Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1566/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.1566/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR și dechematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.1315 din data de 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 07 decembrie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 14 decembrie 2009, apoi pentru astăzi 16 decembrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1315/2009 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B și în consecință:
A respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B, cu sediul în B-.
A admis în parte acțiunea formulată de SINDICATUL DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR B ȘI SINDICATUL LIBER ȘI INDEPENDENT COLEGIUL TEHNIC FEROVIAR B, în numele membrilor de sindicat, M, -, curăvale, A, A, G, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GENERALĂ NR. 25 B, ȘCOALA GENERALĂ NR. 8 B, GRĂDINIȚA NR. 14 B, COLEGIUL TEHNIC FEROVIAR B, COLEGIUL DE ȘTIINȚE ALE NATURII B, LICEUL TEORETIC B, COLEGIUL și MUNICIPIUL B, reprezentat prin primar, și în consecință:
A obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților personal didactic și didactic auxiliar, precum și personalului nedidactic drepturile salariale cuvenite fiecăruia, având în vedere salariul de bază prevăzut de OG 11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007, începând cu data de 01.01.2007 sau de la data angajării pentru reclamanții angajați ulterior acestei date și în continuare, cu excepția perioadelor în care beneficiarii au avut contractul de muncă întrerupt, suspendat sau încetat după cum urmează:
Pentru personalul didactic și didactic auxiliar căruia i s-a aplicat OG nr. 11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007 să se ia ca și coeficient de multiplicare 1 pentru perioada 1 ianuarie - martie 2007, suma de 255,889 lei; pentru perioada 1 aprilie - septembrie 2007, suma de 261,005 lei și pentru perioada 1 octombrie - decembrie 2007 suma de 300, 156 lei.
Pentru personalul nedidactic căruia i se aplică OG nr.10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/6.07.2007 să se calculeze salariul de bază pentru perioada 1 ianuarie 2007 - martie 2007în cazurile în care salariul de bază este sub minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 -2010.
A obligat pe pârâți să majoreze salariul de bază minim al reclamanților personal nedidactic pentru perioada 1 aprilie 2007 - septembrie 2007 astfel:
- cu 2% față de nivelul lunii martie 2007, pentru perioada 1 aprilie 2007 - septembrie 2007;
- cu 11% față de nivelul lunii septembrie 2007, pentru perioada 1 octombrie 2007 - decembrie 2007;
A obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de vacanță pentru anii 2007, 2008, 2009 sau de la data angajării pentru reclamanții angajați ulterior, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
A obligat pârâții să plătească drepturile mai sus menționate actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală de la data când drepturile trebuiau acordate și până la plata efectivă.
A obligat pârâtele unități de învățământ să consemneze în carnetele de muncă ale reclamanților modificările salariale acordate.
A respins ca fiind neîntemeiat petitul privind obligarea pârâților la plata primei de vacanță pe anul 2006.
A respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul B, reprezentat prin primar, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin DGFP B și în consecință:
A obligat chematul în garanție să asigure sumele acordate reclamanților, cu titlu de diferențe salariale și prime de vacanță pentru anul 2007, 2008 și 2009.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 s-au majorat salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, iar prin Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, s-au majorat salariile de bază ale personalului nedidactic, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare.
Aceste acte normative prevăd valoarea coeficientului de multiplicare pentru cele trei etape de creșteri salariale, precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe cadre didactice, vechime în învățământ și funcție didactică, precum și pentru personalul nedidactic.
Totuși, astfel cum au învederat reclamanții, prin aplicarea acestor coeficienți de multiplicare, salariul la care s-ar ajunge ar putea fi mai mic decât salariul minim prevăzut prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, care are forță obligatorie pentru toți angajații din aceeași ramură din țară.
Cum pentru angajați se aplică întotdeauna norma legislativă cea mai favorabilă, urmează ca în privința primului petit, acțiunea promovată de reclamanți să fie întemeiată si admisa, în sensul că va obliga pârâții să calculeze și să plătească reclamanților personal didactic și didactic auxiliar drepturile salariale cuvenite fiecăruia, având în vedere salariul de bază prevăzut de OG nr.11/2007, dar nu mai puțin de salariul de bază prevăzut prin CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, începând cu data de 01.01.2007 sau de la data angajării pentru reclamanții angajați ulterior acestei date și în continuare, cu excepția perioadelor în care beneficiarii au avut contractul de muncă întrerupt, suspendat sau încetat.
