principal al cererii de chemare în judecată, respectiv despăgubirea civilă solicitată de reclamanți reprezentând echivalentul sporului de 50 % pentru condiții vătămătoare de muncă acordat personalului mediu și auxiliar sanitar, aceasta nu implică "deducerea" sporului de 7 % menționat, fiind vorba de o problemă de executare a dispozițiilor prezentei decizii, pentru situația în care acest spor se acordă tot pentru condiții vătămătoare de muncă. "Deducerea" la care s-a făcut referire nu va avea loc în contextul în care sporul de 7 % se acordă pentru intervenții chirurgicale de urgență efectuate de medicii din blocul operator și sala de operații, unde există risc de contaminare.
Potrivit art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu, din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul (art.269 Codul muncii ). În speță s-a stabilit inechivoc existența unei discriminări între cele două categorii de personal sanitar, discriminare care nu poate fi înlăturată decât prin despăgubirile civile acordate reclamanților. În cauză, ambii pârâți sunt în culpă, atât pentru neacordarea sporurilor solicitate de reclamanți, cât și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea discriminării în materia salarizării, între personalul mediu sanitar și medicii chirurgi care își desfășoară activitatea și în blocul operator, în condiții vătămătoare de muncă.
Raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile Codului muncii, completat cu cele ale legislației civile, context în care operează solidaritatea pasivă între debitor, care poate fi legală sau contractuală (art.1039, 1041 Cod civil).
În speță, pârâții sunt persoane juridice care ordonează (principal, secundat și terțiar), ca și credite salariale, una și aceeași sumă bănească care se solicită în prezenta acțiune. Drepturile bănești solicitate de reclamanți nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de toți pârâții, pentru plata uneia și aceleiași sume, deci răspunderea lor este solidară.
În fine, actualizarea prejudiciului suferit de reclamanți conform indicelui de inflație este o cerere admisibilă, raportat la prevederile art.161 alin.4 din Codul muncii, coroborat cu art.1082 din Codul civil, debitorul fiind obligat la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării acesteia.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente motivele prev. de art.304 pct.8, 9 din Codul d e procedură civilă și nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, recursurile declarate în cauză urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Spitalul Municipal S, cu sediul în mun.S,-, jud.M și Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în B,--3 sector 1, împotriva sentinței civile nr.1287 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond:,
Red./
Dact/
2 ex./22.12.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
