Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1567/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1567
Ședința publică din data de 22 august 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B - Membru Grup, prin reprezentant și asociații, cu sediul în B, Bd. - - - House, nr.4-8, sector 1, reprezentând domiciliul procesual ales, împotriva sentinței civile nr.765 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna, sat Colibași, nr.131, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 4989,20 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, constând în prime de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006, reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 14.08.2006, iar, în afară de plata salariului de bază pentru munca prestată, mai beneficia de toate drepturile acordate pe baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate si deși CCM prevedea, la art.168 alin.1, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, pârâta nu i-a acordat aceste drepturi.
În drept, au fost invocate prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și art.166 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată pe anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, textul articolului nr.168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare, că pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr.5140/2007, prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin. 1 din CCM să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2003, art. 168 alin. 1 din CCM a rămas fără obiect, deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg, decizia Comisiei Paritare fiind opozabilă salariaților.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă că este greșită întrucât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu, ale cărui valori la nivelul anilor 2005-2006 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa nr. 2022/04.09.2007.
A mai susținut pârâta că promovarea unei astfel de acțiuni este prematură în raport cu prevederile contractuale, care eventual ar justifica dreptul la acțiune. Dacă s-ar admite ipotetic faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum, dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut, atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. Conform art. 1 al art. 168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente: Paște și
La termenul din 6 mai 2008, reclamantul a arătat că își micșorează cuantumul pretențiilor la suma de 3208 lei, calculând primele solicitate în funcție de valoarea salariului mediu de bază pe societate, rezultând din adresa pârâtei nr.831/5.02.2008, cu aplicarea indicelui de inflație.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.765 din 6 mai 2008, admis acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost restrânsă, obligând pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale de C și Paște, începând cu anul 2005 și până la data încetării contractului individual de muncă - 14.08.2006, calculate în funcție de salariul mediu de bază pe, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
De asemenea, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în ceea ce privește prematuritatea introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta nu își poate invoca propria culpă deoarece, fiind una din părțile, putea declanșa negocierile anuale pentru stabilirea valorii concrete a suplimentărilor salariale prev. de art.168 alin.1 din, a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art.168 alin.1 din CCM, salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 al art.168 din pe anul 2003, făcându-se precizarea că pentru anul 2003, suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în CCM pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai reținut că pârâta nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paște reclamantului, pe perioada arătată, în conformitate cu dispozițiile, nedepunând la dosar state de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariul angajatului.
În privința interpretării oferite de Comisia Paritară, referitoare la prev.art.168 alin.1 și 2 din, s-a reținut că aceasta constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, încălcând dispozițiile cuprinse în Codul muncii referitoare la contractele colective de muncă, în principal, ale art.244 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța, având în vedere și disp.art.154 alin.1 și ale art.161 alin. Codul muncii, a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate, reținând că trebuie avute în vedere salariile de bază medii pe societate, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr.2022/4.09.2007, 830 și 831/5.02.2008 și nu salariul mediu brut pe societate, care cuprinde și eventualele sporuri.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anul 2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM, comisie formată din reprezentanții părților semnatare, interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007, intitulată "notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA", aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
Se învederează că atât prevederile CCM, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9, 14 și 30 din Legea nr.130/1996 și art. 9 și 10 din CCM, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Se susține în continuare că prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantului obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale, care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă învederează că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă o contraprestație a activității desfășurate, ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În fine, se arată că modalitatea de calcul a sumelor pretinse este greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate, deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul este salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Intimatul-reclamant a fost salariatul pârâtei până la data de 14.08.2006, iar potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005, 2006, salariații SA aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Dreptul intimatului-reclamant la acordarea acestor prime rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă pe anii 2005,2006, mai sus arătate și nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi prematură pe motiv că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, așa cum se prevede în art.168 alin.1 teza finală din contractele colective de muncă pe acești ani, în condițiile în care nu se poate reține o culpă a reclamantului pentru lipsa acestor negocieri, recurenta invocându-și practic propria culpă, iar cuantumul primelor a putut fi oricum stabilit după criteriul reglementat de contractul colectiv de muncă, determinându-se chiar de către recurentă valoarea salariului de bază mediu pe societate, conform adreselor invocate de aceasta.
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că dreptul la acțiune al intimatului ar fi prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2005, 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite, în funcție de izvorul acestora.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pe anii în discuție în cauză.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2005, 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai sus-arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe acei ani.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța de fond ar fi avut în vedere la pronunțarea soluției nivelul salariului mediu brut pe societate și nu al salariului de bază mediu pe societate, așa cum prevede expres art.168 alin.1 din CCM, în condițiile în care, prin dispozitivul sentinței pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale de C și Paște, începând cu anul 2005 și până la data încetării contractului individual de muncă - 14.08.2006, calculate în funcție de salariul mediu de bază pe, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Prin urmare, instanța a avut în vedere valoarea salariului de bază mediu pe societate, așa cum prevede expres art.168 alin.1 din pe anii 2005, 2006 și nu valoarea salariului mediu brut pe societate, după cum nejustificat susține recurenta.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B - Membru Grup, prin reprezentant și asociații, cu sediul în B, Bd. - - - House, nr.4-8, sector 1, reprezentând domiciliul procesual ales, împotriva sentinței civile nr.765 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna, sat Colibași, nr.131, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
--- - - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-09-09
/FA
Trib. D nr-
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