Pentru identitate de rațiune, instanța a obligat parata să calculeze și să plătească reclamanților personal nedidactic drepturile salariale cuvenite, având în vedere salariul de bază prevăzut de OG nr.10/2007, dar nu mai puțin de salariul de bază prevăzut prin CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, începând cu data de 01.01.2007 sau de la data angajării pentru reclamanții angajați ulterior acestei date și în continuare cu excepția situațiilor când au avut contractul de muncă întrerupt, suspendat sau încetat.
Date fiind prevederile OG nr. 10/2007, prin care se arată coeficienții de majorare a salariului personalului nedidactic, cu 2%, respectiv 11%,instanța a admis si acest capăt de cerere al reclamanților personal nedidactic, obligând-o pe parata sa majoreze salariul de baza al acestora după cum urmează:
- cu 2% față de nivelul lunii martie, pentru perioada 1 aprilie 2007 - septembrie 2007;
- cu 11% față de nivelul lunii septembrie 2007, pentru perioada 1 octombrie 2007 - decembrie 2007.
Cu privire la petitul prin care se solicită acordarea primelor de vacanță aferente anilor 2006 - 2009, instanța a constatat ca acesta este întemeiat in parte.
Pentru anii 2007, 2008 și 2009 cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata primei de vacanta este întemeiata, întrucât acest drept este stipulat in art.37 lit.g din CCM Unic la nivel de ramura învățământ 2007-2008.
Potrivit prevederilor art. 37 lit.g) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007/2008, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu.
De asemenea, si in privința primei aferente anului 2009, pretențiile sunt întemeiate, având in vedere ca pentru acest an încă nu s-a negociat un nou contract, astfel că, raportat la dispozițiile art.9 al.2, potrivit cărora, dacă contractul nu este denunțat de niciuna dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de expirare sau daca niciuna dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui anterior expirării, contractul se prelungește automat pe o perioada de 1 an.
Conform dispozițiilor art.50 alin. (12) din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 236 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere. Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Clauzele fiecărui contract colectiv de muncă au o valoare normativă, alcătuind un,drept al muncii" propriu al celor care îl încheie. În consecință, și clauzele contractelor colective de muncă la nivelul ramurii învățământ invocate de reclamanți au aceeași valoare, fiind obligatorii pentru părțile contractante.
În ce privește sursa plății primelor de vacanță, instanța a constatat că pârâtele unități de învățământ nu au formulat apărări în acest sens, prin care să arate că sau nu au realizat sau nu dispun de venituri proprii.
Nu este insa justificată cererea de plata a primei de vacanta pe anul 2006, întrucât nu exista un temei juridic pentru acordarea acesteia.
Astfel, pentru acest an, nu s-a încheiat un CCM Unic la nivel de ramura pentru acordarea acestui drept, iar CCM Unic la nivel național pe anii 2005-2006 nu prevede acest drept.
de aceste considerente, instanța a obligat pe pârâtă să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de vacanță pentru anii 2007, 2008 și 2009 sau de la data angajării pentru reclamanții angajați ulterior.
Instanța a respins petitul privind plata primei de vacanță pe anul 2006, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate, instanța a constatat că acesta este întemeiat.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifica prin necesitatea corelării salariului de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul la care acesta era datorat de către angajator si salariul de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarului, pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
Dobânda legala la suma datorata trebuie acordata pentru acoperirea prejudiciului constând in lipsa de folosință a banilor, pe perioada cuprinsa intre momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale si momentul plății efective, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces, fără a face însă dovada acestora, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil. Ca urmare, instanța a dispus respingerea cererii reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța constată următoarele:
Chematul în garanție a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar inadmisibilitatea cererii. Instanța a apreciat că această excepție este nefondată, întrucât bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de stat nu pot fi modificate prin alocarea unor drepturi salariale salariaților lor, astfel încât se impune ca Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale câștigate în instanță.
Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării instituțiilor de stat.
Pe fondul cererii, instanța a reținut că în conformitate cu art.5 alin.3 lit. a din Legea nr.18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. În anexa 5 Legii nr.18/2009 la pct.8 se menționează suma totală defalcată din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul Municipiului B în valoare de 310.372 mii lei, din care pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar este prevăzută suma de 266.546 mii lei. Ca urmare, pentru plata sumelor solicitate de reclamanți, Ministerul Finanțelor Publice trebuie să asigure Municipiului B fonduri suplimentare de la bugetul de stat, sens în care instanța a dispus admiterea cererii de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții DGFP B în numele Ministerului Finanțelor Publice și Municipiul B, prin Primar, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de DGFP B, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță nu a soluționat în mod corect excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de chematul în garanție, întrucât nu există obligația de garanție sau de despăgubire în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, față de angajați ai altor unități bugetare.
Se mai arată în continuare că în conformitate cu art. 167 din legea 84/1995 cu modificările și completările ulterioare se prevede că finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile școlare și întrucât MFP nu are calitatea de angajator, nu trebuie să fie obligat la plata diferențelor de bani și a primelor de vacanță.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Municipiul B, prin Primar, sentința este criticată pentru faptul că instanța nu a avut în vedere faptul că, dispozițiile speciale de salarizare au fost deja aplicate personalului nedidactic astfel încât este nejustificată acordarea oricărei pretenții salariale peste prevederile legale. Se mai arată că, în ceea ce privește acordarea primelor de vacanță, potrivit dispozițiilor art. 9 din CCM prin contractul colectiv de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că în raport cu posibilitățile economico - financiare ale unității pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Față de textele invocate, rezultă cu claritate că prima de vacanță, se poate plăti numai dacă unitățile de învățământ realizează venituri proprii. Dacă unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii nu se pot plăti prime de vacanță și în consecință nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, instanța apreciază că este fondat numai recursul declarat de recurentul Municipiul B, prin Primar și în consecință va fi admis, urmând ca recursul declarat de recurentul MFP va fi respins ca nefundat, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește criticile din recursul formulat de recurentul municipiul B, prin primar, instanța reține în fapt următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod greșit că sunt aplicabile dispozițiile legale în materia salarizării, menționate în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, motivat de faptul că sunt dispoziții mai favorabile, și ar avea forță obligatorie pentru toți angajații din aceiași ramură din țară.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin 1 din legea 130/1996, în situația instituțiilor bugetare, prin contractele colective de muncă NU SE POT clauze referitoare la drepturile salariale, a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale. Astfel, în baza acestei prevederi cu caracter general, dispozițiile art. 48 alin. 2 din legea 128/1997 privind statutul personalului didactic prevăd că problemele privind drepturile salariale și alte drepturi materiale ale personalului didactic și didactic auxiliar, altele decât salariul de bază și sporul de vechime - precum și condițiile de acordare a acestora, se negociază în limitele stabilite de lege în cadrul contractelor colective de muncă. Prin urmare este evident faptul că nu poate fi negociat salariul de bază și nici sporul de vechime prin contractul colectiv de muncă, așa încât instanța de fond în mod greșit a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile angajatului. Același raționament este aplicabil și personalului nedidactic, întrucât și această categorie profesională este finanțată din bugetul de stat, iar cuantumul drepturilor salariale (salariul de bază și sporul de vechime), ca și în situația personalului didactic și auxiliar didactic, este stabilit prin lege.
În ceea ce privește obligarea Municipiului B, la plata primelor de vacanță, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 37 din CCM la nivel de ramură, personalul din învățământ beneficiază de plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Astfel, se contată că finanțarea primelor de vacanță se realizează din veniturile proprii ale unităților de învățământ, și nu din veniturile unității administrativ teritoriale, motiv pentru care, în mod greșit prima instanță a obligat prezenta recurentă, la plata sumelor de bani cu titlu de primă de vacanță în solidar cu ceilalți pârâți.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că recursul declarat de recurentul Municipiul B, prin primar, va fi admis și sentința primei instanțe va fi modificată în sensul celor arătate.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, se apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, reținând în mod corect că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 3 lit. a din legea 18/2009 referitoare la destinația sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată.
Față de aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat, și în consecință va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.1315/2.10.2009 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurentul Municipiul B prin primar, împotriva sentinței civile nr.1512/2.10.2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Înlătură din dispozitivul sentinței atacate alin.6 și 7 potrivit cărora sunt detaliați coeficienții de multiplicare, prin raportare la contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Respinge obligația pârâtului Municipiului B prin primar de plată a primelor de vacanță.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.NG/08.01.2010
Tehnored. 13.01.2010-15 ex.
Jud fond SL /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
